Dialog cu fermierii - August 2015

• Care vor fi efectele secetei asupra recoltelor de porumb şi de flarea-soarelui din această toamnă? Dar asupra zootehniei?
  

• Are vreo şansă la fianţare - prin planul Juncker - proiectul Ministerului Agriculturii de reabilitare a infrastructurii primare de irigații?
  

Laurenţiu Baciu, LAPAR

„La producţia de floarea-soarelui, regiunea Moldovei va cunoaşte o creştere negativă în medie de 50% din totalul recoltei de anul trecut, iar la porumb cred că undeva între 55 şi 60 la sută, dar sunt zone în care suprafeţele sunt calamitate chiar şi 100%. Şi pagubele vor fi pe măsură, în condiţiile în care suprafeţele arabile cultivate cu porumb şi afectate de secetă, în regiunea Moldovei, se ridică la un total de aproximativ 500.000-600.000 ha, iar la floarea-soarelui, circa 200.000 ha. O altă problemă mare despre care, până acum, inclusiv crescătorii de animale din Moldova nu vorbesc mai nimic, este cea a animalelor care nu mai au ce păşuna, iar ca stocuri pentru perioada de iarnă, cantitatea de furaje este asigurată în proporţie de maximum 30%. Şi dacă ar ploua acum îndeajuns, mare lucru nu s-ar mai întâmpla. Porumbul este mort, floarea-soarelui la fel. Pot spune că, dacă ar cădea precipitaţii zilele acestea, ar mai regenera păşunile pentru animale, dar asta pentru o scurtă perioadă, o lună, o lună şi jumătate, să aibă ce paşte. Situaţia din Moldova o mai întâlnim şi în zona Aradului, Oradea, Banat, Dobrogea de Sud. Partea proastă este că această căldură şi lipsa apei încep să-şi facă de cap şi să producă pierderi şi în zonele unde condiţiile de climă erau puţin mai bune. Vorbim de această dată de sudul Galaţiului, de Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, unde au început să apară pierderi. Eu am mai spus-o şi o repet (mă refer aici la replica pe care o dau la promisiunile Ministerului Agriculturii, de a reabilita marile canale de irigaţii - Siret-Bărăgan etc.): de irigaţii toţi se ocupă doar o lună la patru ani, când sunt în campania electorală. Atunci încep şi lucrările, după care, timp de patru ani iar le sistează. Noi trebuie să punem acum mână de la mână să facem fondul mutual. Dacă exista, acum prindea bine. Legislaţiei vechi i-a lipsit... legislaţia. N-am avut acte normative pentru a putea forma un fond mutual. Eu am avut «n» discuţii cu Ministerul Agriculturii pe subiectul acesta. Am înţeles că vom mai avea o discuţie şi lunea viitoare (n.r. - 17 august 2015) pe segmentul acesta. Proiectul României de reabilitare a infrastructurii primare de irigaţii cu banii oferiţi prin Planul Juncker s-ar putea să aibă şanse. Depinde cât de profesional va fi. Şi spun asta din cauză că, până acum, guvernanţii nu ne-au chemat la consultări şi pe noi, fermierii, pe această temă. Este greu de anticipat dacă vor creşte preţurile la alimente în toamnă, din cauza secetei, cât va costa mămăliga. După mine, miroase a ceaun ars. Unul dintre exemplele elocvente de fermier care nu a pierdut în totalitate, dar care are o gaură în buget de circa un milion de euro cheltuieli nerecuperate de pe urma înfiinţării culturilor de porumb şi de floarea-soarelui, compromise actualmente, sunt eu. Nici la grâu nu am stat prea bine, dar măcar pot spune că am ieşit pe aproape.“

---

Emil Dumitru, fermier, preşedinte Pro Agro

„Situaţia este una de-a dreptul groaznică, în sensul în care avem suprafeţe afectate în diferite proporţii de secetă. Inclusiv la mine în fermă, dacă mă întrebaţi, în jurul datei de 25-27 iulie, v-aş fi spus că situaţia este mediu-optimistă; acum este mediu-pesimistă. Şi spun asta în sensul în care lanurile noastre de porumb, în sud-est aici, arătau cât de cât mai bine faţă de celelalte. A intervenit între timp însă fenomenul de şiştăvire, neavând apă, şi efectiv constatăm că avem ştiuleţi cu boabe uscate, parcă arse cu lampa cu gaz. Exploataţia mea are 160 ha total, iar din acest total, 74 ha au fost însămânţate cu porumb cu un cost de înfiinţare de 3.200 de lei la hectar. Dacă mă întrebaţi de pierderi, va conta foarte mult şi preţul. România, nu ştiu cum se întâmplă, dar are preţul cel mai mic în bazinul Mării Negre. La începutul lunii august, MATIF, bursa de specialitate din Franţa, se deschidea cu 177 de euro per tonă, cu o creştere de 2 euro, adică 179 de euro; noi primim oferte pentru producţia marfă care se comercializează de 160 de euro Port Constanţa. Atenţie! Există o diferenţă de 19 euro, pentru care nu găsesc nici o explicaţie. La nivelul regiunii Muntenia, producţia de porumb este una cu mult mai mică faţă de cea de anul trecut. Eu nu vreau să vorbesc în cifre reci, dar dacă în 2014 am făcut 11,4 milioane tone de porumb, anul acesta dacă facem 5,5 milioane tone să zicem că suntem favorizaţi. Pe zona de porumb şi floarea-soarelui, după părerea mea, cea mai mai afectată regiune este Moldova. Vorbim de proporţii care variază între 80 şi chiar 100%. Avem Oltenia, în mod tradiţional, precum şi tot estul României şi sud-estul ţării. Avem Constanţa, Tulcea, Galaţi, iarăşi cu ceva probleme, cu excepţia Bălţii Brăilei. Eu estimez ca avem calamitate undeva la 2,2 milioane ha, chiar mai bine. Să ne gândim doar la cultura florii-soarelui - neavând apă, rămâne seacă sămânţa. Am văzut clar estimările venite din SUA. Este foarte clar că porumbul va creşte ca preţ, pentru că Ucraina a semănat cu 15% mai puţină sămânţă certificată anul acesta, în primăvară, ceea ce a dus la o diminuare a disponibilului în piaţă. Franţa, de la o estimare în iunie de 85% din suprafaţa însămânţată cu porumb, care arăta în condiţii foarte bune, a reeavaluat la 55 la sută din suprafaţă ca fiind în condiţii optime. Germania are şi ea o problemă cu porumbul în partea de nord, care nu s-a dezvoltat, pe fondul unei secete pe care nu prea a mai întâlnit-o în ultimii ani. Piaţa porumbului european se estimează că va avea un minus de 12 la sută de producţie, dar va fi acoperită de stocuri. Chiar şi aşa, mie îmi este foarte clar că porumbul va avea un preţ rezonabil, astăzi când discutăm achiziţia nici n-ar trebui să fie sub 0,70 lei/kilogram. În ceea ce priveşte piaţa florii-soarelui, trendul a fost descendent în ultimii trei ani, iar acum creşte uşor. Cred că vom asista la o majorare a preţului florii soarelui, nu exponenţial, dar va fi o creştere pe fondul faptului că  nu există suficientă rapiţă care să poată fi prelucrată. Drept urmare, va exista un trend de înlocuire cu floarea-soarelui. Anul trecut, preţul producţiei materie primă a fost de 1,47-1,53 lei per kilogramul de sămânţă, iar anul acesta estimăm 1,7 lei/kg. Producţiile sunt însă dezastruoase. Din ce ştiu eu, anul acesta au fost irigate efectiv circa 145.000-150.000 ha, iar când ANIF prezintă cifre de genul celei de 300.00-400.000 ha, este vorba de o irigare cu două-trei udări pe aceeaşi subunitate de suprafaţă. Mie îmi este ruşine să spun că în România avem sisteme de irigaţii care funcţionează pe 150.000 ha, în condiţiile în care avem suprafaţă eligibilă la plată de aproximativ 10 milioane de hectare. Atât timp cât infrastructura principală de irigaţii nu va reprezenta o prioritate de reabilitare pentru oricare conducere, eu cred că greşim flagrant.“

---

Nicolae Ştefan, preşedinte Agrostar

„Din informaţiile pe care noi le avem, sunt probleme mari legate de secetă. Sunt zone importante afectate în sudul şi în estul ţării. Deocamdată nu avem dimensiunea pierderilor, ca să putem da o cifră aproximativă. În orice caz, din discuţiile pe care le-am avut cu fermierii, cred că peste 30% din recolta de porumb şi de floarea-soarelui este compromisă. Este o problemă în sectorul zootehnic foarte mare, pentru că sunt cei care deţin între unul şi cinci animale care au probleme mari cu pajiştile, pentru că nu mai au de unde să asigure hrana animalelor. În plus, mai sunt şi pierderile producătorilor agricoli care, din păcate, nu pot fi acoperite. Îmi este teamă că se poate repeta scenariul din alţi ani, când aceste lucruri se pot reflecta toamna şi în preţurile produselor finite, la produsele procesate. Şi aici mă refer la pâine, la ulei, pentru că, din păcate, chiar dacă suntem producători, nu noi suntem actorii importanţi în acest joc al stabilii preţurilor pe piaţă, ci sunt alţi jucători pe care îi ştim foarte bine şi, indiferent că sunt pierderi sau sunt producţii mari, noi avem de suferit. Chiar dacă micii producători nu vor să-şi vândă animalele pe un preţ de nimic din cauză că nu au cu ce să le mai hrănească, acesta este efectul. Din păcate, statul nu are o soluţie de intervenţie la nivel naţional sau măcar una la nivel local. În acest context, apelul meu ar fi la consiliile judeţene, care dispun ele de fonduri financiare importante şi ar putea, în momentele acestea de criză, să găsească soluţii şi să intervină. În concluzie, afectează seceta securitatea alimentară a ţării? Afectează efectivele de animale? Afectează social multe familii de producători, de ţărani, de fermieri? Da! De ce atunci CSAT nu poate lua o decizie în acest sens, astfel încât să poată fi legală, să nu ne mai ascundem după reglementări europene? Cum să nu-ţi dea voie UE să acorzi ajutoare când este secetă? Este aberant să ne ascundem după lozinci.“

---

Arnaud Perrein, Sopema, 1.000 ha cu porumb, 1.000 ha cu floarea-soarelui

„La noi în fermă, soia şi porumbul au fost irigate 100%. În cazul meu, momentan culturile sunt foarte frumoase. Am fost şi în Transilvania, şi în Maramureş, am venit înapoi prin Alba-Iulia şi Piteşti etc. şi, într-adevăr, pe alocuri situaţia este critică. Noi, cei din Asociaţia Producătorilor de Porumb din regiunea Sud Muntenia, estimăm o scădere a producţiei în jur de 35 la sută ca medie, în toată ţara. În ceea ce priveşte preţurile, nici în acest an acestea nu prea depind de ceea ce facem noi. Franţa continuă să conteze în Europa. A suferit foarte mult şi ea de secetă şi prognozez o scădere şi acolo de aproximativ 30 la sută la producţia de porumb. Pe de altă parte, am înţeles că în SUA şi Ucraina situaţia este destul de bună. Cel mai rău este că avem noi condiţii proaste şi restul lumii să aibă condiţii bune. S-ar putea să vindem porumb cu un preţ foarte mic aici, în România, şi să avem şi producţii foarte mici. Este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm. Din ce am auzit, în Franţa vor fi zone de unde nu se va recolta deloc porumb, cam ca în Moldova. Într-adevăr, preţul a crescut în prezent la Bursa MATIF, dar ar putea la fel de bine să scadă la loc. Este foarte greu de făcut o prognoză. După mine, nu va creşte mai mult decât ce a fost acum două luni de zile – 195 euro tona. Pe lângă secetă, producţia ar putea fi şi mai mult diminuată inclusiv din cauză semănatului târziu. Au fost inundaţii şi nu am putut însămânţa la timp. Am semănat şi foarte târziu, au fost inundaţii şi a venit şi seceta după aceea. Fermele care au reuşit să semene în timp util vor avea producţii bune. Va fi o foarte mare diferenţă şi între hibrizi. Cred că hibrizii timpuri sau supertimpurii, FAO 300 şi FAO 350, vor ieşi mult mai bine anul acesta decât cei tardivi. Avem şanse să câştigăm planul Juncker de investiţii în proiectul nostru de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii. Totul este să vrem. Viitorul ni-l facem noi. Cea mai mare problemă a irigaţiilor în România sunt... producătorii. Eu am noroc că sunt într-o zonă în care se poate iriga. Avem apa destul de aproape. Avem două niveluri de pompare, avem un H de 40 km de canal. Chiar şi aşa, producătorii care irigau se numărau pe degete. Apa este aici şi este destul de ieftină. Staţiile sunt noi, refăcute. Ne costă 200 de lei mia de metri cubi de apă şi pusul sub presiune. Sunt foarte mulţi producători care au evitat sau au amânat cât mai mult problema asta cu irigaţiile. Au preferat să investească în silozuri sau în altceva decât în irigaţii. Avem şi 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui. Am avut recolte de grâu, orz şi rapiţă foarte bune anul acesta. Este bine să ai un pic de diversitate în fermă: ceva orz, puţină floarea-soarelui, soia, porumb, plus depozitare. România este o ţară foarte dificilă pentru agricultură. Avem o climă continentală şi nu poţi şti niciodată ce va fi. Trebuie să fim foarte precauţi. Trebuie să avem culturi diversificate, să avem silozuri, să nu fim obligaţi să vindem atunci când preţul este foarte slab.“

Ionel VĂDUVA

---