Dezamăgiri și speranțe

Dezamăgiri și speranțe

O lungă perioadă, liniştea a pus stăpânire şi pe cabinetele Legislativului ca urmare a generoasei perioade de vacanţă şi a insuportabilei arşiţe a verii. Din păcate, dacă seceta şi temperaturile excesiv de mari, cu tendinţe de accentuare în anii următori, nu vor fi contracarate prin investiţii majore în domeniul îmbunătăţirilor funciare, acestea vor fi devastatoare pentru agricultură. Ca efect de maximă gravitate a secetei prelungite din ultimii ani, publicaţiile de specialitate avertizează asupra tendinţei de deşertificare a zonelor agricole din partea de sud şi de vest a ţării, dar şi a unor suprafeţe semnificative dintre est. În această situaţie critică, se înregistrează pe mari suprafeţe pierderi de recolte între 40 şi 80%, iar la anumite culturi agricole, pe suprafeţe importante, pagubele ajung şi la 100%. Agricultorii trebuie sprijiniţi pentru a avea cel puţin resursele financiare necesare înfiinţării culturilor agricole de toamnă. Şi fermierii din alte ţări membre ale UE înregistrează periodic scăderi de producţie cauzate de fenomene meteorologice excepţionale sau de pandemii în zootehnie, însă aceştia îşi permit semnarea unor poliţe de asigurare a producţiei, fiind, de asemenea, afiliaţi şi la fonduri mutuale agricole care îi despăgubesc pentru pierderile înregistrate. România, teoretic, încă din anul 2007, ca ţară membră a UE, în baza Regulamentului CE nr. 1234, ar fi putut beneficia de sprijin financiar pentru acoperirea costurilor de înfiinţare şi administrare a fondurilor mutuale. De asemenea, începând cu anul 2009, potrivit Regulamentului nr. 73/2009 şi a unui act juridic de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestor structuri ar fi putut plăti despăgubiri de până la 65% din pagubele înregistrate de fermieri dacă ţara noastră ar fi îndeplinit aceste cerinţe de ordin legislativ. Într-adevăr, prin OUG. nr. 64/2013 privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale din agricultură, cu modificările şi completările ulterioare, armonizate cu prevederi din Regulamentul CE nr. 1305/2013 şi Regulamentul CE nr. 480/2014, s-a demarat baza legală a intrării în efectivitate a fondurilor mutuale, însă, din păcate, vorba românului „copilul cu mai multe moaşe rămâne cu cordonul ombilical netăiat”. O undă de speranţă se întrezăreşte totuşi căci atât prim-ministrul Dacian Cioloş, cât şi ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, au declarat public necesitatea ca fondurile mutuale să intre în efectivitate până la sfârşitul anului, prin modificarea legislaţiei interne specifice în concordanţă cu legislaţia UE. România dispune astfel de 400 milioane de euro prin PNDR 2014-2020 pentru înfiinţarea şi gestionarea riscurilor în agricultură. Poate reuşim să valorificăm aceste oportunităţi măcar acum, după 10 ani de tatonări. Între timp, ministrul Achim Irimescu, cu o îndelungată expertiză în domeniul agriculturii, dar şi în ceea ce priveşte reglementările europene, care nu conteneşte să ne uimească prin declaraţiile sale, abia pe 17 august a convocat conducerile AUAI şi LOUAI pentru a stabili măsuri necesare accelerării absorbţiei fondurilor puse la dispoziţia acestor structuri prin Măsura 4.3, componenta irigaţii din cadrul PNDR 2014-2020. Demnitarul şi-a exprimat regretul că din cele 385 mii ha amenajate pentru a fi irigate s-au aplicat udări doar pe 150 mii ha. Cu această ocazie, ministru a mai aflat că lipsa de interes pentru aplicarea irigaţiilor pe întreaga suprafaţă amenajată este cauzată de lipsa echipamentelor adecvate udărilor şi că o parte din canalele de aducţiune a apei sunt colmatate. De asemenea, a mai aflat domnul ministru că beneficiarii sistemelor de irigaţii accesează greu Măsura 4.3 din cauză că actualul Ghid al solicitantului nu acoperă nevoile reale ale titularilor de proiecte. Cum este firesc, s-au dispus măsuri operative pentru remedierea deficienţelor! În ceea ce priveşte demararea unor investiţii majore în domeniul îmbunătăţirilor funciare şi a gospodăririi apelor, solicitate atât de fermieri, cât şi de locuitorii satelor inundate anual după fiecare ploaie, prim-ministrul Dacian Cioloş, cu onestitatea care îl caracterizează, a recunoscut că, dată fiind anvergura acestor proiecte, deocamdată bugetul nu le poate finanţa. Specialiştii însă prospectează, pe lângă accesarea unor fonduri europene destinate acestor lucrări, şi parteneriate extracomunitare pentru realizarea lor. Ne întrebăm totuşi unde sunt acei investitori asiatici care acum câţiva ani erau pe cale „să bată palma“ cu factorii decizionali din România pentru finalizarea Canalului Siret-Bărăgan, dar şi pentru edificarea altor proiecte importante în agricultură? Cârcotaşii apreciază că, de fapt, au fost doar declaraţii electorale… Şi totuşi liniştea de peste vară din Palatul Parlamentului a luat sfârşit pentru că prima zi de toamnă a debutat cu ultima sesiune a actualului Legislativ, de la care se aşteaptă legi bune şi pentru cei mulţi. Îngrijorător este şi faptul că seceta, care nu iartă pe nimeni, a generat deja panică în cămările românilor ca urmare a tendinţei de creştere a preţurilor la majoritatea produsele agroalimentare!

Simona MUNTEANU