Dialog cu fermierii – 1 Iunie 2020

Alexu Molodoi, Almos Agrorom SRL, comuna Secuieni, jud. Neamț

„Am întors 18 hectare de mazăre de toamnă, dar indiferent de fermă, de dotare tehnică, nimeni nu poate înlocui lipsa ploilor. Lângă mazăre, am avut o solă de 40 hectare de grâu, cu relief vălurit. Unde terenul a fost mai adâncit și a strâns ploaia, am avut o pată verde de 8-10 t/ha. Avem aproximativ 1.000 de hectare de cereale de toamnă, grâu și orz, iar faza cea mai critică este acum la înspicare și umplere. Au plecat bine păioasele în toamnă, deși am avut puțină apă, dar din cauza restricțiilor de ecocondiționalitate, care nu ne-au lăsat să fertilizăm înainte de 15 martie, am pierdut și ce ar fi putut avea o șansă să crească. În zona Neamț, în luna mai au căzut 16 litri de apă, doar cei norocoși au avut parte de ploaie pe areale mici. Puțini au avut posibilitatea de a iriga, dar nici așa nu poți înlocui apa din precpitații. În 30 de ani de meserie nu am întâlnit o perioadă așa de lungă fără strop de apă… Momentan toate plantele au rămas în cultură, chiar dacă au talie mai mică. Frații crescuți au consumat apa care mai era și apoi s-au uscat. Este riscant să întoarcem acum culturile. Chiar dacă semăn altceva, la adâncimea de 0-20 cm oricum este numai praf. Ar trebui să mai facem o cheltuială de 1.000-1.200 lei/ha, dar fără nicio garanție. Dacă las cultura pe loc, și mai vine vreo ploaie, mai are o șansă măcar de 50%. Am încercat să le mai ajut cu biostimulatori, dar efectul lor nu a fost prea mare. Producția este diminuată la jumătate, deși avem o densitate de 350-400 plante/mp, iar la un calcul optimist ajungem la 3-4 tone, doar dacă plouă puțin. A venit și comisia de constatare, dar nu mă aștept la mare lucru, mai ales că nici ei nu știau nimic concret. Avem și rapiță pe 500 de hectare care a răsărit destul de bine. Chiar mi-a fost teamă să nu dea tija floriferă, pentru că a fost foarte cald. Ne așteptăm la o producție de 2-2,5 tone, iar la un preț de 300 euro/tonă sunt mulțumit. Sper ca semănăturile de primăvară să salveze cât de cât sezonul acesta. Noi am început să semănăm pe 14 martie, pe 850 de hectare sfecla de zahăr, cu o densitate bună pe cea mai mare parte a suprafeței. Am mai semănat porumb pe 600 de hectare și floarea-soarelui pe 250 de hectare. Acestea sunt răsărite și pot da producții bune. Am avut arătura făcută din toamnă, dar în primăvară nu am mai intervenit, chiar dacă patul germinativ nu era perfect, am preferat să conserv apa. Dar acum rezerva de apă pe primii 20 cm este zero. Dacă nu vine ploaie în următoarea săptămână, oricum sunt condamnate la moarte toate. Sunt totuși mulți factori în acestă ecuație: genetica, data semănatului, planta premergătoare (de exemplu, pe solele unde am avut mazăre, grâul arată mai bine, față de cel semănat după sfeclă), densitatea și data fertilizării, zonarea soiurilor iar este foarte importantă.“

Florin Stârc, Dramitos Agro SRL, comuna Ciocârlia, județul Constanța

„Suntem într-unul dintre cele mai uscate județe. Ferma are aproximativ 550 de hectare. Toată perioada de iarnă și primăvară devreme (februarie) am avut cam 100 ml apă, apoi ultimile 3 luni-3 luni și jumătate nu știu dacă am adunat 50 de litri. Oricum, ceea ce măsurăm în fermă diferă de ceea ce este pe câmp. Iar dacă bate vântul, nici nu mai avem ce măsura. Toamna și primăvara au fost promițătoare, chiar îmi părea rău la un moment dat că nu am pus și rapița. Unde a fost abundență de îngrășământ, s-a uscat și mai rapid. Pe cele 300 de hectare de culturi de toamnă am apucat să facem tratamentele, dar nu cred că mai recoltăm ceva din ele. Acum sunt prea uscate ca să mai aplicăm vreo substanță. La cele de primăvară am intrat la prășit. Nu am întors nimic, le-am lăsat așa, poate le mai ajută vreo ploaie. Nu are rost să mai întorc. Dacă nu este apă, de ce să mai semăn? La grâu nu mai intrăm cu combina, poate doar de cosit și balotat. Au venit și comisiile, dar toată lumea ridică din umeri. Am înțeles că s-ar da până al 70% din cheltuieli, ceea ce ar fi foarte bine, dar rămâne de văzut. Ne gândim cum vom supraviețui cu banii de acum până cel puțin la primăvară, inclusiv cu înființare de culturi, mai ales că și grâul de sămânță va fi puțin sau foarte scump. De irigat nu putem, deși suntem la al doiela punct de ridicare, stațiile nu funcționează și este extrem de complicat să facem irigare pe canale. De forat, ar trebui să ne ducem în adâncime cam 400 m, ceea ce reprezintă un efort financiar foarte mare pentru noi. În plus, ar trebui să plătim și apa, pentru că nu este a noastră. M-am interesat ce ar fi nevoie, iar peste 50 de hectare ne trebuie și bazin de colectare. Canalele sunt colmatate, s-au furat și dalele de beton. Am văzut fermieri care din disperare udau cu cisterna culturile semincere. Dar nu cred că este eficient: pe o suprafață de 10 hectare trebuie să duci 200 de cisterne de 200 de litri ca să ajungi abia la 4-5 l/mp de apă. Cu toată seceta aceasta, și pedologică, și atmosferică, apa de irigat nu este la fel ca apa de ploaie.“

Ioan Benea, Hibridul Hărman, județul Brașov

„Culturile de toamnă au ieșit în general bine, cu precipitații mai puține la început de an. Dar ne-a ajuta și zăpada de anul acesta, plus roua din diminețile reci. Avem culturi frumoase de grâu și de rapiță. Și cele de primăvară au fost semănate la timp pe toată zona Brașov, Harghita, Covasna. La momentul acesta culturile sunt promițătoare. Chiar și la mine aici pe platou, unde de obicei este secetă mai mare, am primit vreo 35 de litri luna asta, ceea ce este bine. Plantele nu sunt chiar la 100% ca aspect, dar nu mă pot plânge dacă mă uit la colegii din restul țării. Însă deocamdată este numai iarbă pe câmp. Până nu o văd recoltată, nu pot face aprecieri. Dacă mai vin ploi, ne așteptăm la 80% din producție. Nu irig pentru că aici nu există sisteme de irigare. Am și grâu de sămânță, în care am investit cam 1 euro/kg anul acesta. Și rapița este frumoasă, chiar dacă nu are talia din alți ani, însă nu asta este important. Porumb am semănat pe 245 de hectare, după Sf. Gheorghe, și este răsărit tot, are patru frunze. La rapiță testez și selectez hibrizi rezistenți la ger și la boli și fac tehnologie ca la carte. Până acum am făcut cheltuieli pentru 10 tone/ha la porumb, pentru 9 tone/ha la grâu, pentru 4 tone/ha la rapiță (deși am obținut și mai mult în alți ani). Să vedem cum ne plouă în vara aceasta. Ca lucrări ale solului, sunt mai conservator. Acele lucrări minime nu se pretează peste tot. La rapiță fac arătură la 22 cm, vara, și semăn între 25 august și 3 septembrie obligatoriu. Terenul este pregătit ca pentru grădină. La grâu pregătesc terenul cu antrenarea solului pe 18-20 cm, după rapiță sau porumb, iar la semănat folosesc o normă de 180-200 kg/ha, pentru că aceste soiuri au capacitate mare de înfrățire. Sunt intrigat însă că în situația asta gravă nu există de fapt niciun sprijin concret din partea Guvernului, a ministerului. Noi, perioada acesta am ținut toți angajații, cu salarii, cu taxe etc. Dar nu se vine cu măsuri precise, numai vorbe. Cel mai simplu era o păsuire de 2-3 luni, cât a durat nebunia asta, cu taxele pe salarii măcar, cât au stat oamenii acasă. Fără atâtea hârtii, cereri etc. Zic că ar fi ajutat. Au dat drumul la acest IMM Invest, dar sunt numai povești. Nu plătesc dobândă la creditele de la bancă, dar banca ia pe altă parte, nu pierde niciodată. Firmele trebuie să continue activitatea. Cu ce? Cum plătesc mai departe taxe și impozite dacă nu au capital de lucru? Ajută-i pe toți. Anularea dobânzii până la final de an este un fleac. Ce fac după 1 ianuarie? Banca cere banii, crește dobânda! Dă un ajutor concret, în funcție de niște criterii (cifra de afaceri, salariați etc.), să se poată continua afacerea. Oamenii, odată pierduți, greu îi mai aduci înapoi. Mai ales în agricultură.“

Petre Grigore, Simongrig SRL, județul Galați

„Dezastru este cuvântul zilei. Am irigat, dar degeaba, nu a fost suficient. A și plouat puțin în noaptea de 21/22 mai, vreo 20 de litri, dar deja este prea târziu pentru culturile de toamnă. Am pus anul trecut vreo 200 de hectare cu grâu și orz. Posibil să întorc, dar deocamdată aștept să văd dacă mai vine vreo ploaie ca să mai învioreze pământul. Pentru culturile de primăvară a trebuit să irigăm, să pregătim terenul, să semănăm și să udăm iar. Cheltuielile cu energia sunt uriașe. Eficiența este extrem de scăzută la irigare pentru că apa a fost insuficientă. Vântul a făcut, pe de o parte, ca apa să nu ajungă uniform la plante, iar pe de alta, a contribuit la creșterea evapotranspirației. Frații crescuți au murit, plantele nu au putut să susțină creșterea, a rămas doar tulpina principală. Densitatea este de 300 și ceva de spice pe metrul pătrat, dar numărul de boabe este la jumătate față de normalul soiului. Nu știu încă dacă să întorc cultura, dacă se justifică alte cheltuieli, pentru că nu avem certitudinea despăgubirii, cu toate asigurările pe care ministrul le-a dat în presă. Nu ne întreabă nimeni de propuneri, de soluții, nu știm cât și dacă vom fi despăgubiți pentru calamitate, pentru recoltă. Toți vorbesc despre coronavirus, dar despre secetă, mult mai gravă, pentru că este vorba de hrana noastră pe termen lung, aproape deloc pe la posturile de știri. Lucrez de mai bine de 40 de ani în agricultură, dar nu am avut situații ca, irigând, să nu reușesc să slavez și să țin sub control culturile. Dacă întorc, pun floarea-soarelui sau porumb. Am început să irig pentru răsărire, dar mai este o problemă și cu dimensionarea sistemului de irigație: el a fost proiectat să se poată reveni pe aceeași suprafață la un interval de o lună, iar acum toți vor să irige, udăm și noaptea. Noi nu am modernizat stația, rețeaua este subdimensionată, a fost gândită pentru alte condiții meteo. Ca să am o cultură decentă de grâu cheltuiesc cam 4.500 de lei doar cu energia, iar cu irigatul vreo 1.500 de lei. Ca să plătesc doar ce cheltuiesc cu irigatul, mi-ar trebui o recoltă de minim 2,5 tone grâu/ha, dar nu am garanția nici pentru asta. Sunt și zone unde nu am reușit să ud, acela este total uscat. A trebui să fac tot felul de modificări și compromisuri în tehnologie. Practic, cheltuiala făcută cu cultura, exceptând irigatul, este pagubă. Eu am făcut cheltuiala pentru șase tone și scot două. Am consumat ultimele resurse, iar oamenii trebuie plătiți.“

Roxana DRĂGHICI