Dialog cu fermierii - IULIE 2016

Dialog cu fermierii - IULIE 2016

• Ce tehnică agricolă doriţi să achiziţionaţi?
• Ce viitor consideraţi că vor avea subvenţiile acordate în agricultură?

Anghel Constantin, preşedinte SA Agrozootehnica Independenţa,
judeţul Călăraşi

„Din cadrul societăţii agricole fac parte 841 de membri, iar suprafaţa pe care o lucrăm este de 2.100 ha. Avem o fermă vegetală, dar şi una zootehnică. În privinţa tehnicii, pot spune că avem un parc bine dotat de maşini şi utilaje agricole. Dorim să achiziţionăm utilaje pentru pregătirea solului care să ne ajute să facem cât mai multe lucrări agricole dintr-o singură trecere, cu un consum redus de motorină, şi să conservăm apa în sol. Trebuie să scădem costurile de producţie, având în vedere că şi în acest an preţurile de valorificare a producţiei agricole sunt mici. Ne interesează un tractor şi o semănătoare Horsh echipată cu buncăr de îngrăşăminte chimice. O dată cu semănatul poţi administra şi fertilizanţii, ceea ce înseamnă un consum de combustibil mai redus şi o administrare mai precisă, îngrăşămintele se duc exact la rădăcina plantelor şi nu sunt irosite pe intervalele dintre rânduri, ca să hrănim buruienile. Pe lângă un scarificator pentru pregătirea terenului, ne mai interesează şi o maşină autopropulsată de erbicidat pentru că are garda la sol mai înaltă şi putem intra oricând în culturile agricole pentru a face tratamentele. Am aplicat, ca şi în alţi ani, regulatori de inhibare a creşterii, însă ploile au favorizat dezvoltarea grâului şi când am intrat în cultură cu MET-ul obişnuit am mai rupt din spice şi este păcat. Acestea sunt intenţiile noastre şi probabil vom şi cumpăra. De asemenea, urmărim să achiziţionăm bazine pentru stocarea motorinei pentru a ţine o evidenţă exactă a consumului. Am făcut trei proiecte pe vechiul program. Actualul PNDR limitează accesul celor care au mai beneficiat de sprijin, în sensul că numărul de puncte acordate sunt mai puţine. O să mai încercăm totuşi să obţinem fonduri europene, dar vom opta şi pentru leasing sau plata cu banii jos pentru a achiziţiona maşinile şi utilajele agricole de care avem nevoie. Profitul trebuie reinvestit, cu precădere în tehnică, pentru că reuşita unei culturi se datorează în proporţie de 70% tehnicii de care aceasta a beneficiat. Dacă avem tehnica agricolă necesară, putem face lucrările la timp. Oricând apar noutăţi tehnice şi omul cât trăieşte, învaţă. Dacă nu te racordezi la ceea ce este în piaţă, ce este nou, rămâi de căruţă cum se spune. Şi aşa suntem, într-o oarecare măsură, pentru că avem cea mai mică subvenţie din UE, iar anul acesta s-a acordat cu întârziere. Având fermă de vaci, am încasat bani în fiecare lună şi astfel ne-am putut asigura sursele financiare necesare pentru societatea agricolă. Creştem vaci de lapte din rasa Holstein şi datorită parametrilor foarte buni ai laptelui colaborăm cu Danone, care ne oferă un preţ încă bun. În afară de preţul de bază, se plăteşte şi în funcţie de doi indicatori: proteină şi grăsime. În furajare ne preocupă aceşti indicatori pentru a obţine un bonus cât mai mare. Avem 300 de capete de animale, este o fermă mijlocie ca dimensiune şi o avem de 26 de ani. Avem un efectiv de vaci cu o omogenitate foarte mare, obţinem producţii bune, de peste 9.500 l, care ne asigură un profit. Producem şi legume, avem o suprafaţă care variază între 20 şi 40 ha. Este o piaţă dezorganizată şi este destul de greu să vinzi. Cultivăm cartofi, ceapă, tomate etc.“

---

Toma Zaharia, Ferma Mecanizată SRL, localitatea Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa

„Lucrăm circa 700 de hectare, cultivate cu grâu, rapiţă, orz, floarea-soarelui, lucernă şi mazăre. Am ajuns la această suprafaţă în urmă cu doi ani, pentru că iniţial am pornit cu 200-250 ha. În zona noastră sunt mulţi arabi care au achiziţionat terenuri agricole şi pe care le-au lăsat de izbelişte. Cu greu i-am convins să ni-l dea în arendă, ca să-l lucrăm. Aşa am reuşit să ne extindem suprafaţa agricolă, dar nu a fost uşor pentru că a trebuit să realizăm destul de multe lucrări, am scarificat, desţelenit etc. pentru a ajunge la producţiile frumoase pe care le obţinem. Anul trecut, la grâu, porumb, rapiţă am obţinut recolte bune. Şi anul acesta culturile promit mult. Culturile de porumb şi floarea-soarelui, pe care am reuşit să le semăn printre picături, au o stare de vegetaţie destul de bună, am efectuat tratamentele corespunzătoare şi arată bine. În fiecare an am obţinut profit, ceea ce ne-a permis să facem investiţii. Din păcate, nu există un sistem organizat de achiziţie sau de desfacere a produselor şi eşti la mâna companiilor multinaţionale care fac comerţ cu materii prime agricole şi ele dictează, practic, preţurile. Am investit în utilaje de ultimă generaţie, gen tractoare, pluguri, semănători, combine, combinator, disc, maşină de erbicidat etc. Toate sunt noi. Le-am cumpărat atât cu fonduri europene, cât şi din surse proprii. În fermă ne-ar mai trebui două semănători performante de păioase. Vom încerca să cumpărăm cu fonduri europene, iar dacă nu reuşim, vom apela la surse proprii. Ne interesează marca Maschio Gaspardo, pentru că am văzut utilajele la un fermier vecin şi face treabă bună cu ele. Acum lucrăm cu semănători de la Mecanica Ceahlău, sunt foarte bune, suntem mulţumiţi de ele, însă le avem de 10 ani.“

---

Daniel Ciobanu, administrator Prodagras, localitatea Dămieneşti, judeţul Bacău

„În cadrul adunării generale a LAPAR, l-am întrebat pe dl Thierry L'Escaille, secretarul general al ELO (Organizaţia Europeană a Proprietarilor de Terenuri) despre viitorul subvenţiilor şi mi-a confirmat că există un curent în cadrul UE ca acest sprijin să treacă în totalitate în responsabilitatea statelor membre şi fiecare să-şi rezolve singure chestiunea subvenţiilor, urmând ca banii rămaşi să fie folosiţi pentru alte sectoare. Nu se ştie ce o să fie după 2020, însă nu trebuie să stăm liniştiţi, cum s-ar spune să ne culcăm pe o ureche, şi trebuie să dovedim că avem nevoie de aceste subvenţii, pentru că nu putem concura cu recoltele şi preţurile producţiilor agricole din SUA, Argentina, Federaţia Rusă etc. În aceste ţări există alt sistem de subvenţii, nu neapărat per hectar, şi sunt acordate pentru a sprijni sectorul agricol. Noi avem nevoie de subvenţii şi de aceea trebuie întărită colaborarea cu europarlamentarii; trebuie convinsă CE că agricultura europeană are în continuare nevoie de sprijin. De ce nu spunem lucrurilor pe nume că noi am fost înşelaţi? În PNDR 2007-2013 se stipula ca în 2016 subvenţia să fie de 200 euro/ha pentru a atinge media subvenţiilor europene. De ce în 2014 s-a schimbat sistemul de acordare şi suntem împinşi către anul 2020 şi descoperim iar că nu suntem convergenţi? Noi avem nevoie de subvenţii mai mari! Aceeaşi nemulţumire o au, de exemplu, şi portughezii, care solicită subvenţii mărite. Nici în alte state membre fermele nu sunt consolidate. Sunt necesari 15-20 de ani de susţinere. Noi am aderat la UE în 2007, suntem la început şi ne-ar mai trebui vreo 15 ani de sprijin financiar ca să putem să spunem că ne-am consolidat fermele, în sensul să avem depozite, dotare tehnică, să fim uniţi în cooperative etc.“

---

Gheorghe Albu, administrator Argonaut SRL, localitatea Viişoara, judeţul Constanţa

„Sincer vă spun, sunt unul dintre producătorii agricoli care consideră că ar fi bine dacă nu s-ar mai acorda subvenţii pe suprafaţă pentru a lăsa piaţa liberă, iar cu banii rămaşi să se realizeze investiţii în infrastructura rurală. Dacă nu s-ar mai da sprijin, şi cred că în perspectivă aşa se va întâmpla, se va aşeza piaţa de produse agricole, iar sumele acestea pe care le iroseşte de multe ori Uniunea Europeană ar fi bine să fie folosite pentru dezvoltarea mediului rural, deoarece acolo nu mai investeşte nimeni. Degeaba avem noi exploataţii agricole dezvoltate în nişte sate unde multe suflete trăiesc de la o zi la alta, fără canalizare, fără gaze şi tot necesarul pentru un trai decent. Am ajuns şi la concluzia că este mai uşor, mai ieftin şi mai puţin riscant să faci investiţii în agricultură din fonduri proprii decât să beneficiezi de fonduri europene. Am renunţat la două proiecte care au fost declarate eligibile şi pe care le-am implementat din fonduri proprii. Vă dau câteva argumente: am semnat contractul cu APDRP (actuala AFIR) pentru o cramă şi un siloz, în valoare totală de 6 milioane de euro. După încheierea contractului, mi-au solicitat un extras de cont bancar prin care să dovedesc că am banii necesari pentru a acoperi partea mea de cofinanţare, de 50%. Acest lucru însemna să am în total suma de 3 milioane de euro. Eu nu am fond de binefacere, eu sunt un om de afacere. Nu pot să ţin blocate în cont 3 milioane de euro pe o perioadă de doi ani, cât ar fi durat implementarea celor două proiecte. Ca atare, am reziliat contractul cu APDRP şi am făcut aceste investiţii, adică amenajarea unor spaţii de depozitare şi construcţia unei crame, din surse financiare proprii. Pot să zic că le-am realizat cu mult mai puţini bani decât dacă aş fi accesat banii de la AFIR, pentru că acolo îţi cere licitaţii, care nu se mai fac de către beneficiari, ci de către agenţie. În al doilea rând, am fi fost nevoiţi să prezentăm foarte multe documente şi probabil să angajez şi contabil care să ţină evidenţa, iar 4-5 ani cât dura urmărirea implementării proiectului respectiv trebuia să fiu la dispoziţia agenţiei, la toate controalele pe care le efectua.“

Ana IONIȚĂ

---