Dialog cu fermierii - 20 Ianuarie 2021

Dialog cu fermierii - 20 Ianuarie 2021:

​- Cum a fost anul 2020 pentru producţia şi piaţa de fructe?

Marin Anton, AM Depozite Afumaţi, judeţul Ilfov
​
„Pentru noi, 2020 nu a fost un an grozav din punct de vedere al producţiilor, dar nici unul cu pierderi. Ne închidem undeva pe zero. Avem două plantaţii, una la Afumaţi şi alta la Buzău. Prima, de 20 de hectare, este de cireş şi abia a intrat în al doilea an de producţie, deci nu am avut o recoltă prea mare. Fructele au fost de calitate şi au avut un preţ bun. Pomii sunt în stare bună, căldura nu le-a creat probleme deocamdată şi suntem la zi cu tratamentele. În plantaţia de la Buzău sunt 50 de hectare cu meri şi pruni, în sistem ecologic. Aici a fost o întârziere a momentului de intrare în repaos, în sensul că în luna noiembrie am avut meri înfloriţi. Frunzele au căzut târziu şi pomii au intrat în repaos abia în decembrie, deci acum sunt bine şi căldura încă nu i-a afectat. Plantaţia de măr a avut o producţie mai mică decât normal, una dintre cauze fiind lipsa apei. Din păcate, nu avem sistem de irigare în livadă, de aceea foarte multe fructe au rămas de dimensiuni mici. Această parte de producţie a intrat la procesare (alcool sau sucuri), mai ales că fabricile au fost foarte interesate de produse bio. Partea de fructe proaspete vandabile (pe care le livrăm către supermarket) a fost redusă. A fost un an greu pentru producţie, cu preţuri satisfăcătoare: am vândut merele cu 2 lei/kg şi 1,2 lei/kg pentru procesare. Însă piaţa noastră nu plăteşte preţul pentru produsele ecologice şi mă gândesc serios să renunţ şi să trec la convenţional, pentru că producţia este prea mică şi nu-şi scoate costurile, deşi am avut şi ani cu recolte frumoase. Cultura de prune am pierdut-o în mare parte din cauza unui atac de viespe. Acum îmi doresc doar să fac producţie cât mai mare şi de calitate, să am ce vinde.“

---

Mihai Ungurenuş, Livada Bunicului, com. Corbi, jud. Argeş 

„Ca producţie, am avut un an destul de bun, cu o recoltă normală şi fructe de calitate. Pe noi ne-a ajutat şi faptul că avem sistem de irigare şi protecţie antigrindină pe cea mai mare parte. Asta a contribuit şi la menţinerea unei umidităţi ceva mai ridicate, chiar cu 1-2%. Pe de altă parte, livada fiind la o altitudine ceva mai mare (500 m), şi din punct de vedere al precipitaţiilor suntem mai avantajaţi. Per ansamblu, nu doar aici, cred că producţia a fost destul de bună, dar calitatea fructelor a avut de suferit. Nu cred că este o presiune mare cauzată de un excedent de fructe din afara ţării, pentru că probleme climatice au avut şi alţii. Totuşi, un plus al acestei perioade a fost faptul că oamenii au început să se uite mai atent la producătorii locali şi la ceea ce pot cumpăra din apropiere. Producătorii din zonă au fost mulţumiţi că au făcut şi livrări la domiciliu, nu doar la magazine. Şi noi, ca vânzări, stăm foarte bine. Am reuşit anul trecut să livrăm cam 70% din recolta de mere către supermarket. Nici în privinţa fructelor de pădure nu mă pot plânge, am avut un an bun, cu producţii frumoase la mai multe specii. Dintre cele recent intrate în cultură, aronia a început să aibă cerere la fabricile de sucuri, iar eu aş paria şi pe agrişe. Despre preţuri nu pot spune că a fost foarte bune, ci medii. Am susţinut mereu că este bine să ai producţie diversificată, să nu te bazezi doar pe un singur produs, pentru că marfa bună se vinde. Din punct de vedere al temperaturii, şi la noi vremea este caldă, dar mugurii nu sunt porniţi. La măr a căzut frunza abia la mijlocul lunii decembrie şi acum este în repaus. Pornirea în vegetaţie va depinde de numărul de zile cu temperaturi pozitive. Posibil să pornească mai devreme, dar este prematur să vorbim acum. Aşteptăm să îngheţe pământul. Obiectivul principal este să facem marfă bună pentru că ştiu că o vom vinde.“

---

Lucian Florea, Asociaţia Fruleg, Iţeşti, judeţul Bacău

„A fost un an extrem de dificil, cu provocări la care nu ne-am gândit. Ca producţie nu am excelat, dar cred că nimeni nu a reuşit. Ultimele două luni, neavând suficientă apă fructele nu prea au crescut, ceea ce a creat dificultăţi la desfacere. Piaţa cere mult ambalarea produselor, indiferent de categorie, însă foarte puţini îşi permit un tip de ambalare automatizată. Ambalăm manual, ceea ce creşte mult cheluielile (ambalaje în plus, manoperă etc.), deci şi preţul, şi bineînţeles timpul de procesare. Trebuie să ne adaptăm. La mere, producţia a fost în medie de 30 t/ha (pe grup). Calitatea a fost o problemă, pentru că jumătate din cantitate a avut dimensiuni mai reduse, pretabile pentru industrializare. Dar şi aici este o mare problemă. Preţul oferit a fost de jumătate din costul de producţie: 45 bani/kg! Din păcate, preţul la mărul pentru suc este dictat de 1-2 fabrici. Această situaţia a fost dublată şi de închiderea contractelor pentru «Mărul în şcoli», unde livram cam jumătate din producţia noastră (restul fiind către retail). Nu ştim ce se va întâmpla în continuare, deşi avem câştigată licitaţia de anul trecut. O mare problemă este şi incertitudinea, în sensul că CE a dat o directivă conform căreia aceste produse contractate care nu au mai ajuns în şcoli/pe piaţă, să poată fi redistribuite către cei carantinaţi, pentru a nu bloca fermierii. Dar noi nu am fost în stare atâtea luni să dăm un ordin prin care fermierul român să-şi poată livra produsele şi să-şi primească banii. Nici cererea pe retail nu merge foarte bine, livrările sunt în salturi: septembrie- octombrie destul de slab, final de noiembrie-decembrie ceva mai bine, sfârşit de an foarte prost. Vom mai creşte vânzările probabil în perioada următoare, cam aici ar fi vârful. Anul acesta nu ştim ce vom face, nu există o direcţie sigură. Nu am primit răspunsuri la niciuna din adresele făcute către minister, ni se cer săptămânal stocurile, dar nu ştim dacă să le vindem în altă parte sau să le păstrăm pentru «Mărul în şcoli». Necazul este că de un an sectorul nostru nu fost auzit la MADR, nu am avut cu cine discuta! Din tot ce am vorbit, nimic nu s-a finalizat: nici minimis, nici banii pentru industrializare (ce a fost achiziţionat sub costul de producţie), nici programe în viitorul PNS etc“.

---

Viorel Lefter, Eurofruct, loc. Viile, jud. Galaţi

„2020 a fost cel mai rău an din punct de vedere climatic, de când fac eu pomicultură, adică vreo 60 de ani! Un început de iarnă primăvăratic, apoi frigul din luna aprilie cu temperaturi de -6...-8°C timp de 10 zile. Asta a compromis total producţia la cais, la cireş cam 60-70%, iar la prun nu a rămas aproape nimic. Mărul a avut o producţie scăzută. Seceta de peste vară ne-a afectat mai puţin pentru că a avut sistem de irigare, iar la măr am dat chiar prin inundare. Producţiile au fost: la cireş circa 1 tonă/ha (de pe o suprafaţă de aprox. 20 hectare), cea de prun, de pe 30 ha, a fost nesemnificativă. Mărul a dat cam 10-15 tone/hectar. Din păcate şi preţul merelor a fost mic, dar am auzit că acum din depozit iese cu circa 2 lei/kg. Noi am dat tot la industrie în toamnă, cu 60 bani/kg. Nu am mai dorit să cheltuim cu tot ce înseamnă sortare, depozitare, ambalare etc. Măcar nu am pierdut prea mult. Per total însă, pe zona acesta, au fost foarte mari probleme cu calitatea fructelor. Prunele, cele puţine care au fost, le-am dat în angro, pentru marile magazine, cu 1,5 lei/kg, direct din livadă. Din păcate, piaţa este încă dominată de importuri, şi cred că multe dintre fructele de piaţă, deşi provin de la firme româneşti, nu sunt de la fermieri autohtoni, deşi pe etichetă scrie România. Noi ne dorim să ajungem la pragul de rentabilitate de 1.000 de tone de fructe pentru suprafaţa noastră, de 80 de ha, să reuşim să vindem astfel încât să putem continua să şi investim. Doar aşa putem menţine calitatea pe care ne-o dorim. Din păcate, discuţiile cu autorităţile, pentru sectorul de legume-fructe, sunt ca şi inexistente. Măsurile din următorii ani ar trebui să fie mai bine direcţionate şi mai coerente pentru că avem ce oferi pieţei din România.“

Ana IONIŢĂ

---