Despre digitalizare, în Europa şi în România

Transformarea digitală (în agricultură, pe lanţul agroalimentar) nu înseamnă doar utilizarea de aparatură şi sisteme performante de date, ci şi o schimbare de mentalitate. Ea va revoluţiona modul în care companiile vor crea valoare pentru clienţi şi felul cum îşi vor dezvolta afacerea. Cu această abordare, vorbitorii pe tema digitalizării, din cadrul conferinţei Agricover Agribussines 4.0, au adus în atenţie toate aspectele noii ere tehnologice.

Emil Dumitru, director general adjunct la DG Agri, a subliniat faptul că pentru actuala Comisie Europeană una dintre cele şase mari direcţii de dezvoltare prevăzute în documentul programatic este adaptarea Europei pentru o eră digitală.

„CE consideră că digitalul are un rol-cheie în atingerea obiectivelor Pactului verde şi ale strategiei De la fermă la furculiţă. Este esenţial nu doar pentru consolidarea sectorului agricol, ci şi pentru alte obiective legate de mediu, de climă, de sustenabilitatea lanţului alimentar cu cele trei aspecte: economic, ecologic şi social“, a spus el. Printre avantaje a enumerat: potenţialul de a oferi mai multă siguranţă consumatorilor (tehnologii blockchain care permit aflarea, pe lanţ, chiar şi a materiei prime a produsului); reducerea birocraţiei, reducerea consumului de forţă de muncă, a controalelor fizice pe teren etc. Se doreşte dezvoltarea unei pieţe unice digitale europene cu reglementări privind etica şi concurenţa, eliminarea blocajelor. Dar este nevoie de investiţii în infrastructură, în resursele pentru acces la tehnologie, în pregătirea şi calificarea fermierilor, precum şi a celor care pot transfera aceste cunoştinţe în practică. Inovarea este un obiectiv în toate domeniile, susţine directorul DG Agri. Pentru acestea au fost create (şi sunt deja folosite) parteneriatele europene pentru inovare („Productivitatea şi sustenabilitatea agricolă“) care se bazează pe abordarea multiactor. Dumitru a vorbit în detaliu şi despre planurile de finanţare pe fiecare sector/ program şi cum ar putea fi ele folosite de către fermieri, inclusiv pentru servicii de consultanţă. Principalele domenii de investiţii ar fi: resursele curate, bioenergii, staţii de încărcare şi transport durabil, digitalizare administaţie publică, introducere internet, educaţie şi formare pentru a sprijini competenţe digitale etc.

Domeniul bancar este şi el din ce în ce mai interesat în investiţii în digital, nu doar în sistemul propriu, ci şi în finanţarea de proiecte, susţine Ramona Ivan, reprezentant al unei importante bănci din România. „Ne uităm mai atent la investiţiile în digital, la robotizare, ne interesează zona de investiţii cu potenţial mare şi suplinirea forţei de muncă. Suntem atenţi şi la cum se aşază următoarea perioadă de programare, cum este ea abordată de către autorităţile române şi nu numai.“ Dar, i-a mai atenţionat ea pe antreprenori, „nu se pune problema «unde este un program nerambursabil, că aplic şi eu...», nu trebuie privit doar ca o oportunitate de a investi în ceva. Ne uităm la proiectele în care antreprenorul crede, unde investiţia este de viitor, unde se pune accent pe calitate şi sănătate.“

Digitalizarea nu are numai efecte pozitive 

„Este o discrepanţă între ceea ce doreşte antreprenorul agricol/agroalimentar şi ce doreşte unul din zona ICT, sunt probleme pe care încă nu reuşim să le depăşim. Sunt diferenţe majore între fermierii mari care ştiu ce fac şi ce vor, şi sunt chiar foarte vocali, şi milioanele de mici fermieri în care digitalizarea este foarte departe“, a spus Felix Arion, profesor şi manager AgroTransilvania Cluster. În urma unui studiu realizat în cadrul Centrului Comun de Cercetare al CE, s-a dorit să se afle care este legătura între mediul ICT şi mediul agroalimentar, care sunt aşteptările fiecărui sector, cum se poate întâlni cererea cu oferta. Deşi ambele îşi doresc colaborarea, antreprenorii din agricultură vor soluţii specifice fermei. Soluţiile sunt numeroase şi diferite, ceea ce face alegerea foarte dificilă. Pe de altă parte, unii manageri nici nu ştiu că există soluţii digitale pentru problema lor. Cei din digitalizare au la îndemână soluţiile, dacă şi fermierii ar şti ce să le solicite.

Un alt aspect deloc de neglijat este că firmele care oferă soluţii digitale „merg după bani“, iar aceştia sunt la fermele mari, ceea ce neglijează o parte consistentă din fermele româneşti. În plus, soluţiile digitale (personalizate) generează costuri foarte mari. Fermierii preferă să colaboreze cu nume cunoscute, care au deja rezultate, ceea ce dezavantajează start-up-urile. Mai trebuie spus că şi cei din acest domeniu, nu doar sistemul bancar, văd încă agricultura ca domeniu cu risc. Studiul a mai relevat necesitatea unui dialog corect între parteneri, pentru că s-a constatat de multe ori că sunt dificultăţi de înţelegere a nevoilor ambelor sectoare atât de diferite, inclusiv ca nivel de profitabilitate. „Cei care au oferit empatie la nevoile fermierului au avut de câştigat“, a explicat Arion, dar, pe de altă parte, cei din agroalimentar trebuie să investească în educaţie, în personal dedicat, deoarece, în direcţia în care se merge, va fi imposibil ca la orice mică problemă care apare să suni la furnizorul de servicii. Este nevoie de personal calificat cu un limbaj adecvat. Trebuie punctat şi faptul că profitul nu este împărţit uniform şi atunci când vor veni fondurile pentru digitalizare, mare parte din bani va ajunge, cel puţin la început, mai degrabă la furnizorii de servicii decât în ferme. S-a observat că piaţa din România nu se mişcă la fel de repede precum cea din Vest şi va fi foarte costisitor pentru noi dacă nu ţinem pasul. Acum se pune problema nu doar de pământ şi animale, ci şi de roboţi, inteligenţă artificială, drone, senzori etc.

Trebuie creată o cultură digitală

„Vor produce hrană cei care vor adopta tehnologii digitale, iar aceasta implică nevoia de alfabetizare digitală şi tehnologică. Trebuie să trecem de la teamă la acceptarea noilor tehnologii care pătrund în toate activităţile zilnice, de la simplul dialog la treburi casnice, administrative, afaceri etc.“, spune Andreea Paul, profesor şi preşedinte INACO (Iniţiativa pentru competitivitate). Ce va urma după 4.0? Cum va arăta 5.0, 6.0? Ce meserii se vor practica în viitor, cum arată robotizarea în diferite sectoare din industrie, ce va mai face omul în acest mediu?, sunt câteva din temele de gândire pe care reprezentanta INACO le-a lansat. În România funcţionează doar 15 roboţi la 15.000 de angajaţi, de şapte ori mai puţin decât media europeană. Într-un sondaj realizat printre producătorii români se arată că doar o treime este interesată să afle ce înseamnă noile oportunităţi de digitalizare pentru eficientizarea afacerii. „Deci avem nevoie de o cultură tehnologică şi digitală care se construieşte cu aportul tuturor. Această educaţie trebuie făcută cât mai devreme din şcoală“, susţine Andreea Paul.

Dintre fermieri, Teofil Dascălu (Frizon Grup, 4.000 ha) şi Alex Degianski (administrator fermă 5.000 ha, proprietar fermă 400 ha) au vorbit despre experienţa folosirii sistemelor digitale, despre costuri, dificultăţile de la început, sincopele, precum şi avantajele venite în timp (reducerea forţei de muncă, a cheltuielilor cu inputurile, a preciziei în luarea deciziilor etc.). Dar au punctat şi alte aspecte: piaţa imatură, finanţarea - o permanentă provocare. „Cum putem sprijini aceste tendinţe când majoritatea fermierilor mici nu sunt fiscalizaţi?“, a fost una dintre întrebările fermierilor. „Învăţământul online, la toate nivelurile, este un dezastru cu urmări de acum peste câţiva ani. Şcolile agricole ar trebui să fie finanţate cu prioritate de MADR şi firme private. Se mai pune problema recuperării investiţiilor în digitalizare într-o fermă, iar fermele trebuie să fie ajutate de sistemul bancar, nu doar în declaraţii. "Este un chin să accesezi un credit corect, iar dobânzile sunt printre cele mai mari din UE", au mai precizat cei doi antreprenori.

Roxana DRĂGHICI