Dialog cu fermierii - NOIEMBRIE 2015

Dialog cu fermierii - NOIEMBRIE 2015

• Ce părere aveţi despre proiectul legislativ propus de MADR privind reabilitarea sistemului naţional de irigaţii?

Nicuşor Şerban, SC Agroserv Măriuţa, comuna Drăgoeşti, judeţul Ialomiţa

„Vi se pare corect ca un milion de hectare să primească sprijin şi celelalte opt milioane să nu primească? Mie nu mi se pare corect. I se spune Program Naţional de Investiţii în irigaţii, însă gândim şi facem eforturi doar pentru un milion de hectare. Nu vi se pare că favorizăm o concurenţă neloială pentru că dăm unor fermieri posibilitatea să facă producţii sigure şi mai mari decât alţii şi apoi să vindem pe aceeaşi piaţă? Ce merit are cel din Tulcea sau Ialomiţa de pe malul Dunării faţă de altul din vestul judeţului Ialomiţa sau din altă parte care nu a avut niciodată şansa să fie lângă un sistem de irigaţii? Combaterea secetei nu înseamnă doar irigaţii din Dunăre, ci din mai multe surse şi înseamnă mult mai mult decât irigaţii. Trebuie gândit un program de combatere a secetei la nivel naţional. S-ar putea acorda, de exemplu, o sumă pe hectar pentru toţi fermierii, iar aceasta să fie folosită pentru irigaţii fie din sisteme de irigaţii, fie din puţuri forate sau acumulări sau poate fi utilizată pentru înfiinţarea de perdele de protecţie. Dacă într-adevăr dorim să acţionăm la nivel naţional, atunci trebuie să gândim pentru tot terenul agricol al ţării. Noi n-avem acces la un sistem de irigaţii, suntem departe de Dunăre, dar am avea posibilitatea să irigăm din apa freatică sau din apele superioare dacă ni s-ar da voie. Problema care se ridică este că nu există reglementări. Se afirmă că se va consuma această apă în agricultură, dar noi o punem la dispoziţia plantelor pe care noi le recoltăm cu 14% umiditate. Apa o dăm înapoi în natură. Se schimbă doar circuitul ei. Nu ştiu dacă suntem mai fericiţi că se evaporă apa de la suprafaţa lacurilor şi a râurilor şi nu o folosim în agricultură.“

---

PFA Csiki Ştefan, localitatea Ciumbrud, judeţul Alba

„Lucrăm o suprafaţă de aproximativ 5 ha, ocupată cu pomi fructiferi şi trandafiri. Noi suntem pe malul Mureşului şi este un pic mai uşor să irigăm. Avem puţuri forate şi putem folosi şi apa din Mureş. Dacă este nevoie să irigăm, folosim un sistem de aspersoare. De regulă este necesar să irigăm înainte de altoit sau dacă este o primăvară mai secetoasă. Avem posibilitatea să irigăm întreaga suprafaţă pentru că putem să mutăm sistemele de aspersoare dintr-o parcelă în alta. Anul trecut a fost unul bun sub aspectul ploilor, însă în vara aceasta a trebuit să irigăm. Am investit în jur de 2.000 de euro în sistemele de irigat. Despre această lege am auzit, însă nu ştiu detalii. Dacă ni se asigură apa, nu ar fi o problemă să irigăm culturile. Acum, ca să irigăm, tragem conducte prin terenul vecinilor şi le cerem voie sau irigăm pe perioade scurte dacă nu este suficientă apă în puţuri."

---

Cornel Stroescu, administrator SC Hastro Şovarna, localitatea Gârla Mare, judeţul Mehedinţi

„Este o necesitate pentru agricultura românească, în special pentru zonele secetoase ale României, precum sudul şi sud-estul ţării. Anul acesta zonele amintite au fost puternic afectate de lipsa precipitaţiilor şi pot spune că şi în vest culturile au avut de suferit. La noi în zonă, în judeţul Mehedinţi, pagubele din cauza secetei au fost de aproape 100% dacă ne referim la cultura de floarea-soarelui sau a porumbului. Se dau acum nişte despăgubiri, nu este o sumă foarte mare în comparaţie cu pierderile pe care le-am înregistrat, dar sunt binevenite. Investiţiile în sistemele de irigaţii sunt foarte importante şi atunci fermerii nu vor mai pierde nici ce au investit, din contră, vor câştiga şi nu vom câştiga doar noi, ci şi statul român. În judeţul Mehedinţi suprafaţa amenajată pentru irigaţii este de aproximativ 75.000 ha şi, din păcate, nu se irigă nici un hectar. Staţiile de pompare nu sunt funcţionale, infrastructura secundară este la pământ, astfel că nu se poate iriga. Eu am achiziţionat motopompe, tamburi, în speranţa că reabilitarea sistemului de irigaţii se va face mai repede. Dacă aş avea apă, aş iriga aproape toată suprafaţa. Se preconizează să plătim un abonament pentru întreţinerea sistemelor de irigatii, dacă ar fi puse în funcţiune, şi nu cred că este aceasta vreo problemă, important este să se refacă sistemele de irigaţii.“

---

Florea Constantin, SC Florea Comflor, localitatea Lipia, judeţul Buzău

„Sistemele de irigaţii în România sunt la pământ, ele nu mai funcţionează. Am auzit de legea irigaţiilor, dar amănunte nu pot să dau pentru că nu am studiat-o, însă este foarte bine că se începe de undeva, pentru că irigaţiile sunt determinante în producţia agricolă. Sperăm ca această iniţiativă să aibă succes şi sistemul naţional de irigaţii să devină funcţional. Sperăm, de asemenea, să nu dureze foarte mulţi ani, pentru că ar fi un interval mare de deznădejde. De câtva timp, România nu mai traversează cele patru anotimpuri, poate doar trei, dacă nu chiar două.  Anul acesta, de exemplu, a fost un an atipic în totalitate. A plouat foarte mult la început, după care a fost secetă, iar în iarnă nu am avut zăpadă. Recoltele s-au salvat doar datorită faptului că am aplicat corect agrotehnica, am aplicat tratamente şi am administrat îngăşăminte chimice. La unele culturi agricole, din cauza secetei, am pierdut. În cadrul fermei putem iriga o suprafaţă de circa 50 ha, unde am reuşit să păstrăm funcţional sistemul de irigaţii. Înainte aveam un sistem de irigaţii în care apa venea gravitaţional în staţiile de distribuţie şi nu consumam energie. În zona noastră există posibilitatea irigării. Suntem una dintre zonele cele mai avantajate. Dacă s-ar reabilita sistemul, care a fost distrus şi furat, ar fi foarte viabil. Ne confruntăm cu seceta. Anul acesta au fost temperaturi de 40°C. Previziunile spun că sudul ţării poate să devină o zonă de stepă. Producţia depinde de factorul apă. Lucrez de aproape 40 de ani în agricultură, dintre care 35 de ani am lucrat în staţiune de cercetare. Dragoste am avut şi avem pentru agricultură. Suntem o familie de ingineri agronomi şi zootehnişti, însă activitatea agricolă este extrem de dificilă. În urmă cu doi ani produceam sămânţă de legume, varză de Buzău, care este soiul nostru local, precum şi sămânţă de ardei gogoşar pentru care aveam licenţă la nivelul ţării pentru soiul Cornel. Am renunţat la activitatea legumicolă pentru că devenise nerentabilă din cauza intermediarilor. În cadrul fermei producem sămânţă pentru cultura mare pentru nevoile proprii, dar producem şi sămânţă de lucernă. În ideea de a integra afacerea, am pus bazele unui microsector zootehnic, de creştere a vacilor, însă suntem nevoiţi să renunţăm şi la această activitate pentru că îndeosebi preţul laptelui este foarte mic. Am o vorbă cum că un nasture de la o cămaşă este de trei ori mai scump decât un litru de lapte. Am investit în utilaje pentru zootehnie, am cumpărat animale de rasă şi, din păcate, nu rentează. În plus, nu găsim nici forţă de muncă. Muncim de dimineaţa până seara, de luni până duminică. Cultura mare ocupă o suprafaţă de 1.000 ha. Am investit în utilaje performante, în spaţii de depozitare pentru a nu mai fi nevoiţi să vindem imediat după recoltare. Avem două celule de siloz de 1.200 de tone. Toate investiţiile le-am realizat, cu greutate, din fonduri proprii. Nu am reuşit să accesăm fonduri europene.“

---

Dimitrie Muscă, S.A. „Combinatul Agroindustrial Curtici“, judeţul Arad

„Mureşul şi Crişul curg la o distanţă de 40 km faţă de locul în care îmi desfăşor activitatea. Din Mureş sunt canale care duc apă în Ungaria, iar noi nu primim, ceea ce nu este normal. Din păcate nu s-a făcut nimic. Legea spune despre plata unui abonament. În condiţiile în care mi se dă apa pentru irigaţii şi am nevoie, bineînţeles că o să plătesc acel abonament. Ce facem concret? Vorbim despre abonament sau despre apa pentru irigaţii? Seceta ne-a afectat puternic. Anul acesta, de la 1 ianuarie şi până la 20 august, s-au înregistrat doar 224 litri/mp, ceea ce reprezintă o cantitate infimă faţă de anul trecut, când au căzut multe precipitaţii, circa 780 litri/mp. Anul acesta, un fenomen distrugător a fost umiditatea relativă foarte scăzută a aerului. S-au înregistrat temperaturi de 38-40 de grade Celsius, a fost o lungă vară fierbinte, de la 1 iunie şi până în septembrie, şi a scăzut umiditatea relativă a aerului. Acest lucru a fost foarte păgubos pentru că planta a trebuit să se apere împotriva căldurii şi a trebuit să strângă frunzele, căci doar altfel mai găsea apă în profunzime. Vorbesc doar strict de zona mea. Anul acesta am făcut o experienţă, am reţinut apa din primăvară în canale şi la cultura de porumb pe care am irigat-o am obţinut cu 2-3 tone în plus la hectar.“

Ana IONIȚĂ

---