Dialog cu fermierii - DECEMBRIE 2016

Dialog cu fermierii - DECEMBRIE 2016

• Care sunt problemele cu care vă confruntaţi în sectorul agricol?
  

Costică Başturea, preşedinte Societatea Agricolă Venus, comuna Padina, judeţul Buzău

„Lucrez o suprafaţă agricolă de 1.340 ha. La tot pasul am simţit că munca autorităţilor mai mult a încurcat buna desfăşurare a activităţii agricole, şi mă gândesc aici la situaţia subvenţiilor din acest an, care au venit cu mare întârziere. Dorim să stocăm producţia agricolă pentru a obţine un preţ mai bun la valorificare, dar, dacă nu vine subvenţia la timp, trebuie să vinzi pentru a putea avea banii necesari pentru efectuarea lucrărilor din fermă. Suntem constrânşi şi uitaţi de administraţie. În agricultură trăim de la un împrumut la altul, mereu ne aflăm cu un pas înapoi vizavi de colegii noştri europeni, care sunt probabil mai bine capitalizaţi, mai bine subvenţionaţi. Se vorbeşte de egalitate, dar nu simţim acest lucru. Am dotat ferma din împrumuturi, pentru a deveni eficienţi în cultivarea pământului, astfel încât să putem spera ca noi şi familia noastră să trăim din această activitate. Am vândut o parte din producţie ca să putem face lucrările din campania de toamnă. Avansăm şi noi, dar mult mai încet faţă de ceilalţi fermieri europeni. Pentru agricultori ar fi utile o dobândă redusă la creditele bancare, o subvenţie mărită şi acordată la timp, iar motorina pentru agricultură să aibă un preţ mai redus, pentru că acum este cea mai scumpă din Uniunea Europeană, în condiţiile în care România este producătoare. Suntem şi singura ţară care impozitează subvenţia, ceea ce nu este normal.  Costurile la inputuri cresc încet, dar sigur, iar preţurile la producţie scad tot sigur, în special la grâu. Această cultură ocupă în cadrul fermei o suprafaţă de 350 ha. Producţia pe care am realizat-o anul acesta a fost de 6.960 kg/ha, o parte am valorificat-o la recoltare, cu 55 de bani per kg, iar ultimele cantităţi cu 64 de bani per kilogram, în condiţii de calitate de gluten şi proteină. În cadrul societăţii mai cultivăm porumb, floarea-soarelui, rapiţă şi orzoaică de toamnă, ca bună premergătoare pentru rapiţă. Floarea-soarelui a ocupat 250 ha şi producţia obţinută a fost de 4 t/ha, iar valorificarea s-a făcut la un preţ foarte bun, de 1,4-1,5 lei/ kg. Există şi puţină şcoală, dacă te repezi să vinzi la început poţi să greşeşti, de obicei preţurile mai bune vin la jumătatea campaniei, faci contract pe un sfert din cantitate, în campanie mai vinzi 40%, iar diferenţa - aştepţi. Rapiţa este cultura care se vinde prima, repede şi cu banii jos. Avem magazii tradiţionale cu o capacitate de stocare de 2.000 de tone, dacă producţia o stocăm cu o umiditate corespunzătoare nu avem probleme. Rapiţa şi floarea-soarelui se vând foarte repede. Păstrăm în principal grâu şi puţin porumb. Pentru dotarea societăţii, am implementat două proiecte europene, pe SAPARD şi FEADR. Am mai vrea să accesăm bani europeni, dar acum condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti s-au mai înăsprit. Ne-am dori pentru construcţia de silozuri.“

---

Marian Vișu-Iliescu, preşedinte Asociaţia Tânărului Fermier

„La ora actuală, principala problemă cu care ne confruntăm este aceea că primarii unde tinerii vor să facă agricultură nu le acceptă cererile pentru accesarea de pământ conform Legii 646/2002. Legea spune că dacă eşti tânăr fermier instalat într-o localitate, cu domiciliu stabilit acolo, poţi accesa de la primăria respectivă, dacă are potenţial, rezervă comunală, teren al ADP din teritoriu, până la 10 ha. Aceasta este o chestiune cu care ne confruntăm în ultimul timp. Pe baza unei cereri, tânărului fermier i se acordă acea suprafaţă cu titlu gratuit şi este monitorizat timp de 3 ani, după care i se poate prelungi dreptul de folosinţă din 5 în 5 ani. Acestea sunt prevederile legii din 2002, pe care primarii nu vor s-o pună în aplicare. O altă problemă este cea legată de slaba finanţare a tinerilor fermieri, care de multe ori nu au în proprietate foarte multe bunuri, iar relaţia cu banca este una dificilă deoarece aceasta face o analiză pe garanţii, cash-flow şi alte elemente financiare. În plus, avem mari probleme şi în accesarea Submăsurii 6.1 «Instalarea tinerilor fermieri». Există multe proiecte respinse. În alte state din Uniunea Europeană, pentru instalarea tinerilor fermieri se acordă suma de 70.000 de euro. Noi am vrut s-o implementăm şi în România, dar din cauza unei confederaţii foarte mari, în speţă LAPAR, nu s-a putut. Când s-a discutat Submăsura 6.1 s-a «binevoit» reducerea sumei de la 70.000 euro la 50.000, respectiv 40.000 de euro. Diferenţa de 20.000 de euro pentru un tânăr fermier, aflat la început de drum, este foarte importantă. Cu această diferenţă îşi mai poate cumpăra un plug, o semănătoare, un disc etc. sau animale, dacă vorbim de o fermă zootehnică.  O altă chestiune foarte dureroasă pentru noi este că niciodată nu am fost acceptaţi să facem parte din Comitetul de monitorizare a fondurilor europene pentru agricultură, pe considerentul că noi, fiind tineri, avem nevoie de bani şi că îi vom solicita, deranjând astfel anumite grupuri de interese, mai puternice, care consideră că li se cuvin aceşti bani. Este în parte neadevărat, pentru că UE îţi  acordă un buget pentru anumite măsuri. Marii fermieri nu pot accesa banii destinaţi tinerilor fermieri şi nu înţeleg asta. Se afirmă că cei cu 1-5 ha nu sunt performanţi, dar pentru un tânăr întotdeauna există un început, de unde să înceapă, de la 1.000 ha? Ce vor, să ne dea la o parte? Rolul pe care noi l-am putea avea în Comitetul de moniotorizare ar fi tocmai renegocierea anuală a măsurilor la Bruxelles. La vremea când se discuta de cuantumul de 70.000 de euro, aveam susţinerea dlui Cioloş. Cu aceşti bani puteai cumpăra, pe lângă un tractor, şi gama necesară de utilaje. Rolul Comitetului, de monitorizare a fondurilor europene, este să vină cu propuneri, să le analizeze şi ulterior să le transmită Comisiei Europene. Noi nu facem parte din acest Comitet pentru că nu se vrea. Sunt acolo numai fermieri mari, sindicate, ONG-uri, dar şi - curios - o asociaţie, cea a femeilor din România. Ştim că prin PNDR avem nişte programe destinate dezvoltării mediului rural, dar pe lângă această asociaţie putem să fim şi noi, mai ales că agricultura românească, şi nu numai, are nevoie de oameni tineri implicaţi în acest sector. Am amintit principalele probleme cu care ne confruntăm, dar trebuie să amintesc faptul că avem şi bucurii, cum este subvenţia mărită pentru cei cu suprafeţe mai mici. Ne bucură şi faptul că acum s-a discutat foarte mult despre înfiinţarea unui fond de investiţii, dar pe de altă parte ne pare rău că acesta trebuia să fie înfiinţat până la 30 noiembrie. Aşadar, am pierdut 96 milioane de euro de la UE - sumă destinată acestui fond. Ei nu pot fi folosiţi pentru altceva, pentru că aveau o destinaţie clară. Va trebui să facem o nouă cerere pentru realocarea banilor. Noi aveam o rugăminte, ca 25% din banii derulaţi de acest fond să fie destinaţi tinerilor fermieri pentru dezvoltarea şi instalarea lor în mediul rural. Din păcate, mesajul nostru nu ajunge întotdeauna la decidenţi. Sunt foarte multe procese în instanţă privind condiţiile artificiale. Este aberant să aplici ghidul de condiţii artificiale pe proiecte încheiate în anul 2013. Spre mulţumirea noastră, au început instanţele superioare, Curţile de Apel şi Înalta Curte, să dea nişte hotărâri favorabile. Se consideră că, dacă acest ghid nu a fost publicat prin ordin al ministrului în Monitorul Oficial, este nul de drept. Sperăm să câştigăm din ce în ce mai multe procese. Sunt şi eu fermier, cultiv împreună cu fratele meu 10 ha în judeţul Teleorman.“

---

II Mihalache Ştefan, localitatea Poiana, judeţul Ialomiţa

„Lucrez o suprafaţă totală de 125 de hectare. În toamnă am reuşit să semăn în epoca optimă, la grâu nu am întâmpinat probleme, dar la rapiţă nu au căzut ploi când am semănat şi, din păcate, are o răsărire neuniformă. Este mai mică din punct de vedere al dezvoltării şi de aceea am administrat îngrăşăminte chimice, am folosit produsul Fertiactyl, de la firma Timac, pentru a ajuta plantele de rapiţă să crească. Sper să se observe un efect benefic asupra culturii, deşi temperaturile sunt acum scăzute şi nu ştiu cât de mult va mai creşte cultura de rapiţă. În cadrul fermei, rapiţa ocupă în acest an o suprafaţă de 55 de hectare. O suprafaţă mică, de vreo 7-8 ha am semănat-o cu rapiţă acolo unde am avut porumb. Este o experienţă pe care am văzut-o la cineva şi am vrut s-o aplic şi eu. În 2015, am avut în cultură doi hibrizi de la compania Pioneer, însă anul acesta am optat pentru cei de la firma Monsanto, hibrizii DK Exstrom şi DK Exception, iar pe 7 hectare am cultivat hibridul Basalti, de la firma Caussade Semences, pentru că am văzut la cineva în fermă că se comportă bine şi realizează producţii bune. Sper că rapița să treacă cu bine peste iarnă. În primăvară, intenţionez s-o ajut şi să administrez îngrăşământul Sulfamo. Cultura de grâu arată bine, am înfiinţat-o pe o suprafaţă de 35 ha şi am folosit soiurile Apache (27 ha) şi Miranda (8 ha). Este primul an când aleg şi un soi străin de grâu, deoarece până acum am folosit doar soiuri româneşti, precum Glosa, Dropia etc. M-am orientat, cu precădere, spre soiul francez Apache, produs de compania Limagrain, pentru că am văzut la alţi colegi că realizează producţii mai mari, de 7-9 t/ha, cu toate că producţia nu are cel mai bun conţinut de gluten şi proteină. De când cultiv soiuri româneşti nu am reuşit să obţin producţii peste 6.000-6.500 kg/ha. Cam acesta este potenţialul soiurilor autohtone. În tehnologia pe care o aplic urmăresc să realizez o producţie cât mai mare pe unitatea de suprafaţă şi mai puţin să obţin o calitate superioară la grâu, deoarece diferenţa de preţ nu este cu mult mai mare. Obiectivul meu este să obţin un randament cât mai bun. În privinţa grâului, cultura este bine dezvoltată, am administrat îngrăşăminte complexe, aproximativ 180 kg/ha de 18:46:0, iar în primăvară o sa aplic uree. În privinţa dotării tehnice din fermă stau bine, am un tractor John Deere, modelul 5100 M, de 100 CP, plug Kuhn, combinator Strom, semănători Kuhn, modelele Maxima şi Premia şi o combină John Deere W440. O mare parte din utilajele achiziţionate sunt luate cu fonduri europene, tractorul l-am cumpărat în 2014, semănătorile în 2015, iar combina am achiziţionat-o anul acesta. Proiectele au fost pe Submăsura 4.1 şi aş dori să mai fac un proiect pentru achiziţia unui tractor cu o putere mai mare, de 155 CP, tot John Deere. Lucrăm cu o firmă de consultanţă din Slobozia, de care sunt mulţumit. La pregătirea terenului prefer să fac arături. Am văzut că fermierii mari fac scarificări şi apoi un semănat cu disc, dar consider că trebuie şi arat. Am văzut la cineva care a semănat după ce a scarificat şi cultura nu a răsărit corespunzător. Pe câmp au rămas multe paie neîncorporate şi plantele de cultură nu au răsărit cum trebuie. În primăvară, pe suprafaţa rămasă o să semăn porumb, cu hibrizi de la Monsanto, pentru că sunt productivi. Am obţinut recolte de 8-10 t/ha. Anul trecut am avut şi floarea-soarelui, hibrizii Pioneer LE25 şi LE99, de care am fost mulţumit, dar anul viitor o să optez doar pentru porumb. Nu am producţie stocată deoarece am avut nevoie de capital.“

Ana IONIȚĂ

---