Dialog cu fermierii – 15 Decembrie 2019

Nicoleta Zainea, Agrisol SRL, localitatea Lehliu Gară, județul Călărași

„Lucrăm o suprafață de 1.700 de hectare, împărțite pe mai multe localități. Avantajul nostru este că nu toate parcelele sunt afectate la fel de secetă, umiditate extremă sau alte situații stresante pentru plante. Pentru anul următor am semănat 650 de hectare cu grâu, am planificat aproximativ 200 de hectare cu floarea-soarelui, 600 de hectare cu porumb, 150 de hectare – culturi de leguminoase, 100 de hectare – culturi ecologice și cateva hectare cu porumb sticlos. Mai avem și loturi semincere de grâu pentru uz propriu. Rapiță nu am mai cultivat anul acesta din cauza lipsei apei, cu atât mai mult cu cât am ratat și ploaia de câteva zile din toamnă. Anul trecut am cultivat cu rapiță 450 de hectare, din care am rămas cu 250 de hectare și acelea cu producție nu prea mare. Am compensat până la urmă cu producția de la grâu, la care, în ciuda pornirii din primăvară, am obținut 6.800 kg/ha. La porumb, media producției a fost 9.000 de kg la hectar. Ne ajută și depozitarea, avem o capacitate de stocare de 13.000 de tone. Însă, dincolo de imposibilitatea de a iriga, pentru că nu avem sursă de apă, ne confruntăm an de an cu o altă problemă: birocrația de la APIA. Din cauza unor declarații greșite în blocul fizic din care facem parte, avem mari întârzieri la primirea subvențiilor. Acești bani suntem nevoiți să îi acoperim din credite bancare, care ne costă zeci de mii de lei în fiecare an. Sunt niște bani care știi că trebuie să-i primești și te bazezi pe ei. Dacă știi că nu-i vei primi, faci altfel calculele. De exemplu, nici anul acesta nu am încasat avansul aferent subvențiilor. Am dori să se mai reducă și necesarul de hârtii pentru depunerea cererilor. Aceleași adeverințe de la primărie de fiecare dată, aceleași drumuri. La noi nu se schimbă nimic de la o cerere la alta. Întâmpinăm greutăți la nivel local când vine vorba de hârtii. Este nevoie ca subvențiile să vină la timp, pentru că noi nu am primit până acum nici subvenția la motorină pe trimestrul II! Ce să mai așteptăm acum, la final de an?

Dumitru Lixandra, localitatea Afumați, județul Dolj

„Avem o fermă de familie, cu o suprafață de 540 de hectare. Ne descurcăm, dar mi-aș dori foarte mult pentru zona noastră un sistem de irigații. Reprezentanții ministerului s-au lăudat că au făcut sute de kilometri din sistemul de irigații, dar mă întreb unde, că la noi în zonă nu am văzut aproape nimic. Sunt câțiva fermieri mai mari care au putut reabilita o parte din sistemul de irigații, fermieri care au putut susține astfel de investiții pe termen lung. Ne dorim să aducă apa pe canalele magistrale, restul depinde de noi. Avem și o organizație în care am putea face mai mult. Legislativ, nu cred că s-a materializat prea bine acest proiect. Mi-aș dori mai multe, nu pentru mine, ci pentru cei care îmi vor prelua ferma. Însă este vorba și de bani și, sincer, nu știu ce mai pot face în acest moment pentru fermele de familie, pentru fermele mici, ca să ajute concret la dezvoltarea lor. Se laudă mult, dar la noi, efectiv, în fermă se simte prea puțin. Și subvențiile vin foarte târziu, iar pentru o fermă nu prea mare ca a noastră, contează enorm. Din fericire, am reușit să îmi păstrez și cei patru angajați, oameni buni pe care mă bazez de mult timp. Este nevoie și de oameni tineri în ferme, care să aibă acces la proiecte, dar consider că sunt multe condiții inutile de îndeplinit. Pentru anul următor am așteptări mai mari de la culturi, pentru că am semănat la timp 265 hectare cu păioase, care au răsărit bine, și am rezervat 120 de hectare pentru floarea-soarelui și restul pentru porumb. Dacă, după condițiile din acest sezon, am reușit să obținem 6.000 kg/ha la grâu (făceam chiar și 9.000 în alți ani), 3.500 kg/ha la floarea-soarelui și 10.000 kg/ha la porumb, pot spune că am avut un an bun. Putem depozita câteva luni, dar nu avem spațiu de stocare decât pentru 1.500 de tone.“

Florin Dragnia, Gold Estate, județul Constanța

„Exploatez în fermă o suprafață de aproximativ 200 de hectare, din care pe 40% am cultivat păioase, pe 40% floarea-soarelui și restul leguminoase, dar lucrez și la o companie din domeniul îngrășămintelor. Datorită acestui lucru am văzut multe probleme în ferme din cauza proastei administrări a calității solurilor. Scad producțiile sau plantele se îngălbenesc înainte de vreme și ne întrebăm care este motivul. În primul rând, intră în țară tot felul de îngrășăminte care nu sunt controlate și aplicate cum trebuie, solurile pe care se aplică aceste substanțe nu au analizele făcute, iar rezultatele de degradare sunt pe termen lung. Foarte multe probleme provin din sol. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să li se permită fermierilor, indiferent de suprafața pe care o exploatează, să facă agricultură fără analize de sol. Este nevoie de o lege pentru acest lucru, o lege care să îi oblige. Iar statul trebuie să le pună fermierilor la dispoziție laboratoare, dar și să efectueze controale mai severe la produsele importate. Pământul, oricine l-ar lucra, este al țării până la urmă și nu trebuie permisă degradarea acestuia pentru că afectează viitorul agriculturii la nivel național. Dacă se degradează calitatea solului, ar trebui dată o amendă prin APIA. O altă problemă care ar trebui privită cu mai mare atenție este reprezentată de posibilitatea simplificării actelor necesare pentru diverse cereri la APIA. De ce să merg la primărie să iau adeverință, la DADR să iau o altă hârtie și apoi la APIA să depun tot dosarul? De ce nu se poate face un sistem de date comun, prin care să se verifice toate informațiile necesare, iar eu să mă duc doar la APIA și să depun cererea? Facem aceste drumuri de două-trei ori pe lună. Trebuie să plătesc un om numai pentru acest lucru. Sau de ce nu putem face online toate aceste solicitări, iar reprezentanții APIA doar să verifice documentele dintr-un sistem informatic. Dacă ar avea sistem comun, s-ar vedea imediat erorile apărute. Un alt lucru care mă doare este exportul de materie primă. Poate se gândesc la o lege care să oblige la depozitarea și procesarea în România a minimum 30-40% din producția de cereale, în special, dar și unele fructe sau legume. Grâul nostru pleacă din țară foarte repede și vine înapoi sub formă de paste, biscuiți sau alte preparate.“

Rakosi Ianos, II Cernat, județul Covasna

„Suntem poziționați într-o zonă în care posibilitățile de irigare sunt foarte limitate, iar nevoile sunt mari, mai ales la cultura cartofului. Lucrez aproximativ 62 de hectare, din care 24 de hectare sunt pentru cartof, 24 de hectare am semănat cu grâu, 3 hectare cu lucernă și restul mazăre. Avem o nouă cooperativă înființată pentru procesare-ambalare, numită «Regina Cartofului». Am pornit cu aproximativ 170 de hectare și ne dorim să creștem și să obținem cea mai bună calitate la cartoful de consum. Din acest motiv, cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este lipsa apei. Am dori și simplificarea unor proceduri pentru obținerea de aprobări și avize pentru proiectele de irigații. De exemplu, noi putem iriga doar din puțuri forate și avem nevoie de un puț care să aibă măcar 50 de metri adâncime, iar aici am întâmpinat o serie de piedici. Foarte multe hârtii și o birocrație de nedescris. În fond, noi folosim apa numai la irigat, nu pentru a o vinde sau în alt scop. Simplificarea procedurii pentru realizarea de puțuri destinate irigării în agricultură, aceasta ne-ar ajuta foarte mult, mai ales dacă nu avem alte surse de apă. O altă discuție, mai veche, ar fi legată de omologarea de substanțe și de dozele recomandate/omologate. Am avea nevoie de o plajă mai mare privind cantitățile aplicate, deoarece sunt soiuri sau plante cu talie diferită, mai ales la cartof și cu rezistențe diferite. Ne-ar ajuta foarte mult să putem regla, în funcție de soi, de presiunea de boli sau dăunători, doza sau numărul de tratamente la o anumită cultură. În calitate de cultivator de cartofi cea mai mare problemă este cu seceta, când ar trebui să irigi și nu ai de unde. Pe de altă parte, se spune că chipsurile fac parte din hrana «nesănătoasă», dar această categorie beneficază de sprijin cuplat. Însă cel pentru consum? Ar ajuta mult un tip de sprijin și aici, mai ales când este secetă. Se cheltuie foarte mulți bani, atât în vegetație, cât și la depozitare, iar prețurile nu acoperă întotdeauna aceste cheltuieli, mai ales când apar și probleme legate de vremea extremă. Pentru că în vară am avut un interval foarte călduros, care a venit după o perioadă mai răcoroasă și a supus plantele la un șoc termic, la grâu am obținut aproximativ de 6.500 kg/ha, iar la cartof cam 33-35 t/ha. Dar am încheiat anul destul de bine.“

Roxana DRĂGHICI