Dialog cu fermierii - 15 Martie 2021

15/3/2021

Dialog cu fermierii - 15 Martie 2021:

- Sunteţi de acord ca plantaţiile-mamă pentru materialul de înmulţit din categoriile Bază şi Prebază să fie produs doar de unităţile de stat?

-

Adrian Florea, Cooperativa Agricolă Pepiniera Aiud, judeţul Alba

„Pepiniere sunt multe. Poate prea multe, unele lucrează pentru retail, grădinărit etc., unde contează mai puţin calitatea şi mai mult cantitatea, dar şi acestea ar trebui controlate. Pentru zona profesională sunt câteva, unele lucrează mixt. Mai există zona de hobby-işti, care înmulţesc fără nicio supraveghere, cu ramuri direct din câmp, ei nu sunt înregistraţi, deci nu sunt controlaţi. Pe de altă parte, şi personalul este insuficient faţă de numărul pepinieriştilor, mai ales dacă nu au documente, şi la care se ajunge doar pe bază de denunţ. Ideea ca plantaţiile-mamă Prebază sau Bază să rămână doar la unităţile de stat ar fi bună, dacă şi la ei s-ar respecta foarte strict procedurile. Nu am fi de acord ca aceste verigi (B, PB) să rămână în exclusivitate sub controlul staţiunilor, pentru că în acte toate pot fi în regulă, dar în câmp... Chiar dacă pe parte de laborator lucrurile stau foarte bine, necazul apare de obicei în câmp, la plantaţiile-mamă şi la personalul cu care lucrează, uneori insuficient. Asta este problema de care ne- am lovit. Pe de altă parte şi autoritatea de control ar trebui altfel reglementată, nu tot eu staţiune îmi fac şi analizele, eliberez rezultate. Cine este peste staţiuni cu verificarea? Mai este o problemă legată de sortiment şi de potenţa comercială a unui soi, nu să umplem plantaţia-mamă doar cu ce doresc ei să promoveze. Cu ceva timp în urmă a fost o întâlnire cu staţiunile, cu AFIR, MADR şi am întrebat ce se întâmplă cu partea de ameliorare la noi, căci sunt unităţi care scot soiuri noi pe bandă rulantă, dar ele nu ajung să fie testate în piaţă, să vadă ce valoare au. Secretarul de stat din minister mi-a răspuns că până anul trecut se primeau nişte fonduri pentru asta, şi trebuiau obţinute nişte soiuri, un anumit număr, indiferent de valoarea lor comercială. Dacă se va merge pe aceeaşi idee, pentru soiurile introduse în plantaţiile-mamă nu avem niciun control, nu ştim ce potenţial comercial au. Există riscul ca pentru soiurile interesante, pentru care noi oricum am achiziţionat licenţă din alte ţări (aici este o altă discuţie, a redevenţelor) tot cu acestea vom lucra. Dacă ei ar avea monopol la primele verigi, s-ar putea să înmulţească soiuri pe care noi nu ni le dorim. Ideea unui control strict din partea statului nu este rea, dar felul cum va fi implementată şi cum se va face controlul în unităţile de stat, cine îi va controla pe ei şi cât de riguros este cheia acestui proiect. Este foarte greu, dacă ajungi la judecată, să dovedeşti pe lanţ cine şi unde a greşit şi cine poartă răspunderea. Mai ales când este uşor să te acoperi de hârtii. Poate la nivel de organizare, de control ar trebui adoptat modelul olandez. Dacă materialul pe care ei îl produc nu e ceea ce dorim, tot în afară ne vom orienta, şi atunci nu am rezolvat nimic.“

Radu Câmpean, Nucifere Regia, judeţul Mureş

„Cred că suntem cea mai mare pepinieră de nuci din ţară, şi avem şi noi plantaţii mamă, mai ales că nucile nu sunt produse la nivelul necesarului. Partea bună a deţinerii de către staţiuni a verigilor superioare este că ar exista un control mai bun. Dar şi noi suntem verificaţi de ITCSM. Deci este cumva reglementat acest aspect. Nu cred că trecerea plantaţiilor-mamă doar în custodia unităţilor publice ar rezolva problema lipsei de control care este acum în piaţă. Nu este o decizie care să se justifice. Noi oricum pentru categoria Certificat facem testare atât la materialul de înmulţire, cât şi la cel de plantat, la Mărăcineni. Probabil că un alt motiv ţine şi de plata redevenţelor. Pe piaţă însă se tipăresc etichete pe bandă rulantă, fără niciun control sanitar al plantelor sau autenticităţii soiurilor. Din păcate, la nuci a fost adus material din Moldova, din Turcia, necontrolat şi care nu respectă standardul UE. Se aduce din Turcia nuc altoit la 5-6 euro/pomul, mult sub costurile noastre de producţie. Cum? Nucii sunt pomi scumpi, iar dacă se vor acorda fonduri europenne, va continua ritmul de plantare. În aceste condiţii nu ştiu în ce măsură unităţile de stat vor dori sau vor putea să facă faţă cererii. De aceea cred că plantaţiile-mamă ar trebui să rămână şi la pepinierişti, iar tot ce înseamnă control fitosanitar şi eliberarea de acte să fie mai serios făcute, mai riguros. Pepinieristul ştie ce cantitate are nevoie, când are nevoie şi din ce sortiment. Dacă el nu-şi poate procura materialul de înmulţire de la unitatea de stat, ce va face? Va merge la o unitate din afară. Şi ce am rezolvat?“

Marius Roman, Pepinierele Roman, judeţul Ilfov

„Per ansamblu, ideea unui control mai strict este foarte bună. Dar staţiunile sunt oare pregătite pentru a produce cantitatea necesară de material din sortimentul cerut de piaţă? Dacă se ia o astfel de decizie, este nevoie de timp pentru ca aceste unităţi să se organizeze. Pepinieriştii trebuie informaţi ce vor mai avea voie să înmulţească, dacă şi ce fel de plantaţii-mamă (categorie biologică) vor putea deţine, pentru că vorbim de investiţii mari. Fiecare pepieniră mare are astfel de plantaţii-mamă din care îşi produce materialul certificat. Dacă noi declasăm acum, staţiunile pot produce acest material (altoi şi portaltoi) de care noi avem nevoie? Nu înţelg de ce nouă, pepinieriştilor care deţinem astfel de plantaţii, ni s-ar lua dreptul de menţinere? Eu acum îmi produc, pentru necesarul propriu, din plantaţii marcotiere, seminceri etc. Sigur că achiziţionăm şi de la institut, dar 80-90% ni le producem singuri şi respectă standardul. Iar dacă este nevoie de reguli şi mai stricte, ne putem alinia la ele. Se pune problema şi de timp: dacă ştiu că azi sau mâine altoiesc şi am echipa la mine în livadă, recoltez cu cel mult o zi înainte conform unui calcul. Pierdem controlul a ceea ce înseamnă timp în campanie. Este foarte dificil să nu ai control pe toate verigile. Cred că o colaborare cu privaţii, pentru a produce acest material de înmulţire, ar fi mai recomandată pentru a acoperi cererea. Ar fi bine ca ei să controleze categoriile B şi PB, cu anumite condiţii: să respecte standardul şi să fie suficient cantitativ şi diversificat. Dacă nu avem material suficient sau din sortimentul dorit, toţi care vor face proiecte vor merge tot afară. Dacă nu ne vom mai putea produce intern materialul de înmulţire certificat (adică să nu mai deţinem aceste verigi), nu sunt de acord. Trebuie să fim întrebaţi ce soi din fiecare specie, funcţie de zonă, ne dorim să fie ales pentru Baza sau Prebază, ca noi apoi să putem folosi acest material în plantaţii cerificate. Dacă este nevoie, şi noi putem furniza soiurile pe care o staţiune nu le deţine, pentru a face din ele categoriile superioare necesare. Pepinieriştii au ajuns să îşi facă aceste plantaţii tot pentru a controla mai bine timpul de lucru şi sortimentul, precum şi autenticitatea.“

Daniel Iordache, Pepiniera Iordache, judeţul Botoşani

„Dacă pepinieriştii rămân fără plantaţii-mamă, ar fi o problemă foarte mare. În timpul altoitului, cine îţi oferă materialul şi ce fel de material? Mai ales pentru mine, care sunt departe de cele trei staţiuni vizate pentru a produce Baza şi Prebaza (Mărăcineni, Constanţa şi Bistriţa). Eu am plantaţii- mamă (şi Prebază, dar o voi decalsa la Certificat). Pentru mine ca pepinierist ar fi util ca staţiunile să producă pomi Bază, să îl dea pepinieriştilor pentru a înfiinţa plantaţii din categoria Bază mai mari, lângă pepinieră. Acestea să fie supravegheate foarte strict, iar noi să producem categoria Certificat. Să nu fie nevoie să străbat o distanţă mare când sunt în plină campanie, să facem faţă cererii. Noi oricum facem testările pentru plantaţiile-mamă şi cheltuim foarte mult pe aceste verificări. Dar alţii vând nestingheriţi orice, oricum, netestaţi de nimeni, în pieţe, în supermarket şi nu sunt nici măcar CAC mare parte. Nu corespunde de multe ori nici soiul, ce să mai vorbim de fitosanitar. Câtă vreme nu există control la pepiniere, mici sau mari, la importuri unde preţul de vânzare este mai mic decât costul meu de producţie, de ce mai avem aceste discuţii? Plantaţia-mamă este oglinda pepinierei, ea costă. Un pepinierist care se respectă şi face calitate îşi permite să o întreţină, cu sortimentul pe care şi-l doreşte. Dacă noi nu mai avem aceste plantaţii şi aducem din altă parte, nu mai avem garanţie. În plus, eu nu pot altoi pe materialul produs la o staţiune dacă nu am cerere pe piaţa pe care mi-am format-o. De aceea cred că şi noi ar trebui să producem Baza şi să fim monitorizaţi foarte strict. Să se dea acest drept doar celor care au suprafaţă şi respectă rotaţiile şi toate regulile de protecţie. Să transporţi material Certificat pe timp de vară, în plină campanie, din anumite soiuri, este extrem de complicat. Dacă nu este suficinet, la cine dai mai întâi, sau după ce criterii selectezi pepiniera? Cred este nevoie de mai multe întâlniri la care să participe ITCSM, Fitosanitarul/MADR şi pepinieriştii privaţi serioşi.“

Roxana DRĂGHICI

0 Comments

articole

Dialog cu fermierii - 15 Martie 2021

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT