Dialog cu fermierii – 15 Martie 2021

Adrian Florea, Cooperativa Agricolă Pepiniera Aiud, județul Alba

„Pepiniere sunt multe. Poate prea multe, unele lucrează pentru retail, grădinărit etc., unde contează mai puțin calitatea și mai mult cantitatea, dar și acestea ar trebui controlate. Pentru zona profesională sunt câteva, unele lucrează mixt. Mai există zona de hobby-iști, care înmulțesc fără nicio supraveghere, cu ramuri direct din câmp, ei nu sunt înregistrați, deci nu sunt controlați. Pe de altă parte, și personalul este insuficient față de numărul pepinieriștilor, mai ales dacă nu au documente, și la care se ajunge doar pe bază de denunț. Ideea ca plantațiile-mamă Prebază sau Bază să rămână doar la unitățile de stat ar fi bună, dacă și la ei s-ar respecta foarte strict procedurile. Nu am fi de acord ca aceste verigi (B, PB) să rămână în exclusivitate sub controlul stațiunilor, pentru că în acte toate pot fi în regulă, dar în câmp… Chiar dacă pe parte de laborator lucrurile stau foarte bine, necazul apare de obicei în câmp, la plantațiile-mamă și la personalul cu care lucrează, uneori insuficient. Asta este problema de care ne- am lovit. Pe de altă parte și autoritatea de control ar trebui altfel reglementată, nu tot eu stațiune îmi fac și analizele, eliberez rezultate. Cine este peste stațiuni cu verificarea? Mai este o problemă legată de sortiment și de potența comercială a unui soi, nu să umplem plantația-mamă doar cu ce doresc ei să promoveze. Cu ceva timp în urmă a fost o întâlnire cu stațiunile, cu AFIR, MADR și am întrebat ce se întâmplă cu partea de ameliorare la noi, căci sunt unități care scot soiuri noi pe bandă rulantă, dar ele nu ajung să fie testate în piață, să vadă ce valoare au. Secretarul de stat din minister mi-a răspuns că până anul trecut se primeau niște fonduri pentru asta, și trebuiau obținute niște soiuri, un anumit număr, indiferent de valoarea lor comercială. Dacă se va merge pe aceeași idee, pentru soiurile introduse în plantațiile-mamă nu avem niciun control, nu știm ce potențial comercial au. Există riscul ca pentru soiurile interesante, pentru care noi oricum am achiziționat licență din alte țări (aici este o altă discuție, a redevențelor) tot cu acestea vom lucra. Dacă ei ar avea monopol la primele verigi, s-ar putea să înmulțească soiuri pe care noi nu ni le dorim. Ideea unui control strict din partea statului nu este rea, dar felul cum va fi implementată și cum se va face controlul în unitățile de stat, cine îi va controla pe ei și cât de riguros este cheia acestui proiect. Este foarte greu, dacă ajungi la judecată, să dovedești pe lanț cine și unde a greșit și cine poartă răspunderea. Mai ales când este ușor să te acoperi de hârtii. Poate la nivel de organizare, de control ar trebui adoptat modelul olandez. Dacă materialul pe care ei îl produc nu e ceea ce dorim, tot în afară ne vom orienta, și atunci nu am rezolvat nimic.“

Radu Câmpean, Nucifere Regia, județul Mureș

„Cred că suntem cea mai mare pepinieră de nuci din țară, și avem și noi plantații mamă, mai ales că nucile nu sunt produse la nivelul necesarului. Partea bună a deținerii de către stațiuni a verigilor superioare este că ar exista un control mai bun. Dar și noi suntem verificați de ITCSM. Deci este cumva reglementat acest aspect. Nu cred că trecerea plantațiilor-mamă doar în custodia unităților publice ar rezolva problema lipsei de control care este acum în piață. Nu este o decizie care să se justifice. Noi oricum pentru categoria Certificat facem testare atât la materialul de înmulțire, cât și la cel de plantat, la Mărăcineni. Probabil că un alt motiv ține și de plata redevențelor. Pe piață însă se tipăresc etichete pe bandă rulantă, fără niciun control sanitar al plantelor sau autenticității soiurilor. Din păcate, la nuci a fost adus material din Moldova, din Turcia, necontrolat și care nu respectă standardul UE. Se aduce din Turcia nuc altoit la 5-6 euro/pomul, mult sub costurile noastre de producție. Cum? Nucii sunt pomi scumpi, iar dacă se vor acorda fonduri europenne, va continua ritmul de plantare. În aceste condiții nu știu în ce măsură unitățile de stat vor dori sau vor putea să facă față cererii. De aceea cred că plantațiile-mamă ar trebui să rămână și la pepinieriști, iar tot ce înseamnă control fitosanitar și eliberarea de acte să fie mai serios făcute, mai riguros. Pepinieristul știe ce cantitate are nevoie, când are nevoie și din ce sortiment. Dacă el nu-și poate procura materialul de înmulțire de la unitatea de stat, ce va face? Va merge la o unitate din afară. Și ce am rezolvat?“

Marius Roman, Pepinierele Roman, județul Ilfov

„Per ansamblu, ideea unui control mai strict este foarte bună. Dar stațiunile sunt oare pregătite pentru a produce cantitatea necesară de material din sortimentul cerut de piață? Dacă se ia o astfel de decizie, este nevoie de timp pentru ca aceste unități să se organizeze. Pepinieriștii trebuie informați ce vor mai avea voie să înmulțească, dacă și ce fel de plantații-mamă (categorie biologică) vor putea deține, pentru că vorbim de investiții mari. Fiecare pepieniră mare are astfel de plantații-mamă din care își produce materialul certificat. Dacă noi declasăm acum, stațiunile pot produce acest material (altoi și portaltoi) de care noi avem nevoie? Nu înțelg de ce nouă, pepinieriștilor care deținem astfel de plantații, ni s-ar lua dreptul de menținere? Eu acum îmi produc, pentru necesarul propriu, din plantații marcotiere, seminceri etc. Sigur că achiziționăm și de la institut, dar 80-90% ni le producem singuri și respectă standardul. Iar dacă este nevoie de reguli și mai stricte, ne putem alinia la ele. Se pune problema și de timp: dacă știu că azi sau mâine altoiesc și am echipa la mine în livadă, recoltez cu cel mult o zi înainte conform unui calcul. Pierdem controlul a ceea ce înseamnă timp în campanie. Este foarte dificil să nu ai control pe toate verigile. Cred că o colaborare cu privații, pentru a produce acest material de înmulțire, ar fi mai recomandată pentru a acoperi cererea. Ar fi bine ca ei să controleze categoriile B și PB, cu anumite condiții: să respecte standardul și să fie suficient cantitativ și diversificat. Dacă nu avem material suficient sau din sortimentul dorit, toți care vor face proiecte vor merge tot afară. Dacă nu ne vom mai putea produce intern materialul de înmulțire certificat (adică să nu mai deținem aceste verigi), nu sunt de acord. Trebuie să fim întrebați ce soi din fiecare specie, funcție de zonă, ne dorim să fie ales pentru Baza sau Prebază, ca noi apoi să putem folosi acest material în plantații cerificate. Dacă este nevoie, și noi putem furniza soiurile pe care o stațiune nu le deține, pentru a face din ele categoriile superioare necesare. Pepinieriștii au ajuns să își facă aceste plantații tot pentru a controla mai bine timpul de lucru și sortimentul, precum și autenticitatea.“

Daniel Iordache, Pepiniera Iordache, județul Botoșani

„Dacă pepinieriștii rămân fără plantații-mamă, ar fi o problemă foarte mare. În timpul altoitului, cine îți oferă materialul și ce fel de material? Mai ales pentru mine, care sunt departe de cele trei stațiuni vizate pentru a produce Baza și Prebaza (Mărăcineni, Constanța și Bistrița). Eu am plantații- mamă (și Prebază, dar o voi decalsa la Certificat). Pentru mine ca pepinierist ar fi util ca stațiunile să producă pomi Bază, să îl dea pepinieriștilor pentru a înființa plantații din categoria Bază mai mari, lângă pepinieră. Acestea să fie supravegheate foarte strict, iar noi să producem categoria Certificat. Să nu fie nevoie să străbat o distanță mare când sunt în plină campanie, să facem față cererii. Noi oricum facem testările pentru plantațiile-mamă și cheltuim foarte mult pe aceste verificări. Dar alții vând nestingheriți orice, oricum, netestați de nimeni, în piețe, în supermarket și nu sunt nici măcar CAC mare parte. Nu corespunde de multe ori nici soiul, ce să mai vorbim de fitosanitar. Câtă vreme nu există control la pepiniere, mici sau mari, la importuri unde prețul de vânzare este mai mic decât costul meu de producție, de ce mai avem aceste discuții? Plantația-mamă este oglinda pepinierei, ea costă. Un pepinierist care se respectă și face calitate își permite să o întrețină, cu sortimentul pe care și-l dorește. Dacă noi nu mai avem aceste plantații și aducem din altă parte, nu mai avem garanție. În plus, eu nu pot altoi pe materialul produs la o stațiune dacă nu am cerere pe piața pe care mi-am format-o. De aceea cred că și noi ar trebui să producem Baza și să fim monitorizați foarte strict. Să se dea acest drept doar celor care au suprafață și respectă rotațiile și toate regulile de protecție. Să transporți material Certificat pe timp de vară, în plină campanie, din anumite soiuri, este extrem de complicat. Dacă nu este suficinet, la cine dai mai întâi, sau după ce criterii selectezi pepiniera? Cred este nevoie de mai multe întâlniri la care să participe ITCSM, Fitosanitarul/MADR și pepinieriștii privați serioși.“

Roxana DRĂGHICI