Dialog cu fermierii - 15 Decembrie 2019

Dialog cu fermierii - 15 Decembrie 2019:

• Ce aşteptări aveţi de la noua echipă din Ministerul Agriculturii?

Nicoleta Zainea, Agrisol SRL, localitatea Lehliu Gară, judeţul Călăraşi

„Lucrăm o suprafaţă de 1.700 de hectare, împărţite pe mai multe localităţi. Avantajul nostru este că nu toate parcelele sunt afectate la fel de secetă, umiditate extremă sau alte situaţii stresante pentru plante. Pentru anul următor am semănat 650 de hectare cu grâu, am planificat aproximativ 200 de hectare cu floarea-soarelui, 600 de hectare cu porumb, 150 de hectare - culturi de leguminoase, 100 de hectare - culturi ecologice şi cateva hectare cu porumb sticlos. Mai avem şi loturi semincere de grâu pentru uz propriu. Rapiţă nu am mai cultivat anul acesta din cauza lipsei apei, cu atât mai mult cu cât am ratat şi ploaia de câteva zile din toamnă. Anul trecut am cultivat cu rapiţă 450 de hectare, din care am rămas cu 250 de hectare şi acelea cu producţie nu prea mare. Am compensat până la urmă cu producţia de la grâu, la care, în ciuda pornirii din primăvară, am obţinut 6.800 kg/ha. La porumb, media producţiei a fost 9.000 de kg la hectar. Ne ajută şi depozitarea, avem o capacitate de stocare de 13.000 de tone.  Însă, dincolo de imposibilitatea de a iriga, pentru că nu avem sursă de apă, ne confruntăm an de an cu o altă problemă: birocraţia de la APIA. Din cauza unor declaraţii greşite în blocul fizic din care facem parte, avem mari întârzieri la primirea subvenţiilor. Aceşti bani suntem nevoiţi să îi acoperim din credite bancare, care ne costă zeci de mii de lei în fiecare an. Sunt nişte bani care ştii că trebuie să-i primeşti şi te bazezi pe ei. Dacă ştii că nu-i vei primi, faci altfel calculele. De exemplu, nici anul acesta nu am încasat avansul aferent subvenţiilor. Am dori să se mai reducă şi necesarul de hârtii pentru depunerea cererilor. Aceleaşi adeverinţe de la primărie de fiecare dată, aceleaşi drumuri. La noi nu se schimbă nimic de la o cerere la alta. Întâmpinăm greutăţi la nivel local când vine vorba de hârtii. Este nevoie ca subvenţiile să vină la timp, pentru că noi nu am primit până acum nici subvenţia la motorină pe trimestrul II! Ce să mai aşteptăm acum, la final de an?

---

Dumitru Lixandra, localitatea Afumaţi, judeţul Dolj

„Avem o fermă de familie, cu o suprafaţă de 540 de hectare. Ne descurcăm, dar mi-aş dori foarte mult pentru zona noastră un sistem de irigaţii. Reprezentanţii ministerului s-au lăudat că au făcut sute de kilometri din sistemul de irigaţii, dar mă întreb unde, că la noi în zonă nu am văzut aproape nimic. Sunt câţiva fermieri mai mari care au putut reabilita o parte din sistemul de irigaţii, fermieri care au putut susţine astfel de investiţii pe termen lung. Ne dorim să aducă apa pe canalele magistrale, restul depinde de noi. Avem şi o organizaţie în care am putea face mai mult. Legislativ, nu cred că s-a materializat prea bine acest proiect. Mi-aş dori mai multe, nu pentru mine, ci pentru cei care îmi vor prelua ferma. Însă este vorba şi de bani şi, sincer, nu ştiu ce mai pot face în acest moment pentru fermele de familie, pentru fermele mici, ca să ajute concret la dezvoltarea lor. Se laudă mult, dar la noi, efectiv, în fermă se simte prea puţin. Şi subvenţiile vin foarte târziu, iar pentru o fermă nu prea mare ca a noastră, contează enorm. Din fericire, am reuşit să îmi păstrez şi cei patru angajaţi, oameni buni pe care mă bazez de mult timp. Este nevoie şi de oameni tineri în ferme, care să aibă acces la proiecte, dar consider că sunt multe condiţii inutile de îndeplinit. Pentru anul următor am aşteptări mai mari de la culturi, pentru că am semănat la timp 265 hectare cu păioase, care au răsărit bine, şi am rezervat 120 de hectare pentru floarea-soarelui şi restul pentru porumb. Dacă, după condiţiile din acest sezon, am reuşit să obţinem 6.000 kg/ha la grâu (făceam chiar şi 9.000 în alţi ani), 3.500 kg/ha la floarea-soarelui şi 10.000 kg/ha la porumb, pot spune că am avut un an bun. Putem depozita câteva luni, dar nu avem spaţiu de stocare decât pentru 1.500 de tone.“

---

Florin Dragnia, Gold Estate, judeţul Constanţa

„Exploatez în fermă o suprafaţă de aproximativ 200 de hectare, din care pe 40% am cultivat păioase, pe 40% floarea-soarelui şi restul leguminoase, dar lucrez şi la o companie din domeniul îngrăşămintelor. Datorită acestui lucru am văzut multe probleme în ferme din cauza proastei administrări a calităţii solurilor. Scad producţiile sau plantele se îngălbenesc înainte de vreme şi ne întrebăm care este motivul. În primul rând, intră în ţară tot felul de îngrăşăminte care nu sunt controlate şi aplicate cum trebuie, solurile pe care se aplică aceste substanţe nu au analizele făcute, iar rezultatele de degradare sunt pe termen lung. Foarte multe probleme provin din sol. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să li se permită fermierilor, indiferent de suprafaţa pe care o exploatează, să facă agricultură fără analize de sol. Este nevoie de o lege pentru acest lucru, o lege care să îi oblige. Iar statul trebuie să le pună fermierilor la dispoziţie laboratoare, dar şi să efectueze controale mai severe la produsele importate. Pământul, oricine l-ar lucra, este al ţării până la urmă şi nu trebuie permisă degradarea acestuia pentru că afectează viitorul agriculturii la nivel naţional. Dacă se degradează calitatea solului, ar trebui dată o amendă prin APIA.  O altă problemă care ar trebui privită cu mai mare atenţie este reprezentată de posibilitatea simplificării actelor necesare pentru diverse cereri la APIA. De ce să merg la primărie să iau adeverinţă, la DADR să iau o altă hârtie şi apoi la APIA să depun tot dosarul? De ce nu se poate face un sistem de date comun, prin care să se verifice toate informaţiile necesare, iar eu să mă duc doar la APIA şi să depun cererea? Facem aceste drumuri de două-trei ori pe lună. Trebuie să plătesc un om numai pentru acest lucru. Sau de ce nu putem face online toate aceste solicitări, iar reprezentanţii APIA doar să verifice documentele dintr-un sistem informatic. Dacă ar avea sistem comun, s-ar vedea imediat erorile apărute. Un alt lucru care mă doare este exportul de materie primă. Poate se gândesc la o lege care să oblige la depozitarea şi procesarea în România a minimum 30-40% din producţia de cereale, în special, dar şi unele fructe sau legume. Grâul nostru pleacă din ţară foarte repede şi vine înapoi sub formă de paste, biscuiţi sau alte preparate.“

---

Rakosi Ianos, II Cernat, judeţul Covasna

„Suntem poziţionaţi într-o zonă în care posibilităţile de irigare sunt foarte limitate, iar nevoile sunt mari, mai ales la cultura cartofului. Lucrez aproximativ 62 de hectare, din care 24 de hectare sunt pentru cartof, 24 de hectare am semănat cu grâu, 3 hectare cu lucernă şi restul mazăre. Avem o nouă cooperativă înfiinţată pentru procesare-ambalare, numită «Regina Cartofului». Am pornit cu aproximativ 170 de hectare şi ne dorim să creştem şi să obţinem cea mai bună calitate la cartoful de consum. Din acest motiv, cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este lipsa apei. Am dori şi simplificarea unor proceduri pentru obţinerea de aprobări şi avize pentru proiectele de irigaţii. De exemplu, noi putem iriga doar din puţuri forate şi avem nevoie de un puţ care să aibă măcar 50 de metri adâncime, iar aici am întâmpinat o serie de piedici. Foarte multe hârtii şi o birocraţie de nedescris. În fond, noi folosim apa numai la irigat, nu pentru a o vinde sau în alt scop. Simplificarea procedurii pentru realizarea de puţuri destinate irigării în agricultură, aceasta ne-ar ajuta foarte mult, mai ales dacă nu avem alte surse de apă. O altă discuţie, mai veche, ar fi legată de omologarea de substanţe şi de dozele recomandate/omologate. Am avea nevoie de o plajă mai mare privind cantităţile aplicate, deoarece sunt soiuri sau plante cu talie diferită, mai ales la cartof şi cu rezistenţe diferite. Ne-ar ajuta foarte mult să putem regla, în funcţie de soi, de presiunea de boli sau dăunători, doza sau numărul de tratamente la o anumită cultură. În calitate de cultivator de cartofi cea mai mare problemă este cu seceta, când ar trebui să irigi şi nu ai de unde. Pe de altă parte, se spune că chipsurile fac parte din hrana «nesănătoasă», dar această categorie beneficază de sprijin cuplat. Însă cel pentru consum? Ar ajuta mult un tip de sprijin şi aici, mai ales când este secetă. Se cheltuie foarte mulţi bani, atât în vegetaţie, cât şi la depozitare, iar preţurile nu acoperă întotdeauna aceste cheltuieli, mai ales când apar şi probleme legate de vremea extremă. Pentru că în vară am avut un interval foarte călduros, care a venit după o perioadă mai răcoroasă şi a supus plantele la un şoc termic, la grâu am obţinut aproximativ de 6.500 kg/ha, iar la cartof cam 33-35 t/ha. Dar am încheiat anul destul de bine.“

Roxana DRĂGHICI

---