Despre problemele cartofului și produse de protecție a plantelor, la evenimentul anual AIPROM

​După tomate, cartoful este a două legumă pe care AIPROM a ales-o pentru dezbaterea de anul acesta. Evenimentul nu s-a limitat doar la cultura cartofului, ci au fost atinse subiecte precum: proiectele AIPROM, modificarea legii pesticidelor și implicarea Asociației, utilizarea produselor de protecție a plantelor în contextul Grean Deal și viitorul acestora în Europa, comerțul ilegal cu pesticide și produsele contrafăcute, probleme fitosanitare și patogeni de carantină, politici în sectorul producerii de cartofi etc. Alături de reprezentanții AIPROM, la discuții au participat și reprezentanți ai Autorității Fitosanitare, fermieri, achizitori, distribuitori de input-uri, firme de audit GlobalGAP.

​În discursul de deschidere, Vasile Iosif, președintele AIPROM a subliniat nu doar importanța produselor de protecție în contextul unei cereri crescute de hrană, care să fie accesibilă unei populații tot mai numeroase, ci și riscurile ce decurg din eliminarea drastică a tot mai multe molecule ce nu pot fi înlocuite la fel de rapid cu produse cu eficiență similară. Se vorbește tot mai mult de ecologie, de biopesticide, de digitalizare în agricultură, dar toate acestea vin cu costuri mărite, cheltuieli care la final se vor regăsi la raft, la consumator, atrag atenția cei din industria de protecție, precum și fermierii.
”Utilizarea produselor de protecție a plantelor a fost motorul creșterii producției și se estimează că în țările dezvoltate producția agricolă a crescut de circa 3 ori din 1980 până în prezent.
Chiar și în condițiile utilizării pesticidelor, conform datelor FAO, în fiecare an, la nivel global, între 20-40 % din producție este pierdută din cauza agenților de dăunare, iar pierderile economice sunt estimate la 220 miliarde dolari/an”, a spus președintele AIPROM.
Și problema este nu doar cantitatea pierdută, dar și calitatea celei rămase.
 
”Nu există un studiu real de impact al reducerii substanțelor cu 50% până în 2030. Noi ca țară avem un ecoprofil mai bun, de trei ori sub media comunitară. Dar dacă se continuă în același ritm, în UE, vom ajunge în situația în care nu vom putea controla tehnologic patogenii. Fiecare companie investește și în biopesticide, dar ele nu sunt la fel de eficiente”, a punctat și Jean Ionescu, iar dezvoltarea noilor molecule este din ce în ce mai scumpă. De aceea îndemnul pentru fermieri este de a folosi tehnologiile de combatere integrate și toate instrumentele pe care genetica și natura le pun la dispoziție. Însă aceasta necesită o minimă instruire.
 
Un punct dureros și cu multe implicații îl reprezintă comerțul ilegal și produsele false. Se dorește și modificarea legislației, astfel încât să fie introduse pedepse penale, deoarece sancțiunile actuale nu sunt dimensionate cu importanța vinei, au spus reprezentanții AIPROM. De asemenea se cere un control mai eficient al comerțului online, cea mai simplă cale de pătrundere și diseminare a produselor contrafăcute.
 
Vasile Iosif a prezentat o analiză comparativă cu cifre ale INS și ale APIA, precum și o serie de date statistice privind suprafețele, productivitatea, nivelul de protecție a culturii etc. Discrepanțele între datele cele două instituții sunt extrem de mari, lucru reclamat de Federația Cartoful în România de mai mulți ani, pentru că acestea contează când se pun la punct strategiile de susținere a culturii. Conform datelor INS, avem 166 mii ha, 44% din suprafață concentrată în centrul țării, 27% în partea de est. Din cele 166 mii, 61% ar fi cultivate în exploatații de peste 100 ha!
Cum se împacă aceste cifre cu cele raportate de APIA – cca 34.000 ha? De aceea este foarte greu să înțelegem producția noastră de 2,7 mil tone, producție care nu știm cum este raportată, evaluată, a arătat Vasile Iosif.
De aceea prima dintre recomandări este stabilirea exactă a suprafețelor și includerea cartofului pe lista culturilor care au nevoie de sprijin în PNS. Și nu doar atât, ci și de o bugetare specială, așa cum este în țările care chiar susțin această cultură vitală.
 
Romulus Oprea, președintele FNCR, a remarcat că doar cartoful de sămânță (la care avem rușinoasa suprafață de cel mult 600 ha) și cel de industrializare (3600 ha actual) beneficiază de sprijin cuplat, dar cel de consum nu a beneficiat niciodată de sprijin.
”Azi importăm doar cartofi pai 100.000 tone! De ce nu am putea produce aici acești cartofi?”, a adăugat el. De ce nu putem produce ca în vest? Dotarea tehnică extrem de scăzută, materialul de plantat folosit de cei mai mulți cultivatori este de calitate îndoielnică, nu sunt suficiente spații de depozitare corespunzătoare păstrării pe termen lung, lipsesc substanțele de protecție la depozitare și avem un mare factor limitativ - apa (chiar și în zonele de tradiție unde deficitul este din ce în ce mai mare și unde nu există sisteme de irigare!), etc.
Sunt extrem de puțini fermieri mari care au ce le trebuie pentru a face performanță. Dar nu hrănim România doar cu atât! Și nici în relația cu retailul, unde se pot găsi și cartofi autohtoni, lucrurile nu sunt chiar atât de ”roze” cum vor unii să le prezinte, a mai spus președintele FNCR.
Însă sunt și lucruri pozitive care merită amintite: evoluția suprafeței de cartof pentru industrie, apariția de noi capacități de prelucrare a cartofului, faptul că o mare fabrică de chips lucrează aproape integral cu cartof produs aici și faptul că există un dialog real cu Ministerul Agriculturii.
Așadar, folosirea unui material de plantat certificat, existența unui control mai riguros pe tot lanțul (nu doar la fermier), asocierea micilor producători și specializarea pe destinații de consum, finanțarea depozitelor și sistemelor de irigare sunt doar câteva dintre primele condiții pentru ca producătorii români să aibă o prezență mai stabilă pe piață.
La acestea s-ar mai putea adăuga și un tratament mai corect al celor din retail față de fermierul român și marfa românească, egal ca și condiții de listare și plată pentru calitatea pretinsă, cu produsele de import.
 
Roxana Drăghici