Dezvoltarea durabilă a agriculturii

La sfârşitul lunii octombrie, Camera Franceză de Comerţ, Industrie şi Agricultură din România (CCIFER) a organizat în cadrul târgului IndAgra o conferinţă cu tema „Agricultura de astăzi pe drumul dezvoltării durabile“, la care au participat peste 120 de persoane.

Având în vedere faptul că CCIFER va celebra anul viitor 20 de ani de existenţă, preşedintele Camerei, dl Eric Faidy, a adresat, în deschiderea conferinţei, câteva cuvinte în acest sens: „Scopul Camerei pe termen lung este ca România să-şi poată consolida atuurile existente şi să dezvolte noi strategii pentru a-şi putea găsi un loc privilegiat în economia mondială şi în domeniul agriculturii. Folosind expertiza membrilor CCIFER din domeniul agricol, care sunt şi membri în Grupul de lucru pe agricultură al CCIFER, obiectivul nostru astăzi, şi nu numai, este de a identifica şi a propune cele mai bune metode care să îi poată ajuta pe exploatatorii de terenuri agricole să-şi gestioneze mai bine operaţiile şi să putem colabora cu instituţiile statului în demersul nostru“. Din partea Ministerului Agriculturii, la eveniment a participat dna Elena Tatomir, director general al Direcţiei Generale de Politici Agricole şi Strategii. Aceasta a declarat că instituţia acordă fermierilor anumite forme de sprijin în vederea aplicării unor practici prietenoase cu mediul, precum diversificarea culturilor agricole, utilizarea responsabilă a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţia plantelor sau înverzirea terenurilor agricole.
În timpul mesei rotunde, dna Tatomir a declarat că va colabora cu experţii CCIFER pentru ca România să poată ajunge la o agricultură inteligentă şi durabilă în viitorul apropiat. Un exemplu de bună practică prezentat în timpul dezbaterii a fost asociaţia franceză AIDER, care promovează agricultura durabilă atât în Franţa, cât şi în România. Asociaţia mizează pe diminuarea inputurilor externe în exploataţia agricolă şi pe o bună administrare a resurselor naturale (apă, fertilitate), pentru a beneficia de refacerea naturală a acestora. AIDER propune o abordare integrată, care este eficientă din punct de vedere economic, acceptabilă pe plan social şi tolerabilă din punct de vedere ecologic.  

Autonomie energetică, şi cu ajutorul leguminoaselor

Un invitat de seamă al conferinţei a fost dl Eugène Triboi, cercetător român în cadrul Institutului Naţional de Cercetări Agricole din Franţa (INRA), care a vorbit despre agricultura durabilă, agricultura viitoare, care trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale: securitatea alimentară, protejarea mediului şi autonomie energetică. În opinia sa, pentru ca o ţară să-şi poată asigura securitatea alimentară, productivitatea agricolă trebuie să crească, dar aceasta trebuie să se facă în mod inteligent, fără să aibă efecte negative asupra mediul înconjurător, ştiindu-se faptul că agricultura este deja responsabilă între 10 şi 15% din gazele cu efect de seră emise în atmosferă. Potrivit acestuia, productivitatea agricolă a crescut după cel de-al doilea război mondial de cinci ori, însă această creştere, care a necesitat un consum enorm de energie, s-a realizat când preţul petrolului era mic (un baril de petrol costa între 20 şi 30 de dolari). Energia ieftină a permis sintetizarea îngrăşămintelor minerale cu azot, care a condus la progresul agriculturii. O tonă de îngrăşăminte de azot necesită o tonă de petrol. „În condiţile actuale, energia poate deveni limitantă pentru creşterea productivităţii agricole şi nu numai. Energia este şi va fi cheia viitorului şi de aceea se pune problema unei autonomii energetice. Agricultura este singura activitate care produce mai multă energie decât consumă. În Franţa, acest consum este de circa 5%.“ Biomasa rezultată din agricultură poate fi folosită în vederea producerii de energie. Cercetările dlui Triboi s-au concentrat pe găsirea acelor culturi agricole care aduc o serie de beneficii, nu doar de ordin energetic, dar care să răspundă şi celor trei condiţii esenţiale numite anterior. În acest sens, omul de ştiinţă a dezvoltat conceptul LOME: Leguminoase, Oleaginoase, Metanizare. Acest concept promovează, în special, introducerea leguminoaselor, cu precădere lucerna, în asolamentele agricole şi folosirea masei verzi în procesul de metanizare. Metanizarea este un proces microbiologic care are rolul să ia carbonul din materia organică şi să-l transforme în metan. Biogazul astfel rezultat va putea fi injectat în reţeaua naţională de gaz. În urma procesului de metanizare, rămâne digestatul, care este un compost de o calitate superioară şi care poate fi folosit la fertilizarea culturilor agricole.

Leguminoasele - sursă importantă de azot

„Leguminoase sunt o sursă de carbon şi azot. Sunt singurele plante capabile să fixeze azotul din atmosferă şi să-l transforme într-o formă utilizabilă ulterior. În Franţa, leguminoasele au dispărut din cultură. Ele ocupau o suprafaţă mai mare de 1 milion de hectare. Sintetizarea îngrăşămintelor cu azot mineral, în condiţiile unei energii ieftine, a permis înlocuirea leguminoaselor cu alte culturi agricole. Un hectar de lucernă produce, în medie, circa 300 kg de azot. Acest lucru înseamnă 300.000 de tone de azot pe care le-am pierdut pentru că nu se mai cultivă leguminoase, în schimb au fost înlocuite cu circa 800.000 de tone de azot mineral. Atrag atenţia că utilizarea în exces a îngrăşămintelor minerale cu azot a produs efecte negative importante la nivelul mediului. Întrebarea care se ridică este aceea dacă putem revitaliza leguminoasele. Dacă compari, din punct de vedere ecologic, energetic sau al securităţii alimentare, un sistem de producţie cu leguminoase cu unul fără leguminoase, întotdeauna sistemele care includ leguminoasele sunt superioare. De ce nu se cultivă? Pentru că nu avem experienţe de lungă durată care să aducă o probă indiscutabilă legată de această superioritate, pentru că experienţele de 1-2 ani în agricultură nu sunt suficiente. Am avut o şansă enormă ca la INRA să moştenesc o experienţă începută în 1948 şi pe care am urmărit-o şi modificat-o timp de 30 de ani. Am studiat şi comparat două sisteme de cultură. Diferenţa între ele este că în primul era grâu şi sfeclă de zahăr, iar în al doilea era înlocuit cu lucernă de doi ani. Mi-a dat posibilitatea să cuantific efectul introducerii unei leguminoase ca lucerna, timp de doi ani, într-un sistem de cultură.“ Potrivit datelor obţinute, cantitatea de azot produsă de lucernă pe cei doi ani este de 689 kg/ha, având în vedere că în cel de-al doilea an cultura de lucernă produce deja mai multă biomasă şi azot, lăsând în medie o cantitate de azot de 400 kg/ha. După cum se ştie, leguminoasele au efect remanent, astfel că studiile dlui Triboi s-au concentrat şi pe efectul asupra culturilor succesive. Acesta a putut să măsoare cantitatea de azot utilizată de culturile premergătoare, ca urmare a cultivării după leguminoase. De exemplu, cultura de grâu înfiinţată după leguminoase a utilizat un surplus de 80 kg de azot faţă de cea necultivată după leguminoase. Porumbul a folosit, în medie, 50 kg de azot, ţinându-se seama că această cultură nu valorifică foarte bine îngrăşămintele cu azot. La cultura de rapiţă însă cantitatea utilizată de azot s-a ridicat la aproximativ 100 kg. „Utilizarea leguminoaselor pentru a produce doar biomasă în vederea obţinerii de îngrăşământ verde nu este rentabilă. Se recomandă valorificarea carbonului, care se găseşte în biomasa leguminoaselor sub formă de energie.“ La nivel european, există angajamentul ca 10% din carburant să fie înlocuit cu biocarburant. Aşadar, există interes pentru utilizarea biocarburanţilor în vederea reducerii emisiilor cu efect de gaz de seră. În prezent, sunt cultivate plante în vederea obţinerii de energie, însă leguminoasele nu se regăsesc printre acestea, cu toate că, conform studiului, ele aduc avantaje multiple. „În Franţa, culturile energetice ocupă o suprafaţă de 700.000 ha, dar printre ele nu există leguminoasele. La fel şi în Germania - ţara cea mai dezvoltată din punct de vedere al metanizării, unde există circa 9.000 de instalaţii care funcţionează, în principal, pe porumb. În Germania, 30% din suprafaţa ocupată cu porumb este folosită în scopul obţinerii de energie.“ În cadrul prezentării, dl Triboi a arătat că prin includerea leguminoaselor în rotaţia culturilor se obţin beneficii agronomice - prin azotul lăsat în sol, economice - prin faptul că se reduce cantitatea de îngrăşăminte chimice folosită, dar şi beneficii energetice deoarece suprafaţa cultivată în acest scop va creşte, rezultând o cantitate mai mare de bioenergie. În vederea promovării conceptului LOME, dl Eugène Triboi a recomandat, pentru început, aplicarea sa în 2-3 ferme experimentale.

Ana IONIȚĂ