Dialog cu fermierii - IULIE 2015

Dialog cu fermierii - IULIE 2015:

- Bancă comercială sau IFN?
- Plata pe suprafaţă sau fondurile FEADR?

Alţi patru fermieri au răspuns întrebărilor reporterilor revistei „Agrimedia“, de această dată despre surse de finanţare a sectorului în care aceştia activează, experienţe proprii şi viziuni asupra surselor de bani pentru susţinerea activităţii. De la producători agricoli cu suprafeţe de 70 de hectare lucrate şi până la cei cu peste 1.100 ha, aceştia şi-au exprimat opinia cu privire la alegerile pe care le fac între a semna contracte de finanţare (cofinanţare proiecte europene, credite-punte APIA, credite de investiţii) cu o bancă comercială sau cu un IFN, marea majoritate fiind încă în favoarea băncilor. La fel de mulţi au recunoscut că văd cu ochi buni societăţile de leasing şi furnizorii de inputuri pe credit. CEC Bank, singura bancă românească, a fost pe buzele tuturor, fermierii manifestându-şi însă dorinţa ca aceasta să acorde credite cu dobânzi care să nu depăşească doi la sută. La unison, toţi cei patru sunt de părere că fără plăţile pe suprafaţă mulţi agricultori ar fi dat faliment, fondurile FEADR nefiind atractive pentru o parte din ei.

Ion Bratu, administrator al SA Dacia Ulmu, judeţul Călăraşi, are o exploataţie în suprafaţă de 1.150 ha:

„Am încheiat un contract de leasing cu BNP Paribas, în valoare de un milion de lei, pentru achiziţia unei combine, la o dobândă acceptabilă. Ca opinie personală în ceea ce priveşte finanţarea agriculturii pe care o practic, până în prezent nu m-am confruntat cu probleme, sunt mulţumit. Am beneficiat de sprijin acolo unde am avut nevoie, de la cei la care am apelat, şi am fost mulţumit. Nu m-am mai împrumutat în altă parte decât la BNP Paribas. Am mai avut un contract cu ei în urmă cu 3 ani, iar acum am semnat altul. N-am schimbat finanţatorul pentru că este serios, mi-a convenit, iar noi la fel, ne-am achitat ratele la timp, n-am avut întârzieri la plată astfel încât să avem penalizări. Pe accesarea de fonduri FEADR nu m-am băgat. Sincer să fiu, nici n-am încercat. Nu mi-a fost teamă, dar dacă am văzut că avem sprijin din altă parte... Eu îi sfătuiesc pe fermieri să se adreseze băncilor şi nu IFN-urilor. Acolo sunt banii, acolo este siguranţa de zi cu zi. Noi avem cont la CEC Bank, sunt oameni serioşi, n-am avut probleme. Am luat prin ei avansuri de la APIA, de aceea îi recomand cu încredere. Că tot a venit vorba de băncile comerciale, după părerea mea acestea încă se tem de micii producători agricoli pentru că n-au resurse suficiente şi constante pentru a putea rambursa creditele. Tot societăţile mari «sunt în picioare», asociaţiile care au suprafeţe mai mari. Ce să faci cu 30 ha lucrate când vine vorba de cereale? Pentru a avea o fermă de cultură mare îndeajuns de dezvoltată încât să arate încredere băncii ar trebui să ai minimum 100 ha. Dacă n-ai 100 ha, «eşti mâncat». Dacă n-ar exista plata pe suprafaţă, nu cred că ar mai rămâne în piaţă 10 la sută din fermieri. Dacă nu era subvenţia, eram terminaţi“.

---

Marian Ferfelea, administrator al I.I. Ferfelea Marian Nicolae, localitatea Axintele, judeţul Ialomiţa, 70 ha:

„Finanţarea agriculturii este binevenită, însă fermierii mici, cum este şi cazul meu, nu îndrăznesc încă să contracteze credite mari; le este frică (n.r. - de posibilităţile de rambursare). Am fost şi eu la bancă să mă împrumut, am contractat un credit cu CEC Bank, unul cu Pro Credit... Am contractat aceste credite pentru că altfel nu m-aş fi putut dezvolta. Din experienţă proprie vă spun că, de un an, dobânzile par să fi scăzut. Astfel, pot spune la modul general că mai toţi fermierii pot accesa credite. În prezent, aproape toate băncile sunt interesate şi de producătorii agricoli mici; n-a fost nimeni mare din prima, toţi au plecat de jos. Ultimul credit contractat a fost de la CEC Bank, iar dobânda a fost de 9%. Dacă n-ar fi fost plăţile pe suprafaţă, n-aş mai fi putut să fac agricultură, chiar dacă băncile ne-ar fi împrumutat în condiţii şi mai bune. O altă şansă acordată nouă au fost facilităţile de genul inputuri cu plata la recoltă, sistem practicat de multinaţionale, integratori (n.r. - Agricover Grup), reţele de distribuţie etc. Cred că am mai mare încredere în bănci decât în IFN-uri. Acestea din urmă iau în calcul suprafeţe mai mari de teren pentru a da bani (n.r. - gaj). Am întocmit şi un proiect european pentru a accesa fonduri europene FEADR, însă nu am avut punctaj şi a picat. Ne-am gândit între timp să aplicăm şi pe noul PNDR, dar condiţiile preliminare vehiculate prin mass-media şi prin alţi vectori de diseminare a informaţiei ni se par cam greu de atins; iar acte, iar reînnoirea contractelor de arendă..., multă birocraţie. Ne-am gândit totodată să cumpărăm utilaje cu bani de la bancă, dar să vedem la toamnă, atunci se numără bobocii... Să vedem care va fi producţia din bunkerul combinei (că o combină vrem să cumpărăm). Dacă ar fi să vorbesc acum cu un bancher, i-aş spune să dea credite agricultorilor cu o dobândă de 2-3 la sută maximum, pentru o perioadă mai îndelungată, de cel puţin 5 ani. Mă bucur că bruma de bani strânsă şi contractată ne-a putut ajuta să cumpărăm nişte pământ, aproximativ 15 ha. Ca structură de cultură avem grâu, porumb şi floarea-soarelui“.

---

Moise Ionel, administrator I.I. Moise T. Ionel, localitatea Horia, comuna Axintele, judeţul Ialomiţa, lucrează 175 ha:

„Eu nu prea am obţinut multe finanţări, dar nici nu am solicitat prea multe. Singurii bani pe care i-am cerut au fost pentru cele trei proiecte europene în dezvoltare. Pe primul l-am finalizat (depus pe Măsura 112 în iulie 2010), ocazie cu care am intrat în posesia a 25.000 de euro. Am accesat măsura bazându-mă pe afacerea pe care o are familia mea, o exploataţie agricolă de mici dimensiuni, deservită de un tractor U650. Cu o treime din banii obţinuţi, am fost obligat, conform proiectului, să achiziţionez teren agricol. Restul sumei a fost orientat către înlocuirea tractorului existent cu unul mai performant. Tractorul a costat aproximativ 30.000 de euro. Deci, dacă nu punem la socoteală banii daţi pe pământ, tot a fost nevoie de 5.000 de euro pentru achiziţionarea lui. Un alt proiect a fost pe Măsura 121, pentru achiziţia unei combine (finalizat şi el). Proiectul a fost de 143.000 de euro, partea de cofinanţare fiind de 50 la sută. Am lucrat cu Intesa SanPaolo de această dată şi am obţinut o dobândă cât de cât echitabilă - 7,5 la sută, în lei, pe 5 ani. Ar fi fost însă loc şi de mai bine, să am acces şi la dobânzi mai mici pentru creditare. Din punctul meu de vedere, un 3-4 la sută m-ar fi ajutat mai mult în dezvoltare. Dacă nu era subvenţia, sincer să fiu nu m-aş mai fi apucat de agricultură. Am calculat şi, în fiecare an, costurile de investiţie plus arenda (în creştere de la an la an: 2010 - 600 kg, 2015 - 1.000 kg grâu la hectar) nu ne-ar fi ajutat să rezistam pe piaţă. Cred că singurul nostru câştig este acest bonus din subvenţia primită anual. În ceea ce priveşte documentaţia, atât pentru obţinerea de credite, cât şi pentru accesarea fondurilor FEADR, după părerea mea încă este prea multă birocraţie. Ar fi fost mult mai simplu dacă, spre exemplu, atunci când cumpăr un u ilaj aş putea să girez cu achiziţia în sine, atât timp cât 50% îi avem de la UE şi 50% de la bancă. Când am contractat ultimul credit mi-au cerut toate documentele firmei, nou-înfiinţată de altfel. Mi s-a spus ba că firma este nouă, ba că nu am garanţie ş.a.m.d., să «vin cu părinţii», să girez cu casa, să girez cu utilajele pe care le mai am, cu automobilul... am girat cu tot. Mi se pare o tâmpenie, atât timp cât am o cofinanţare, am un proiect aprobat, că nu vin să cer nişte bani pe nimica toată. Aşa se pierd banii europeni la noi. Cred că este mai bine să existe posibilitatea de cofinanţare atât prin IFN, cât şi prin leasing. Firmele de leasing iau 3-4 la sută dobândă. Nu ştiu care va fi procedura. Şi aici vor fi foarte multe dedesubturi. Că a venit vorba de singura bancă românească, o singură dată am cerut ceva de la CEC pentru o linie de credit, în vederea achiziţionării de terenuri agricole, şi ne-am blocat la un moment dat; n-am mai continuat“.

---

Niţu Gheorghe, SC Agrozootehnica SA Mihăileşti, judeţul Giurgiu, lucrează în jur de 4.000 ha:

„Am accesat proiecte europene, în ciuda birocraţiei. Acum am înţeles de la AFIR că s-au simplificat procedurile de întocmire a proiectelor de accesare a fondurilor FEADR. În prezent lucrăm cu BCR, o bancă serioasă, solidă. Cu CEC încerc să lucrez acum. Nu m-am dus la IFN, pentru că am mers mereu pe resursele mele, să-mi pot consolida situaţia. Când te duci la toţi, la un moment dat fiecare trage de tine şi ajungi să nu mai ai nimic, fonduri de bază şi capital propriu. Din punctul de vedere al finanţării agriculturii, fermierul român este în urmă faţă de colegii vest-europeni. Dacă vrei să pui gaj la bancă pământul pe care îl ai, primeşti 100-200 de euro, iar ei primesc de 10 ori mai mult. Nu mai vorbim de dobânzi. Acolo marja reprezintă 20 la sută din nivelul dobânzilor practicate la noi. Sunt dobânzi pe termen lung, pe termen mediu, depinde de tipul de investiţie. Perioada este accesibilă fermierilor şi bancherii de acolo chiar îi îndeamnă să semneze contracte de creditare prin aceste facilităţi. Noi, românii, încă suntem în căutarea unor astfel de facilităţi. Dacă nu existau subvenţii, ci doar credite şi împrumuturi destinate sectorului agricol, era foarte greu de făcut agribusiness. Ne trebuie fonduri serioase. Din punctul meu de vedere, o dobândă acceptabilă de noi, de agricultorii români, ar fi de 1-1,5 la sută; agricultura reprezintă securitatea alimentară, iar creditul ar trebui să se întindă până la limita de 10 ani. Una este creditul pentru producţie, care să se întindă până la 5 ani, şi alta creditul de investiţii, care trebuie să aibă ca durată exact perioada de amortizare. Eu le-aş recomanda colegilor fermieri, chiar şi celor mici, să se ducă şi la bancă, şi la IFN; este alegerea fiecăruia. Totul depinde de cum ştie fiecare să negocieze. Negocierea trebuie să fie elastică, dar fermierul trebuie să plece la discuţii bine pregătit. Trebuie să înţeleagă că negocierea este o şcoală. Eu l-aş îndemna însă în primul rând să-şi cumpere pământ, să se ducă să ia credit şi să-şi cumpere pământ, să nu mai fie chiriaş. A arenda astăzi este o fericire, dar s-ar putea ca poimâine această fericire imediată să dispară în neant“.

Ionel VĂDUVA

---