Ing. Daniel BOTĂNOIU, director executiv FNPAR
Plantele pe care astăzi le cultivăm și le consumăm sunt complet diferite de plantele pe care le creșteau și le consumau strămoșii noștri. Porumbul, grâul, orezul, soia etc. au fost astfel modificate genetic încât acum nu mai pot supraviețui în natură fără a fi asistate de om.
Creșterea populației, criza energetică, încălzirea globală și diminuarea biodiversității vor avea un impact dramatic asupra vieții pe Terra. În ultimii 12 ani, populația umană a crescut cu un miliard de persoane, ajungând la 6,3 miliarde, ceea ce face ca producția de hrană să fie deja insuficientă. Dispariția unor habitate naturale din cauza activităților umane este principalul pericol pentru 85% din speciile aflate pe așa-numita „listă roșie”, a celor pe cale de dispariție.
Principalii factori ai acestui proces distructiv sunt: urbanizarea, industrializarea și extinderea terenurilor agricole, ca urmare a faptului că randamentele culturilor convenționale pe unitatea de suprafață nu mai sunt satisfăcătoare. Soluțiile pentru aceste probleme ar fi: plante mai productive, ale căror recolte sunt mai bogate în anumiți micronutrienți și proteine de înaltă calitate, plante care, toate, pot fi obtinute prin inginerie genetică.
Dacă actuala criză a apei va continua, în anul 2025 producția mondială de cereale se va situa cu 350 de milioane de tone sub nivelul actual. O cale de reducere a consumului de apă ar consta deci increșterea eficienței agriculturii, prin utilizarea unor culturi tolerante la secetă sau care valorifică mai bine resursele hidrice acestea putând fi obținute numai prin tehnicile ingineriei genetice.
La nivel mondial, pierderile de randament al plantelor cultivate determinate de buruieni înainte de recoltare au fost estimate la 9,5%. Buruienile concurează cu plantele cultivate pentru apă, elemente nutritive și lumină, contaminează recoltele cu semințele lor și constituie habitatele unor insecte dăunătoare și agenți patogeni. Împreună cu patogenii și dăunătorii, prin acțiunile directe și indirecte, buruienile reduc producțiile vegetale cu o treime, în raport cu potențialul productiv al varietăților cultivate.
În cazul utilizării plantelor modificate genetic tolerante la erbicide, nu sunt necesare tehnici specifice pentru cultivare, management și recoltare. Rămân aplicabile practicile tradiționale de rotație a culturilor, regimurile de însămânțare, tehnicile de pregătire a solului etc., precum și fertilizarea, tehnicile de irigare, combaterea mecanică a buruienilor și tratamentele cu efect în combaterea bolilor și dăunătorilor. Caracterul introdus, de toleranță la erbicide nu face decât să le ofere fermierilor o opțiune în plus pentru combaterea buruienilor în cursul perioadei de vegetație.
Din studiile întreprinse în lume și în România cu privire la impactul agronomic, rezultă că marea majoritate a fermierilor care au cultivat soia, porumb, rapiță, bumbac și cartof modificate genetic s-au declarat încântați de noile tehnologii deoarece:
• au realizat culturi mult mai curate de buruieni, printr-o singură sau maximum două erbicidări cu un erbicid total RR, cu rezistență mai mare la boli și dăunători;
• treceri mult mai puține pentru întreținerea culturilor sau combaterea bolilor și a dăunătorilor, respectiv economie importantă de combustibil și forță de muncă;
• eliminarea, în multe cazuri, a lucrării de bază – arătura, prin aplicarea tehnologiei fără lucrări sau lucrări minime ale solului, folosind aratura superficială, în ambele cazuri reducerea consumului de motorină fiind foarte importantă pentru fermieri;
• obținerea, în toate cazurile, de recolte mai mari cu 5 până la 100% comparativ cu tehnologiile convenționale, rezultat foarte important pentru fermieri.
Marea majoritate a cercetărilor științifice, cu o arie vastă de cuprindere asupra impactului ecologic, ajung la următoarele concluzii:
• biotehnologiile bazate pe transferul de gene sunt mult mai „ecologice” comparativ cu tehnologiile convenționale;
• biodiversitatea este mai puțin afectată în culturile cu plante modificate genetic, deoarece efectul, în marea majoritate a cazurilor, este foarte selectiv;
• din punctul de vedere al calității aerului, prin reducerea numărului de tratamente sau suprimarea acestora, emanațiile de gaze de eșapament se reduc foarte mult.
Cu privire la impactul produselor alimentare obținute prin prelucrarea plantelor modificate genetic asupra sănătății oamenilor și a animalelor, oamenii de știință au ajuns la următoarele concluzii:
• Nu s-au constatat modificări anatomopatologice sau serologice la loturile de animale hrănite cu rații care au conținut porumb sau soia modificate genetic.
Marea majoritate a animalelor din fermele UE consumă soia sau șroturi de soia modificată genetic, importată din SUA, Argentina sau Brazilia, în proporție de 80% din consumul total al UE;
• Nu s-au constatat efecte nutriționale negative, intoxicații, apariția unor boli generate de componentele modificate genetic din alimente sau produsele agricole modificate genetic consumate, în primul rând de americani. Avantajele economice și financiare ale culivării plantelor modificate genetic se regăsesc în două dimensiuni, ambele având efecte favorabile asupra creșterii profitului obținut de fermieri. Este, pe de-o parte dimensiunea economică a creșterii veniturilor, concretizată în cifre de afaceri mai mari, ca efect al unor producții medii și totale sporite față de producțiile ob’inute cu tehnologiile convenționale, iar pe de altă parte, de dimensiunea economicității, concretizată în reducerea costurilor de producție, în cazul folosirii biotehnologiei.
Cele prezentate credem că sunt argumente solide pentru susținerea reintroducerii în cultură a plantelor modificate genetic, respectiv a soiei. Mai nou, problemele legate de atacul în masă a dăunătorului numit Ceuthorynchus ne determină să vă solicităm ajutorul cu privire la introducerea în cultură a varietăților modificate genetic, rezistente la acest dăunător. Și nu în ultimul rând, menținerea și introducerea în cultură a varietăților de porumb și cartof modificate genetic.
Ca întotdeauna, agricultorii au dat dovadă de înțelegere și, pentru a evita discuțiile interminabile și sterile pe subiectul plantelor modificate genetic, facem solicitarea să se realizeze un prim pas în acest demers, ca producțiile rezultate în urma cultivării plantelor modificate genetic să fie folosite integral cu destinație specială, pentru industria biocarburanților, fără a fi afectă în vreun fel producția de alimente, știut fiind faptul că România deține în prezent circa 3 milioane de hectare de teren agricol necultivat.
