Dialog cu fermierii - 1 Martie 2020

Dialog cu fermierii - 1 Martie 2020

-  Ce modificări aţi făcut în tehnologia de cultură pentru a vă adapta schimbărilor climatice?

Ioan Bartha, Solfarm, judeţul Covasna

„Suprafaţa totală pe care o lucrăm este de 500 de hectare în care cartoful, grâul, rapiţa, soia au proporţii aproximativ egale. Încercăm să păstrăm un asolament de 4 ani pentru cultura de cartof. De obicei cultivăm rapiţă înainte de cartof, chiar dacă această plantă este o mare consumatoare de nutrienţi. Avantajul este că terenul se pregăteşte foarte bine după ea. Avem în această zonă un deficit de precipitaţii, dar norocul nostru este că putem iriga. Am înfiinţat un UAI în Covasna, prin care acoperim circa 1.000 de hectare cu apă din râul Olt, pentru că am reabilitat sistemul de irigare printr-un proiect de circa un milion de euro. În tehnologie ne ajută foarte mult faptul că avem maşini de stropit performante şi tractoare puternice. Minimizăm cât putem de mult intrările pe teren, în sensul că facem scarificare sau arătură adâncă o dată la 3-4 ani în perioada de toamnă, iar primăvara, cu o singură trecerea facem mai multe operaţiuni: pregătire teren, fertilizare, tratamente fitosanitare la sol, planta, bilonat. Am renunţat să mai facem discuire. În perioada de până la recoltare, mai intrăm o dată la erbicidat şi rebilonat. Din punct de vedere al numărului de tratamente, acesta s-a mai mărit. În acest sens, dacă în urmă cu 10 ani făceam 3-4 stropiri, în această perioadă, per total, sunt necesare 7-8 stropiri. Sunt patogeni rezistenţi la unele substanţe, iar mana devine o problemă din ce în ce mai dificil de controlat, mai ales că noi avem şi loturi semincere. Gama de soiuri folosite este foarte largă, adică de la extratimpurii (mai sensibile) până la cele târzii de toamnă, care sunt mai rezistente la mană. Ca destinaţie, facem cartof pentru consum proaspăt, putem depozita până la 3.500 de tone de cartofi şi ambalăm la 2,5, 5 kg, chiar şi 10 kg.“

---

Ioan Benea, Hibridul Hărman, judeţul Braşov

„Am renunţat la cartof în urmă cu câţiva ani atât din cauza climei, cât şi a rentabilităţii mici. Cultiv aceeaşi suprafaţă, de 760 de hectare cu: rapiţă pe 230 de hectare, care arată excelent şi cu mândrie spun că eu am introdus rapiţa în zona Braşov şi am reuşit o producţie medie de 6 tone/ha, grâu pe 280 de hectare cu o producţie medie de 7,5 tone/ha, folosind genetică franceză şi soiuri rezistente, şi 250 de hectare de porumb unde obţinem de 3 ani o medie de 10 tone/ha. La cultura de grâu îmi multiplic singur sămânţa. La rapiţă testez şi selectez hibrizi rezistenţi la ger şi la boli şi realizez toate etapele tehnologice ca la carte. Din punct de vedere al lucrărilor solului, sunt mai conservator. Acele lucrări minime nu se pretează peste tot. La rapiţă fac arătură la 22 cm, vara, şi semăn obligatoriu între 25 august şi 3 septembrie. Terenul este pregătit ca pentru grădină şi nu am avut niciodată un an în care să nu răsară. La grâu pregătesc terenul cu antrenarea solului pe 18-20 cm, după rapiţă sau porumb, iar la semănat folosesc o normă de 180-200 kg/ha, pentru că aceste soiuri au capacitate mare de înfrăţire. Eu cred că secretul este fertilizarea: la noi în fermă avem soluri mai pietroase şi administrăm îngrăşămintele în 3-4 raţii, pentru că altfel se levigă. Primăvara facem doar stropiri la plantele de toamnă. Tratamentele le modificăm în funcţie de necesar şi de evoluţia climei. Faptul că avem spreyere performante şi reuşim să intrăm la momentul potrivit, ajută foarte mult în controlul bolilor. Problema este însă că cei care hotărăsc cu ce substanţe de protecţie să stropim nu sunt profesionişti. Şi pe lângă interesele economice care primează, trebuie să ţină cont şi de ştiinţă. Scot unele substanţe, apoi revin cu ele la concentraţii mai mici cu alte denumiri/combinaţii, dar mai scumpe. Este o ruşine că acceptăm astfel de decizii. Cu ani în urmă, aveam instituţii care testau substanţe şi ne mai ajutau cu sfaturi. În plus, ni s-a dat voie până la urmă, cu derogări, să aplicăm tratamente cu avionul, dar substanţele nu sunt pentru mană, ci sunt insecticide, culmea, din cele care omoară tot, nu din gama celor selective. Ce să înţelegem de aici?“

---

Mircea Costinaş, Comirflada, judeţul Braşov

„Noi suntem cu ferma în zona Ţării Bârsei, o zonă care cu ani în urmă avea atât de multă apă din precipitaţii,  încât ne construiam canale de desecare. Acum suntem şi noi cu deficit de apă. Din acest motiv, din cele 150 de hectare de teren arabil cultivat, plantez cartof doar atât cât pot să irig, adică în jur de 40-50 de hectare. Posibilităţile noastre de irigare sunt destul de reduse. În acest sens, am tras pe cont propriu o conductă de câţiva kilometri dintr-un râu. Restul terenului este cultivat cu grâu, rapiţă şi lucernă. Rapiţa este o cultură destul de rentabilă în zona acesta dacă nu este afectată de ger. Ca modificări în tehnologie, am intervenit în lucrările de sol: de exemplu, în toamnă am făcut scarificare şi arătură, iar în primăvara aceasta am realizat doar o lucrare cu combinatorul înainte de plantat. Când aleg soiurile sau hibrizii, mă documentez cu 1-2 ani înainte, iar în plus fac testări în fiecare an. Astfel, şi din cauza schimbărilor climatice, la cartof am început să cultiv soiuri cu perioade de vegetaţie mai scurte şi am renunţat la cele târzii de toamnă. La cereale procedez în acelaşi mod: merg mai degrabă pe hibrizi timpurii, pentru că resimţim lipsa de apă foarte mult. Cât priveşte tratamentele fitosanitare, nu am mărit numărul acestora, încercăm să ne menţinem. Din punctul nostru de vedere, secretul este să le aplici la momentul optim, mai ales când este vorba de tratamente preventive pentru boli. Cu dăunătorii nu avem probleme deosebite pentru că produsele de ultimă generaţie pe care le folosim sunt foarte eficiente. Într-un singur an, ploşniţa cerealelor ne-a creat necazuri, dar în general nu sunt motive de îngrijorare.“

---

Gabriel Ungureanu, Ghimbav, judeţul Braşov

„Exploatez în ferma proprie 150 de hectare, dar împreună cu vecinii lucrăm o suprafaţă de 600 de hectare, pe care facem întreaga rotaţie cu cereale. La cultura de rapiţă am renunţat. Din cele 150 de hectare, cultura de cartof ocupă 100 de hectare, pentru că am posibilitatea să irig toată suprafaţa. Sursa de apă este dintr-un izvor de munte, cu cădere liberă şi utilizăm reţeaua de irigare a fostelor sere Codlea. În ultima vreme ne-am axat pe soiuri mai timpurii, cu perioade scurte de vegetaţie, pentru a evita seceta de peste vară. Am devansat şi perioada de plantat astfel că plantăm în jur de 20 martie, în loc de 10 aprilie. O altă modificare tehnologică constă în utilizarea îngrăşămintelor cu solubilizare mai rapidă, pentru ca planta să poată folosi cât mai bine substanţele când are umiditate. La fel procedăm şi la cereale: semănăm soiuri sau hibrizi mai timpurii, dar după 20 octombrie, în loc de 5-10 octombrie, pentru că toamnele sunt mai lungi şi mai călduroase. La sol, deşi în linii mari tehnologia este aceeaşi, facem lucrările mai târziu, în lunile noiembrie, chiar decembrie realizăm operaţiunea de arat/scarificat, pentru că în toamnă solul este prea uscat. Primăvara efectuăm doar plantatul şi câteva lucrări superficiale. Am fost nevoiţi, din cauza căldurii, să aplicăm şi tratamentele fitosanitare mai devreme: de exemplu, dacă în alţi ani intram în cultură pe la începutul lunii iunie, acum intrăm de la jumătatea lunii mai. La fel şi erbicidarea, o facem mai devreme. Însă per ansamblu, numărul total de tratamente nu s-a modificat. Ce am observat totuşi în ultima vreme, din cauza toamnelor lungi şi călduroase, avem o prezenţă masivă a afidelor şi cicadelor, care transmit boli. Astfel, a crescut atacul de viroze la grâu (virusul piticirii), probleme cu care până acum nu ne-am confruntat.“

Roxana DRAGHICI

---