Despre piaţă şi preţuri, cu traderii de cereale

Asociaţia Română a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA) a organizat la sfârşitul lunii august o conferinţă de presă, în cadrul căreia s-a discutat despre exportul de cereale, factorii care influenţează formarea preţurilor, relaţia cu fermierii şi evoluţia pe care o înregistrează agricultura românească.

Înainte însă de abordarea acestor subiecte, dl Victor Varvaroi, preşedintele asociaţiei şi director general al Cargill Agricultură, a dorit să explice rolul organizaţiei şi să precizeze că realizarea şi prezentarea de statistici sau prognoze privind producţia agricolă şi preţuri de valorificare nu intră în atribuţiile ARCPA. „Rolul nostru este acela de a lega o zonă de surplus de zonele care au nevoie de aceste cantităţi. (...) Nu noi decidem preţurile practicate pe piaţă. Suntem şi noi un participant, care leagă un punct de cerere de unul de ofertă. Motivele pentru care preţurile cresc sau scad sunt extrem de multe.

(...) Este o asociaţie profesională care apără interesele membrilor săi. Ne ajută să intervenim atunci când apar, de exemplu, acte normative cu unele erori sau alt gen de situaţii în care trebuie să acţionăm ca asociaţie“, a spus acesta. ARCPA a împlinit 17 ani de activitate, timp în care, pe măsură ce şi agricultura românească a început să performeze, aceasta a crescut şi s-a dezvoltat. „La început piaţa era tânără, cu un potenţial extraordinar. În timp, volumul de cereale mişcat în Portul Constanţa a crescut, de la 2 milioane de tone la 10-15 milioane de tone. Atunci sărbătoream când se încărca marfă de 1.000 tone/zi, astăzi încărcăm 12.000 tone la un singur vapor. A crescut capacitatea de stocare în Portul Constanţa, unde se află istoricul siloz construit de Anghel Saligny, de la 99.000 de tone la 1 milion de tone“, a afirmat dna Ofelia Nalbant, vicepreşedinte al asociaţiei şi director comercial al Agrium - Agroport România SA. Creşterea volumelor tranzacţionate a fost posibilă ca urmare a comasării terenurilor agricole, dotării tehnice a fermelor de profil şi a productivităţii din ce în ce mai mari obţinute la unitatea de suprafaţă.

Evoluţia agriculturii româneşti

Robert Arsene, vicepreşedinte al ARCPA şi director general Agricover, a susţinut că agricultura românească s-a consolidat şi a făcut paşi importanţi spre productivitate. Fondurile europene a fost şi sunt o sursă importantă de finanţare, care au permis modernizarea. Fermierii au mai înţeles când şi cum să vândă producţia agricolă, astfel încât să obţină cel mai bun preţ. „Cu mulţi ani în urmă discutam cu agricultori care obţineau la floarea-soarelui o producţie de 2,3 tone/ha, iar astăzi sunt supăraţi dacă fac sub 4 tone/ha. Discutam de recolte la porumb de 7 tone/ha, iar acum sunt fermieri care obţin 12 tone/ha. Această creştere de productivitate înseamnă, evident, marfă mai multă şi, de cele mai multe ori, de o calitate mai bună. Am văzut ferme din Franţa, Germania, SUA şi sunt mândru să constat că avem mulţi agricultori români care au ferme mai performante decât cei care fac agricultură de 70 de ani în sistem capitalist. Productivitatea înregistrată în agricultura românească se datorează şi faptului că fermierul român vine după o perioadă de mulţi ani în care s-a zbătut, iar în ultimii 10 ani a făcut un salt calitativ extraordinar în privinţa dotării.

Au fost multe mecanisme care au fost accesate şi eu ştiu fermieri cu care lucrăm care au pornit de la SAPARD, apoi măsurile FEADR şi au construit magazii, silozuri, au achiziţionat utilaje şi s-au dotat. Din păcate, nu a fost uşor, dar mecanismul de absorbţie a fondurilor europene pentru agricultură a fost o mană cerească. Sigur că putea avea un rezultat probabil de cinci ori mai mare decât l-a avut, dar cu toate acestea are un rezultat notabil. Agricover lucrează cu peste 3.000 de fermieri români, mulţi dintre aceştia ştiu să se uite pe burse, accesează diverse mecanisme şi, după cunoştinţa mea, cel puţin două companii care fac comerţ le oferă fermierilor mecanisme de bursă. Eu am fermieri în numele cărora am contracte pe bursa de la MATIF. Aceşti oameni sunt participanţi la bursă. Folosesc instrumente financiare. E un proces la care s-a ajuns după multă vreme, dar a început să fie înţeles. Consider că aceasta este calea de progres, pentru că în felul acesta fermierii din Occident au ajuns unde sunt astăzi“, a susţinut dl Arsene.

Relaţia cu fermierii

Deoarece în cadrul conferinţei de presă jurnaliştii au ridicat problema referitoare la unele acuze venite din partea agricultorilor, cum că traderii de cereale au făcut anumite înţelegeri de tip cartel privind preţurile, dl Varvaroi a făcut precizarea: „La nivelul organizaţiei noastre nu există nici o înţelegere de preţ. Discuţia pornită anul trecut a dus la declanşarea unei anchete a Consiliului Concurenţei, care este în desfăşurare, şi firmele care au fost subiectul acestei investigaţii au pus la dispoziţie toate documentele care le-au fost solicitate. Aşteptăm ca această investigaţie să se termine cu concluzia logică că înţelegerile de preţ nu există.

(...) Nu există nici un fel de război între noi şi orice organizaţie a fermierilor sau asociaţii ale acestora şi vă spun de ce: nu ne permitem. Nu pot să mă supăr pe propria mea bază de clienţi. Afirmaţiile de această natură care apar pe diverse canale sau în întâlniri îmi spun, cel puţin mie, că nu ne-am făcut bine treaba să explicăm rolul pe care îl avem, posibilităţile noastre şi ce putem face pentru dânşii“.

În completarea acestuia, dl Arsene a făcut precizarea că sunt situaţii când fermierul român poate obţine un preţ mai bun la cereale decât unul francez şi a dat în acest sens următoarea explicaţie: „Astăzi ne uităm la grâul de panificaţie pe MATIF, care este cotat la 179 euro/tona. S-a închis ieri pentru livrare în noiembrie. Asta înseamnă grâu francez livrat în portul francez de încărcare. Astăzi, când vorbim, în România se cumpără grâu cu 7-8 euro în plus la FOB Constanţa. Dacă dăm înapoi preţul până la fermier, este greu de susţinut că fermierul francez vinde astăzi mai bine decât cel român. În anumite perioade există chiar şi o inversiune a pieţelor. Anul trecut, în septembrie-noiembrie, preţul primit de fermierul român era mai mare pentru că grâul românesc era mai atractiv şi pentru că fermierul francez nu dorea să vândă, sperând că va creşte preţul. Agricultorii români au valorificat mai bine anul trecut în septembrie-octombrie decât a valorificat cel francez, care a aşteptat februarie pentru a vinde“.

Factori care influenţeză formarea preţului

Potrivit comercianţilor de cereale, în formarea preţului sunt mulţi factori care intervin. „Depinde de nivelul de producţie din ţara noastră, din Europa, din bazinul Mării Negre şi, în final, de balanţa grâului la nivel global. Tot la această categorie intră şi influenţele preţurilor la celelalte produse agricole, pentru că în final există o corelare chiar directă între evoluţia preţului grâului cu cel al porumbului atât timp cât parte din producţia de grâu se adresează aceleiaşi pieţe, şi mă refer la cea de consum furajer. Acestea nu sunt singurele lucruri care decid o anumită evoluţie a preţului. Imaginea devine extrem de complexă, depinzând chiar şi de evoluţia economiei României, de puterea de cumpărare sau de interesul fondurilor de investiţii. Toate lucrurile acestea creează o imagine extrem de complexă asupra factorilor care influenţează formarea preţului la un anumit produs agricol. Nimeni nu poate să estimeze cu exactitate o anumită evoluţie de preţ. O glumă care circulă în domeniul nostru este că, dacă cineva spune că mâine preţul o să crească, se spune că are 50% şanse să se înşele“, a afirmat preşedintele asociaţiei. La unison, traderii au afirmat că un factor important în formarea preţurilor îl reprezintă transportul.

„Fermierul primeşte preţul cel mai bun atunci când logistica este cea mai ieftină. Cu alte cuvinte, în momentul în care noi, importatorii, putem evita anumite costuri, gen silozuri interne, surplusul de preţ îl poate prelua fermierul. Traderii nu fac decât să transmită în piaţa locală preţurile  internaţionale. Nu putem discuta despre piaţa locală uitând contextul internaţional. Aceasta a urmărit întotdeauna trendul internaţional“, a declarat dl Victor Beznea, director general Prutul Agri Trade. Conform directorului general al Agricover, preţul de transport până la Portul Constanţa variază, în funcţie de distanţă, de la 15 până la 30 euro/tonă.

Grâul românesc, apreciat la export

Preţul, calitatea şi perioada de livrare au făcut ca grâul românesc să fie competitiv la export, afirmă traderii de cereale. Sunt multe pieţe relevante care importă şi consideră producţia românească atractivă pentru consumul propriu, însă cea mai importantă este cea a Egiptului. „România a fost o perioadă lungă de timp inactivă, dar în ultimii doi ani această destinaţie a devenit extrem de importantă pentru noi şi cred că este important să menţinem această relaţie, pentru că Egiptul este cel mai mare importator de grâu din lume“, a afirmat dl Varvaroi. Ţări precum Rusia şi Ucraina ne concurează la exportul grâului spre Egipt.

„Rusia exportă în Egipt de 5-6 ori mai mult grâu decât România şi începe să conştientizeze că nu poate pierde o astfel de piaţă“, a spus dl Ştefan Florescu, director general al CHS Agritrade România. Printre destinaţiile unde România exportă se numără Spania şi Africa de Nord. „Din punct de vedere al destinaţiilor nu s-a schimbat foarte mult, pentru că întotdeauna nordul Africii a fost clar importator, sudul Asiei, Orientul Mijlociu etc. Ce s-a schimbat însă, şi în bine, este că fermierii au reuşit să crească în mod constant calitatea grâului produs în România şi acesta să fie acceptat în destinaţii ca Egipt, care impunea restricţii destul de severe privind calitatea“, a mai adăugat dl Florescu.

Ana MUSTĂŢEA