Dialog cu fermierii - 1 Februarie 2021

Dialog cu fermierii - 1 Februarie 2021:
​

• ​Cum apreciaţi prelungirea măsurii de interzicere a utilizării substanţelor neonicotinoide pentru tratamentul seminţelor de floarea-soarelui?
• Cum vedeţi relaţia fermierului român cu societatea?

Dimitrie Muscă, administrator Combinatul Agroindustrial Curtici, judeţul Arad

​„Este al doilea an în care se interzice utilizarea substanţelor neonicotinoide, iar această măsură aduce doar dezastru. Suprafeţele cultivate în România cu floarea-soarelui se vor reduce şi vom pierde teren, astfel că din prima poziţie pe care o ocupăm în Europa, cu cele 1,2 milioane de hectare, vom deveni piaţă de desfacere, cum se întâmplă, de exemplu, la carnea de porc, unde importăm aproximativ 85% din necesar. Nu ştiu dacă anul acesta se vor mai cultiva 400-500 mii ha de floarea-soarelui. Vinovat de acest dezastru este Ministerul Agriculturii, care nu s-a zbătut să obţină autorizaţia pentru utilizarea neonicotinoidelor şi la seminţele de floarea-soarelui. A fost ascultată doar vocea unor apicultori care nu se pricep şi care au dat vina pe aceste substanţe că le omoară albinele. Studiile efectuate nu doar în România, ci şi în alte ţări au demonstrat că această afirmaţie nu este adevărată. 2020 nu a fost un an bun pentru apicultori deoarece sudul ţării a fost afectat din cauza secetei, iar suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui s-au redus din cauza interzicerii folosirii substanţelor neonicotinoide la tratamentul seminţelor. În următorii ani va fi dezastru şi terminăm şi cu sectorul apicol. În cadrul exploataţiei mele cultiv anual puţin peste 1.000 ha de rapiţă şi apicultorii care vin de mulţi ani în fermă nu mi s-au plâns niciodată că tratamentele le afectează albinele. În structura culturilor nu am floarea-soarelui deoarece cultiv rapiţă şi soia, care au boli comune, în speţă putregaiuri. Măsura va duce la cheltuieli crescute pentru fermieri deoarece răţişoara retează plantele şi reduce densitatea culturii, fiind necesară reînsămânţarea. În final, foarte mulţi vor renunţa la cultură dacă vor merge în pierdere. Răspunzător pentru această situaţie consider că este Ministerul Agriculturii, care trebuia să aibă specialişti care să se zbată pentru această cultură ca să nu o pierdem.“

---

Victor Burciu, administrator Excelsior, Ţăndărei, judeţul Ialomiţa
​
„Dacă nu tratăm seminţele împotriva viermilor-sârmă şi a răţişoarei porumbului se vor crea rezerve din ce în ce mai mari de dăunători şi vor fi atacuri din ce în ce mai puternice, care vor afecta culturile agricole. Este o măsură care afectează fermierii, în special pe cei din sud- estul ţării, unde densitatea dăunătorilor şi rata de atac sunt foarte mari. Tratamentul ar fi trebuit să fie permis şi să se ţină seama de specificul zonei şi de problemele pe care dăunătorii le ridică. Suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui vor scădea. Împotriva răţişoarei avem varianta de a semăna devreme şi norocul ca plantele să răsară şi să scape de atac pentru că dăunătorul apare totuşi în câmp la temperaturi mai ridicate. În vegetaţie se intervine cu produse omologate, însă noi avem nevoie de insecticide eficiente care să reuşească dintr-un tratament sau două să-l combată cu succes. Nu ştim ce vom face cu viermii-sârmă pentru că, în condiţiile în care nu mai există tratament la sămânţă şi nu mai avem alternativă, aceştia se vor înmulţi şi vor crea probleme mari şi foarte mari pentru majoritatea culturilor, deoarece sunt polifagi. Ne îngrijorează şi decizia Uniunii Europene de a reduce în viitorul apropiat cu 50% cantitatea de pesticide utilizată. În cadrul fermei, dintr-un total de 750 de hectare, voi aloca culturii de floarea-soarelui o suprafaţă de 190 de hectare, în timp suprafeţele destinate altor culturi au variat în funcţie de asolament şi de cerinţele pieţei. Am sperat că anul acesta România va primi derogare pentru utilizarea substanţelor neonicotinoide la tratamentul seminţelor şi că Ministerul Agriculturii va face toate demersurile necesare în acest sens. Dacă lucrurile vor continua în acest fel, probabil voi înlocui cultura de floarea-soarelui cu cea de rapiţă şi alte culturi la care pot asigura o protecţie ridicată împotriva bolilor şi a dăunătorilor.“

---

Bogdan Furfurică, administrator SC Danagri, localitatea Silistraru, judeţul Brăila
​
„Consider că trebuie să dialogăm mai mult pentru că sunt multe lucruri pe care societatea nu le cunoaşte. De exemplu, subvenţia pe care o primim naşte multe dispute, însă ea are scopul de a nu creşte preţul produselor agricole pentru consumatorul final. Pe de altă parte, conform legii, subvenţia nu ar trebui impozitată, însă în România ea se impozitează. Un alt aspect este lipsa informării corecte pentru că de multe ori în mijloacele media se vorbeşte despre suma maximă acordată per hectar, însă nu se explică că aceasta se acordă în anumite situaţii, iar dacă ai o suprafaţă mai mare, dacă nu mai eşti tânăr fermier etc. sprijinul scade. Este adevărat că avem un trai peste media cetăţenilor acestei ţări, însă am făcut investiţii mari în utilaje şi achiziţia de teren, iar munca este pe măsură. Anul 2020 a fost dezastruos din cauza secetei şi este deranjant că sunt foarte mulţi oameni care afirmă că atunci când ne-a fost bine nimeni nu a ştiut. Consider că Guvernul nu ne-a ajutat deloc în situaţia în care am ajuns; mai mult, aşteptam măsuri de amânare a plăţilor la credite. La începutul pandemiei rafturile din magazine începuseră să se golească şi am putea crede că societatea a înţeles importanţa fermierilor, însă, din păcate, această apreciere nu se vede. Sunt multe lucruri care ar trebui prezentate corect şi ar trebui să fie cunoscute de societate.“

---

Ionel Arion, preşedinte Federaţia Naţională ProAgro 

​„Înainte de toate aş dori să precizez că ferma are şi o funcţie socială, şi tocmai de aceea UE promovează ferma mică, familială, şi nu pe cea mare, aşa cum o întâlnim, de exemplu, în SUA, Australia, Brazilia sau Canada. Politica Agricolă Comună aduce beneficii nu doar pentru fermieri, ci şi pentru societate. Sistemul de subvenţii a fost gândit pentru a pune pe masa populaţiei UE (de cca 500 mil. locuitori) alimente sigure, sănătoase şi accesibile. Din păcate, această simbioză dintre fermier, fermă şi consumator a fost perturbată în unele zone ale Europei prin acapararea pieţei de către marii retaileri şi multinaţionale - acestea având o pondere destul de mare şi pe piaţa din România. Produsele locale sau cele sub branduri naţionale au pătruns greu pe piaţa locală, dar mai ales pe cea comunitară. Pot spune că populaţia a fost constrânsă să accepte ce i se pune la dispoziţie pe raft. În unele state membre au fost luate măsuri în acest sens, iar consumatorii sunt educaţi să cumpere produse din ţara respectivă. Noi suntem deficitari la acest aspect şi încercăm să convingem consumatorul că ceea ce producem local este bun; nu lăsăm ferme şi afaceri închise sau la dispoziţia multinaţionalelor, pentru că azi un mare pericol pentru fermele din România este acapararea terenului de către străini. Consider că trebuie să definim ce înseamnă fermă mică şi fermă mare pentru a avea o imagine clară. Totodată, trebuie să facem atractiv sectorul agricol pentru că majoritatea fermelor din România duc lipsă de personal, iar acest lucru poate fi un semnal că există încă credinţa că agricultura se mai face cu vechile metode, pe când noi avem cele mai performante tehnologii, unele dintre utilajele noastre putând chiar merge singure, cu ajutorul GPS-ului. De fiecare dată trebuie să avem feedback de la societate atât noi ca producători, cât şi decidentul public, iar o societate civilă puternică duce la progres.“

Ana IONIŢĂ

---