Dialog cu fermierii - APRILIE 2015

Dialog cu fermierii - APRILIE 2015

- Cum vă asiguraţi fluxul de tineri mecanizatori şi cum îi remuneraţi, în condiţiile în care după 1989 s-a constatat o decădere a sistemului de învăţământ agricol?

- Ce ne puteţi spune despre parcul dumneavoastră de utilaje şi de maşini agricole, în condiţiile în care nu mai există industrie constructoare în România?

Niculai Bereza,
administrator SC Biovet SRL şi şef birou Siguranţa Alimentelor de Origine Non-Animală din cadrul DSVSA Tulcea

Fermierul lucrează aproximativ 1.000 ha, iar structura sa de culturi este formată din orz, orzoaică, grâu, porumb, coriandru şi floarea-soarelui. „Înainte de '89, totul era foarte bine corelat între pregătirea forţei de muncă din punct de vedere profesional şi cerinţele concrete, reale, din sfera producţiei. Şcolile erau la rândul lor diversificate pe specialităţi: contabilitate, zootehnie, agronomie, medicină veterinară, încât se putea acoperi cu un personal de pregătire medie întreaga activitate. Din păcate, după 1989, nu s-a mai păstrat acest lucru bun şi am ajuns în momentul de faţă să angajez tineri de 18-20 şi ceva de ani care nu s-au suit niciodată pe utilaje şi pentru care am devenit eu profesor. Nici treabă nu fac cum trebuie, şi nici nu vor avea pregătire complexă, ţinând cont că, lucrând ca mecanic, el trebuie să aibă habar de tehnologia prelucrării materialelor, de rezistenţa acestora, de modul de exploatare şi de gradul de uzură, respectiv de principiile de funcţionare. Ar trebui ca la nivel naţional să se facă aceste lucruri. Eu sunt în Comisia de agricultură din cadrul Parlamentului, una de specialişti din teritoriu pe medicină veterinară şi agronomie, şi am propus aceste lucruri pentru programul de guvernare, care se vrea a fi pus în aplicare. Am propus ca şcolile, învăţământul, să ţină cont de necesităţile şi cerinţele obiective din teren şi din exploatare. Altfel, nu facem altceva decât să ne chinuim şi nici treabă bună nu facem. Nu m-am ferit niciodată să nu spun ceea ce simt, ceea ce cred şi cred că la fel ca şi mine sunt mulţi. Am fost la Semănătoarea şi înainte de '89, şi după aceea; am vrut să cumpăr o combină Sema 110. Am făcut toate demersurile şi până să iasă combina, s-a desfiinţat Semănătoarea. Trebuie să recunoaştem faptul că, dacă înainte de '89, toate datoriile externe au fost plătite de către agricultură (şi eu am fost director la un complex de berbecuţi, iar din 98.000 de capete se făcea export total), în momentul de faţă nu se mai face nimic. Eu cred că strategia şi orientarea sunt greşite din punct de vedere politic în ceea ce priveşte economia românească. Am devenit o ţară agrară. (...) Nu cred că pe liniile de fabricaţie ale uzinei Tractorul Braşov nu puteau să vină şi John Deere, şi Deutz sau oricare alt brand de renume care să producă utilaje atât de necesare României. Acum, zonele unde erau pregătite şi se făcea aşa ceva nu trebuia decât retehnologizare. Am fost la Tractorul Braşov şi la Camionul şi am descoperit că se vând albiuţe, piticei, chiloţei, izmenuţe... S-a făcut parc comercial. Este o greşeală de strategie politică.”

---

Gheorghe Enescu Laurenţiu,
administrator SC Agromec Săruleşti SA judeţul Călăraşi

Fermierul lucrează alături de familia sa circa 1.050 ha, din care aproximativ 600 ha cu păioase (orz şi grâu), iar restul prăşitoare - porumb şi floarea-soarelui, de la anul urmând să cultive şi leguminoase - mazăre şi soia. „Noi am pregătit la fermă patru mecanici agricoli. Nu a fost un proiect european, finanţarea fiind internă, pe banii societăţii. Am considerat că este bine ca ei să fie pregătiţi, cu toate că, practic, ştiau meseria. Şi pentru că tot m-aţi întrebat dacă din momentul acesta s-ar începe un proiect de şcolarizare agricolă eficientă a tinerilor, consider că rezultatele se vor vedea de abia peste 10-15 ani. Şi spun asta deoarece un bun mecanizator ar trebui să cunoască foarte bine utilajele şi ar trebui să aibă o relaţie perfectă cu acestea. Când se urcă în utilaj, un bun operator trebuie să ştie exact cum trebuie realizată o anumită lucrare, cum să abordeze un teren accidentat, un consum mai mare, iar seara să sufle filtrele, să asigure vaselina necesară şi un combustibil de calitate şi să nu pună apă în loc de motorină sau ulei. Şi spun toate astea pentru că, în afară de lucrurile bune, din păcate, cei tineri mai învaţă şi lucruri rele de la cei bătrâni. Uşor-uşor se dau şi tinerii mecanizatori pe brazdă, pentru că avem nevoie de aceştia în agricultură. Vă spun cum procedez eu şi cei de lângă mine, pentru că suntem o fermă de familie - efectiv suntem în stânga mecanizatorilor, suntem cu ei în câmp, suntem cu ei în utilaje şi hotărâm cum este cel mai bine ca să avem o productivitate maximă. Pe de altă parte, iertaţi-mă, dar eu sunt mai sceptic că statul va încerca să pună accent pe ramura numită agricultură, implicit pe şcolarizare sau pe producţia autohtonă de utilaje. Şi asta pentru că văd că din ce în ce mai mult cum suprafeţele ţării sunt cumpărate de persoane venite din afară şi de aceea nu cred că se va face nimic în acest demers. Dacă era la noi producţia de maşini şi utilaje agricole, rata şomajului ar fi fost mai mică, probabil că ne-am fi dezvoltat mult mai bine decât suntem, dar sunt sceptic că acest sector se va mai revigora vreodată. Noi avem utilajele noastre, nu lucrăm cu terţi. În ultimii cinci ani am investit în jur de 400.000-500.000 de euro în utilaje şi nu întotdeauna cu credit bancar.“

---

Ralea Nicuşor,
administrator al unei exploataţii de 1.000 ha

luate în arendă (Agroral, Puieşti) şi a uneia de 400 ha care activează sub formă de prestări servicii. „Avem trei combine, un Fendt şi două Class, două tractoare Fendt, de 260, respectiv 300 de cai putere, un tractor Fendt 312 de 125 CP, unul mai vechi, un 614, un Deutz tot aşa mai vechi. Am şi două tractoare vechi româneşti, mai mult de panoplie, două Universal 650 cu care mai cărăm remorci. (...) Mecanizatorii noştri sunt tineri, provin din vechile SMA-uri, numai băieţi până în 40 de ani. N-au făcut nicio şcoală, au mai lucrat înainte, tineri fiind au prins din vechiul sistem, la Agromec, doi-trei ani au lucrat pe Universal 650, iar după Revoluţie, dacă acelea s-au desfiinţat, s-a angajat fiecare pe unde a apucat. Eu am cinci astfel de mecanizatori care operează şi combină, şi tractor, şi autopropulsată, toate utilajele din secţie. Nu mai avem cursanţi şi licee agricole, probabil din cauză că până acum ne-am descurcat, au venit oameni din rândurile vechilor specialişti, mecanizatori. Într-adevăr, de acum încolo va fi o problemă pentru că generaţiile vechi se duc, noi îmbătrânim, deja dacă ar fi să caut acum un băiat pregătit, nu-l găsesc, n-am nici o şansă. Importatorii şi distribuitorii de utilaje de la care am cumpărat aceste utilaje nu şcolesc gratuit tineri; nu mi s-a făcut o asemenea ofertă. (...) Vă spun sincer - dacă cumpăr un tractor de la MEWI, într-adevăr, mi i-a chemat (n.r. - pe mecanizatori) acolo, câteva zile, au făcut un instructaj, un training, dar atât. Ca să iau însă acum un tânăr de 20 de ani şi să-l şcolesc şi să aibă habar ce înseamnă o cutie de viteze de tractor înseamnă să stea un an pe la noi ca ucenic la locul de muncă, numai aşa învaţă meserie. De regulă, la noi pe zonă li se oferă mecanizatorilor undeva la 2.000 de lei. Asta înseamnă că dacă este în campanie încasează 3.000 de lei şi iarna nu ia nimic. Noi, de regulă, ca să aibă şi ei un venit lunar stabil, le plătim constant această sumă.

---

Florin Iulian Leaua,
preşedintele Asociaţiei Agricola Miracol Puieşti

(o formă specială de organizare pe Legea 36/1991), lucrează alături de ceilalţi 700 de asociaţi o suprafaţă de 1.830 ha, fiecare deţinând în medie de 2,5 ha. „Personal, eu am şase hectare şi sunt preşedintele Asociaţiei Miracol din Puieşti, în zona Râmnicu Sărat. Am pornit pe vechea structură a CAP, cu celebrele Universal 650 şi vreo două Universal 445. După ani, am ajuns să deţinem un Fendt 936, trei tractoare Case, din care unul de 250 CP achiziţionat toamna trecută. Am vrut să iau şi şenilat, m-am oprit, nu ştiu dacă am făcut bine sau nu. Fendt este o limuzină, o uzină care lucrează pe câmp, fiabilă, dar, ca orice limuzină, presupune şi o doză de lux, automat şi costuri suplimentare. Într-adevăr, cel care lucrează are o productivitate extraordinară, face lucrare de calitate, dar asta presupune costuri. A fost o evoluţie foarte rapidă de la tractorist la operator. Anul trecut, în Râmnicu Sărat a fost inaugurată noua locaţie a liceului agricol, reabilitat integral; din păcate nu are elevi. Are dotarea cea mai bună ca bază materială dintre toate liceele din zonă, dar nu are elevi. (...) Unii dintre oamenii cu care lucrez sunt recalificaţi - au plecat de la Universal 650 şi au ajuns experţi pe Fendt, dar ca ei, unii dornici să se recalifice la locul de muncă, nu mai vin mulţi din spate. Sunt oameni la noi care câştigă de două ori salariul primarului din comună - peste 4.000 de lei pe lună. Noi avem un sistem de plată care depinde efectiv de suprafaţa lucrată – se învârte roata, se alimentează contul. Sunt luni de vârf, sunt luni cu mai puţin, dar una peste alta se pot câştiga bani mult mai mulţi decât în cazul celor care pleacă afară să culeagă căpşune. Din formaţia noastră de 20 de mecanizatori, i-am promovat nu neapărat pe cei cu foarte mare experienţă, nu neapărat pe cei mai serioşi, ci pe cei care atunci când am dat utilajul jos de pe trailer, au pus primii mâna pe scară. Mie mi-a fost frică să pornesc monstrul acela de 300 de cai putere, dărâm jumătate de sat. Cine l-a pornit prima dată a avut curaj. Acesta a fost singurul criteriu. N-am ţinut cont de documente, ci de iniţiativă. L-am auzit că are acasă laptop, desktop, îmi povestea mereu de site-uri de specialitate. Sunt lucrători cu 15-20 de ani vechime pe care efectiv îi văd speriaţi; se uită pe ceas sau la calendar ca să iasă la pensie sau se mulţumesc cu o treabă de doi lei şi zece bani, plimbă un tăvălug pe o margine de tarla, în loc să fac o lucrare complexă, cum sunt manevrarea unei combine, o lucrare de semănat cu un Horsch în spate etc. În ultimii cinci ani am investit în utilaje peste un milion de euro. În 2009 am accesat fonduri FEADR în valoare de 700.000 de euro şi în fiecare an am luat cel puţin un utilaj.

Ionel VĂDUVA

---