Dialog cu fermierii - 1 Iunie 2020

1/6/2020

Dialog cu fermierii - 1 Iunie 2020:

- Aţi întors culturile de toamnă afectate de secetă?

Alexu Molodoi, Almos Agrorom SRL, comuna Secuieni, jud. Neamţ

„Am întors 18 hectare de mazăre de toamnă, dar indiferent de fermă, de dotare tehnică, nimeni nu poate înlocui lipsa ploilor. Lângă mazăre, am avut o solă de 40 hectare de grâu, cu relief vălurit. Unde terenul a fost mai adâncit şi a strâns ploaia, am avut o pată verde de 8-10 t/ha. Avem aproximativ 1.000 de hectare de cereale de toamnă, grâu şi orz, iar faza cea mai critică este acum la înspicare şi umplere. Au plecat bine păioasele în toamnă, deşi am avut puţină apă, dar din cauza restricţiilor de ecocondiţionalitate, care nu ne-au lăsat să fertilizăm înainte de 15 martie, am pierdut şi ce ar fi putut avea o şansă să crească. În zona Neamţ, în luna mai au căzut 16 litri de apă, doar cei norocoşi au avut parte de ploaie pe areale mici. Puţini au avut posibilitatea de a iriga, dar nici aşa nu poţi înlocui apa din precpitaţii. În 30 de ani de meserie nu am întâlnit o perioadă aşa de lungă fără strop de apă... Momentan toate plantele au rămas în cultură, chiar dacă au talie mai mică. Fraţii crescuţi au consumat apa care mai era şi apoi s-au uscat. Este riscant să întoarcem acum culturile. Chiar dacă semăn altceva, la adâncimea de 0-20 cm oricum este numai praf. Ar trebui să mai facem o cheltuială de 1.000-1.200 lei/ha, dar fără nicio garanţie. Dacă las cultura pe loc, şi mai vine vreo ploaie, mai are o şansă măcar de 50%. Am încercat să le mai ajut cu biostimulatori, dar efectul lor nu a fost prea mare. Producţia este diminuată la jumătate, deşi avem o densitate de 350-400 plante/mp, iar la un calcul optimist ajungem la 3-4 tone, doar dacă plouă puţin. A venit şi comisia de constatare, dar nu mă aştept la mare lucru, mai ales că nici ei nu ştiau nimic concret. Avem şi rapiţă pe 500 de hectare care a răsărit destul de bine. Chiar mi-a fost teamă să nu dea tija floriferă, pentru că a fost foarte cald. Ne aşteptăm la o producţie de 2-2,5 tone, iar la un preţ de 300 euro/tonă sunt mulţumit. Sper ca semănăturile de primăvară să salveze cât de cât sezonul acesta. Noi am început să semănăm pe 14 martie, pe 850 de hectare sfecla de zahăr, cu o densitate bună pe cea mai mare parte a suprafeţei. Am mai semănat porumb pe 600 de hectare şi floarea-soarelui pe 250 de hectare. Acestea sunt răsărite şi pot da producţii bune. Am avut arătura făcută din toamnă, dar în primăvară nu am mai intervenit, chiar dacă patul germinativ nu era perfect, am preferat să conserv apa. Dar acum rezerva de apă pe primii 20 cm este zero. Dacă nu vine ploaie în următoarea săptămână, oricum sunt condamnate la moarte toate. Sunt totuşi mulţi factori în acestă ecuaţie: genetica, data semănatului, planta premergătoare (de exemplu, pe solele unde am avut mazăre, grâul arată mai bine, faţă de cel semănat după sfeclă), densitatea şi data fertilizării, zonarea soiurilor iar este foarte importantă.“

Florin Stârc, Dramitos Agro SRL, comuna Ciocârlia, judeţul Constanţa

„Suntem într-unul dintre cele mai uscate judeţe. Ferma are aproximativ 550 de hectare. Toată perioada de iarnă şi primăvară devreme (februarie) am avut cam 100 ml apă, apoi ultimile 3 luni-3 luni şi jumătate nu ştiu dacă am adunat 50 de litri. Oricum, ceea ce măsurăm în fermă diferă de ceea ce este pe câmp. Iar dacă bate vântul, nici nu mai avem ce măsura. Toamna şi primăvara au fost promiţătoare, chiar îmi părea rău la un moment dat că nu am pus şi rapiţa. Unde a fost abundenţă de îngrăşământ, s-a uscat şi mai rapid. Pe cele 300 de hectare de culturi de toamnă am apucat să facem tratamentele, dar nu cred că mai recoltăm ceva din ele. Acum sunt prea uscate ca să mai aplicăm vreo substanţă. La cele de primăvară am intrat la prăşit. Nu am întors nimic, le-am lăsat aşa, poate le mai ajută vreo ploaie. Nu are rost să mai întorc. Dacă nu este apă, de ce să mai semăn? La grâu nu mai intrăm cu combina, poate doar de cosit şi balotat. Au venit şi comisiile, dar toată lumea ridică din umeri. Am înţeles că s-ar da până al 70% din cheltuieli, ceea ce ar fi foarte bine, dar rămâne de văzut. Ne gândim cum vom supravieţui cu banii de acum până cel puţin la primăvară, inclusiv cu înfiinţare de culturi, mai ales că şi grâul de sămânţă va fi puţin sau foarte scump. De irigat nu putem, deşi suntem la al doiela punct de ridicare, staţiile nu funcţionează şi este extrem de complicat să facem irigare pe canale. De forat, ar trebui să ne ducem în adâncime cam 400 m, ceea ce reprezintă un efort financiar foarte mare pentru noi. În plus, ar trebui să plătim şi apa, pentru că nu este a noastră. M-am interesat ce ar fi nevoie, iar peste 50 de hectare ne trebuie şi bazin de colectare. Canalele sunt colmatate, s-au furat şi dalele de beton. Am văzut fermieri care din disperare udau cu cisterna culturile semincere. Dar nu cred că este eficient: pe o suprafaţă de 10 hectare trebuie să duci 200 de cisterne de 200 de litri ca să ajungi abia la 4-5 l/mp de apă. Cu toată seceta aceasta, şi pedologică, şi atmosferică, apa de irigat nu este la fel ca apa de ploaie.“

Ioan Benea, Hibridul Hărman, judeţul Braşov

„Culturile de toamnă au ieşit în general bine, cu precipitaţii mai puţine la început de an. Dar ne-a ajuta şi zăpada de anul acesta, plus roua din dimineţile reci. Avem culturi frumoase de grâu şi de rapiţă. Şi cele de primăvară au fost semănate la timp pe toată zona Braşov, Harghita, Covasna. La momentul acesta culturile sunt promiţătoare. Chiar şi la mine aici pe platou, unde de obicei este secetă mai mare, am primit vreo 35 de litri luna asta, ceea ce este bine. Plantele nu sunt chiar la 100% ca aspect, dar nu mă pot plânge dacă mă uit la colegii din restul ţării. Însă deocamdată este numai iarbă pe câmp. Până nu o văd recoltată, nu pot face aprecieri. Dacă mai vin ploi, ne aşteptăm la 80% din producţie. Nu irig pentru că aici nu există sisteme de irigare. Am şi grâu de sămânţă, în care am investit cam 1 euro/kg anul acesta. Şi rapiţa este frumoasă, chiar dacă nu are talia din alţi ani, însă nu asta este important. Porumb am semănat pe 245 de hectare, după Sf. Gheorghe, şi este răsărit tot, are patru frunze. La rapiţă testez şi selectez hibrizi rezistenţi la ger şi la boli şi fac tehnologie ca la carte. Până acum am făcut cheltuieli pentru 10 tone/ha la porumb, pentru 9 tone/ha la grâu, pentru 4 tone/ha la rapiţă (deşi am obţinut şi mai mult în alţi ani). Să vedem cum ne plouă în vara aceasta. Ca lucrări ale solului, sunt mai conservator. Acele lucrări minime nu se pretează peste tot. La rapiţă fac arătură la 22 cm, vara, şi semăn între 25 august şi 3 septembrie obligatoriu. Terenul este pregătit ca pentru grădină. La grâu pregătesc terenul cu antrenarea solului pe 18-20 cm, după rapiţă sau porumb, iar la semănat folosesc o normă de 180-200 kg/ha, pentru că aceste soiuri au capacitate mare de înfrăţire. Sunt intrigat însă că în situaţia asta gravă nu există de fapt niciun sprijin concret din partea Guvernului, a ministerului. Noi, perioada acesta am ţinut toţi angajaţii, cu salarii, cu taxe etc. Dar nu se vine cu măsuri precise, numai vorbe. Cel mai simplu era o păsuire de 2-3 luni, cât a durat nebunia asta, cu taxele pe salarii măcar, cât au stat oamenii acasă. Fără atâtea hârtii, cereri etc. Zic că ar fi ajutat. Au dat drumul la acest IMM Invest, dar sunt numai poveşti. Nu plătesc dobândă la creditele de la bancă, dar banca ia pe altă parte, nu pierde niciodată. Firmele trebuie să continue activitatea. Cu ce? Cum plătesc mai departe taxe şi impozite dacă nu au capital de lucru? Ajută-i pe toţi. Anularea dobânzii până la final de an este un fleac. Ce fac după 1 ianuarie? Banca cere banii, creşte dobânda! Dă un ajutor concret, în funcţie de nişte criterii (cifra de afaceri, salariaţi etc.), să se poată continua afacerea. Oamenii, odată pierduţi, greu îi mai aduci înapoi. Mai ales în agricultură.“

Petre Grigore, Simongrig SRL, judeţul Galaţi

„Dezastru este cuvântul zilei. Am irigat, dar degeaba, nu a fost suficient. A şi plouat puţin în noaptea de 21/22 mai, vreo 20 de litri, dar deja este prea târziu pentru culturile de toamnă. Am pus anul trecut vreo 200 de hectare cu grâu şi orz. Posibil să întorc, dar deocamdată aştept să văd dacă mai vine vreo ploaie ca să mai învioreze pământul. Pentru culturile de primăvară a trebuit să irigăm, să pregătim terenul, să semănăm şi să udăm iar. Cheltuielile cu energia sunt uriaşe. Eficienţa este extrem de scăzută la irigare pentru că apa a fost insuficientă. Vântul a făcut, pe de o parte, ca apa să nu ajungă uniform la plante, iar pe de alta, a contribuit la creşterea evapotranspiraţiei. Fraţii crescuţi au murit, plantele nu au putut să susţină creşterea, a rămas doar tulpina principală. Densitatea este de 300 şi ceva de spice pe metrul pătrat, dar numărul de boabe este la jumătate faţă de normalul soiului. Nu ştiu încă dacă să întorc cultura, dacă se justifică alte cheltuieli, pentru că nu avem certitudinea despăgubirii, cu toate asigurările pe care ministrul le-a dat în presă. Nu ne întreabă nimeni de propuneri, de soluţii, nu ştim cât şi dacă vom fi despăgubiţi pentru calamitate, pentru recoltă. Toţi vorbesc despre coronavirus, dar despre secetă, mult mai gravă, pentru că este vorba de hrana noastră pe termen lung, aproape deloc pe la posturile de ştiri. Lucrez de mai bine de 40 de ani în agricultură, dar nu am avut situaţii ca, irigând, să nu reuşesc să slavez şi să ţin sub control culturile. Dacă întorc, pun floarea-soarelui sau porumb. Am început să irig pentru răsărire, dar mai este o problemă şi cu dimensionarea sistemului de irigaţie: el a fost proiectat să se poată reveni pe aceeaşi suprafaţă la un interval de o lună, iar acum toţi vor să irige, udăm şi noaptea. Noi nu am modernizat staţia, reţeaua este subdimensionată, a fost gândită pentru alte condiţii meteo. Ca să am o cultură decentă de grâu cheltuiesc cam 4.500 de lei doar cu energia, iar cu irigatul vreo 1.500 de lei. Ca să plătesc doar ce cheltuiesc cu irigatul, mi-ar trebui o recoltă de minim 2,5 tone grâu/ha, dar nu am garanţia nici pentru asta. Sunt şi zone unde nu am reuşit să ud, acela este total uscat. A trebui să fac tot felul de modificări şi compromisuri în tehnologie. Practic, cheltuiala făcută cu cultura, exceptând irigatul, este pagubă. Eu am făcut cheltuiala pentru şase tone şi scot două. Am consumat ultimele resurse, iar oamenii trebuie plătiţi.“

Roxana DRĂGHICI

0 Comments

articole

Dialog cu fermierii - 1 Iunie 2020

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT