Dialog cu fermierii - 15 MARTIE 2019

Dialog cu fermierii - 15 MARTIE 2019:

- Care sunt principalele dificultăţi pe care le întâmpinaţi în activitatea pomicolă?

II Tămăşan Emil Cornel, localitatea Batoş, judeţul Mureş

„În ultimii ani ne confruntăm cu seceta pedologică, nu doar cu cea manifestată la nivelul pomilor, iar  fenomenul se înregistrează şi în acest an, pentru că nu am avut zăpadă suficientă sau precipitaţii. Premisele, din acest punct de vedere, nu sunt favorabile. În plus, temperaturile actuale sunt destul de ridicate, ceea ce va determina o pornire bruscă în vegetaţie, existând riscul ca la începutul lunii aprilie, când înfloresc speciile timpurii - cireş, cais, piersic -, în funcţie de zonă, să vină un îngheţ târziu de primăvară şi să fie afectată producţia. La nivelul sectorului pomicol se simte lipsa unei politici de reînnoire a plantaţiilor, sprijinită de statul român, în genul celui din sectorul viticol. În viticultură, programul de reconversie a funcţionat, dar în pomicultură, probabil, nu s-a dorit şi astfel sectorul a fost grav afectat. O altă problemă este lipsa protecţiei interne. Chiar şi în cadrul programului «Mărul în şcoli» se aduc mere din import şi nu ştim cât de bine sunt controlate de autorităţile competente. Am ajuns să vindem kilogramul de mere, în zona noastră, cu 0,50-0,70 lei, asta după ce l-am recoltat în luna septembrie şi l-am ţinut în depozit până în luna martie. Supermarketurile sunt aprovizionate cu mere aduse din diverse ţări, precum Polonia, Ungaria, Spania, în afară de România. Avem o livadă de 28 ha, cultivată cu diverse specii, începând de la cireş, vişin, măr, prun, zmeură, coacăz negru, trandafi de dulceaţă etc. Avem şi o activitate de prelucrare a fructelor, atât a celor din producţia proprie, cât şi a celor cumpărate, exclusiv româneşti, precum şi din flora spontană. Producem siropuri, dulceţuri, compoturi, zacuscă, murături etc. Am început activitatea de procesare cu siropuri, dulceaţă şi compoturi din cireşe în urmă cu 7-8 ani - atunci când cireşele aveau un preţ de valorificare foarte mic, de 1,80 lei/kg. Ulterior am început să prelucrăm toate fructele pe care le producem, apoi am început să le prelucrăm şi pe cele din flora spontană. Valorificarea este pentru noi o incertitudine. Dacă desfacerea ne-ar fi asigurată, noi am sta la locul de producţie şi de procesare şi am performa. N-am pătruns în marile lanţuri de magazine şi ne comercializăm produsele mai mult pe la târguri, sub brandul propriu, «Dealurile Uilei»,  încercând să convingem consumatorii că produsele noastre sunt naturale. Aici se simte şi nevoia unei educări a consumatorului român. Organele locale ar trebui să sprijine micii producători pentru valorificarea producţiei, prin acordarea de spaţii gratuite de vânzare, deoarece taxele de participare la târguri sunt enorme pentru noi. Un alt aspect, ce ţine de politica guvernamentală, este nivelul mic al subvenţiilor alocate pe hectarul de livadă, acesta fiind asemănător cu cel acordat pentru păşuni, însă investiţiile şi eforturile sunt mult mai mari în cazul plantaţiilor pomicole. Cu câtva timp în urmă, o serie de tratamente în pomicultură  erau suportate de către stat, cum se suportă de altfel în domeniul veterinar, dar la noi nu mai există nici un tratament împotriva unei boli sau a unui dăunător de carantină care să fie subvenţionat de la bugetul de stat. De asemenea, noi nu avem certitudinea eficacităţii produselor de protecţie achiziţionate, nu cred că avem un laborator care să facă o analiză completă a pesticidelor. Noi citim pe etichetă şi avem încredere în ce ni se furnizează, dar aud colegi care au tratat în condiţii prielnice şi produsele utilizate nu au avut efectele scontate. Chiar şi eu am folosit un insecticid omologat pentru cireş şi am constatat că pomii au fitotoxicitate crescută. Dacă nu vom avea profesionişti în rândul celor care ne conduc şi care ar trebui să ia deciziile potrivite, vom continua să vedem regresul sectorului pomicol, cu tot efortul unor pomicultori din zona noastră şi din ţară, şi cred că ar trebui să se intervină începând de la materialul săditor care provine din import.“

---

Nicola Antonino, administrator de livadă SC Natura, judeţul Vrancea

„Când poţi face în timp optim lucrările şi tratamentele, eşti, cum s-ar spune, în cărţi. Însă din cauza faptului că dispar de pe piaţă produse uzuale de protecţia plantelor care şi-au făcut treaba mult timp, cum este, de exemplu, Merpan sau Kasumin, apar probleme în producţie. Kasumin era pentru noi asemenea unui vaccin şi-l foloseam pentru combaterea multor boli, precum rapănul şi făinarea la măr. Desigur, apar produse noi, inovatoare, însă preţul lor ne poate îngenunchea, iar rezultatele nu le cunoaştem cu certitudine, nu cunoaştem valoarea acestora. Dacă ne referim la cultura de măr, ce ocupă 35 ha, controlăm foarte bine atât rapănul, cât şi făinarea, însă avem probleme cu atacul păduchelui lânos, care deja a apărut. De la an la an cheltuielile cresc, substanţele chimice folosite sunt mai scumpe şi ajungem la preţuri de cost greu de suportat. Pe măsură ce livada înaintează în vârstă - ţinând cont că perioada de rentabilitate este de 15 ani -, cheltuielile cresc exponenţial. Livada de care mă ocup are circa 10 ani. În cadrul societăţii s-au făcut investiţii şi în sectorul de prelucrare a fructelor. Plantaţia mai cuprinde, pe lângă măr, cireş şi afin.  Anul acesta am avut o iarnă cu o constantă termică normală, frigul fiind un rău necesar pentru majoritatea plantelor, inclusiv pentru pomi, şi sperăm să ducem la bun sfârşit lucrările necesare şi să reuşim să intervenim cu tratamente specifice în perioada optimă.“

---

Paul Piper, director de vânzări Codlea Fruct, judeţul Arad

„Problemele, în momentul de faţă, sunt cele climatice şi observăm că de la un an la altul devin o adevărată provocare. În 2018 ne-am confruntat cu foarte multe ploi, nu am putut interveni la timp să facem tratamentele de protecţie şi din această cauză am avut problemele mari cu rapănul. O altă problemă a pomicultorilor români este aceea că produsele de protecţia plantelor, care ne sunt foarte necesare, se omologhează foarte greu. În alte ţări, producătorii au la dispoziţie mult mai multe produse decât avem noi. Pentru a avea o livadă sănătoasă - iar noi avem o plantaţie de 15 ha - trebuie să dispui şi de utilaje specializate pentru a avea o calitate şi o eficacitate superioară a tratamentelor. Din acest punct de vedere stăm foarte bine, avem în dotare utilaje de ultimă generaţie. De asemenea, sunt importante tăierile, programele tehnologice pe care le aplicăm, recoltarea etc. Preconizăm că vom avea un an bun, singura problemă este că la ora actuală este foarte cald pentru această perioadă şi unele specii încep să înmugurească şi pot fi afectate dacă vom avea îngheţuri târzii de primăvară.“

---

PFA Budan Emelian, localitatea Miceşti, judeţul Argeş

„Este o activitate dificilă, cu atât mai mult cu cât Guvernul nu acordă importanţă acestui sector agricol. În cadrul Ministerului Agriculturii nu avem nici un reprezentant, preţurile pe care le obţinem la valorificare sunt mici, iar piaţa este invadată de fructe care vin din  ţări precum Polonia. De circa 2 ani simţim dificultăţi mari în valorificarea producţiei. Chiar şi la momentul acesta am pe stoc 30 de tone de mere şi de 3 săptămâni nu găsesc client pentru a le vinde. Intră în ţară tiruri pline cu mere din Polonia, comercianţii le cumpără cu 0,75 lei, iar pe piaţa autohtonă le vând cu 2 lei/kg. În cazul meu, cheltuielile au ajuns anul trecut  la măr la 1 leu/kg şi am fost nevoit să vând sub preţul de cost,  cu 0,60 lei/kg. Am făcut şi suc, am dus şi la distilerii etc. Am câştigat, în schimb, cu prunele pentru deshidratare, pe care le-am valorificat la fabrica de la Drăgăşani. Foarte multe fructe de pe piaţa românească vin din alte ţări şi bănuiesc că acolo producătorii sunt susţinuţi de guvernele din ţările respective pentru a efectua tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor de carantină, care sunt foarte costisitoare. De exemplu, produsele pentru combaterea păduchelui din San Jose au costuri destul de mari. De altfel, multe din produsele chimice de protecţie sunt sau urmează să fie scoase de pe piaţă, iar produsele noi sunt mai scumpe şi ne ridică cheltuielile de producţie. În ultimul timp simţim o creştere semnificativă a costului, probabil şi pe fondul modificării cursului leu-euro. Practic, toate inputurile pe care le folosim (îngrăşăminte chimice, produse fitosanitare etc.) au suferit creşteri de preţ. Foloseam înainte în planul fitosanitar piatra vânătă, considerată din moşi-strămoşi una dintre cele mai bune soluţii în protecţia pomilor, dar ea  a fost retrasă de pe piaţă, fiind inclusă în categoria metalelor grele. Era o metodă de control ieftină şi uşor de aplicat. Dar după cum am auzit, în Italia sau Franţa încă se mai foloseşte. 2018 a fost nefavorabil şi sper ca anul acesta să nu avem surprize neplăcute, precum brume târzii sau alte accidente climatice.“

Roxana BĂLAN

---