Dialog cu fermierii - NOIEMBRIE 2017

Dialog cu fermierii - NOIEMBRIE 2017

• Care au fost cele mai bune decizii pe care le-aţi luat de când desfăşuraţi activitatea agricolă?
  
• Ce părere aveţi despre sistemul de asigurare a culturilor? 
• Ce utilaje agricole v-ar mai trebui în ferma dvs.?

Aurel Placinschi, administrator SC Agricola 96 şi SA Moldova Ţigănaşi, judeţul Iaşi

„În agricultură lucrez de aproape 43 de ani, la început la CAP Ţigănaşi, până în anii ’90, după care am înfiinţat una dintre primele societăţi agricole din ţară, având în exploatare 2.000 ha, iar de atunci am tot crescut suprafaţa. După 6-7 ani, am ajuns la aproape 4.000 ha, am înfiinţat şi cealaltă societate, iar după alţi 10 ani am ajuns să cultiv 5.000 ha. Decizia de a investi în utilaje agricole a fost una foarte bună. Am reuşit să accesez fonduri europene prin Programul SAPARD, atunci când proiectele erau mai simplu de întocmit şi când nu exista atât de multă birocraţie. Proiectul l-am realizat cu ajutorul angajaţilor mei şi am achiziţionat utilaje agricole care ne-au ajutat în mod deosebit. Avem aproximativ 2,5 milioane de euro investiţi în tehnică agricolă, care ne-a pus în altă poziţie. Alte decizii bune au fost de a iriga şi de a lucra cu forţă de muncă locală, pe care s-o calificăm, şi astfel am reuşit să obţinem rezultate bune. Cele două societăţi pe care le administrez exploatează 5.000 ha de teren, deţin circa 800 de taurine, dar sunt implicat şi în distribuţia pesticidelor, seminţelor şi a îngrăşămintelor chimice. Producem şi seminţe, în special de porumb şi floarea-soarelui, pe o suprafaţă de aproximativ 800 ha, care anul viitor o să depăşească 1.000 ha, odată cu extinderea sistemului de irigaţii. La ora actuală putem iriga 1.300 ha şi mi-am propus să ajungem la 3.000 ha în următorii doi ani. Suntem în faza finală de a ni se aproba creditul bancar, pentru că tot ce facem în acest moment este cu fonduri proprii. Privitor la asigurările agricole nu aş putea spune că în momentul de faţă funcţionează foarte bine. Plătim acele sume la firmele de asigurări, însă în caz de calamitate nu prea reuşim să luăm banii pe care îi plătim pentru primele de asigurare. Ne asigurăm culturile în fiecare an, pentru că avem credite luate de la băncile comerciale şi există această condiţie. Probabil că lucrurile vor evolua şi în această privinţă aşa cum se întâmplă şi în celelalte ţări, dar trebuie să mai avem răbdare.“

---

Ciobanu Ion, SC Ciobanu Caprine SRL, localitatea Cojasca, judeţul Dâmboviţa

„Am început activitatea în agricultură în anul 2006, cu câteva hectare pe care le aveam în proprietate. Am reuşit să mai cumpăr şi să iau în arendă terenuri şi astfel am mărit suprafaţa, ajungând la circa 800 ha. Din totalul suprafeţei am reuşit să comasez 450 ha, ceea ce este important pentru a fi rentabili. În agricultură important este să ai curaj, pentru că, dacă nu-l ai, nu poţi face mai nimic. Sunt multe riscuri la care ne-am expus, în special la început, însă în ultimii 3-4 ani am reuşit să ne rezolvăm problemele şi să fim pe profit. În trecut ne-am confruntat cu probleme mari: seceta din 2007, care ne-a produs pagube însemnate chiar la început de drum, apoi împrumuturile pe care nu reuşeam să le achit. Atunci nu aveam culturile asigurate, dar după acel episod ne-am dat seama că asigurările sunt o şansă pentru a nu pierde tot. O decizie importantă este cea luată în acest an, de a accesa fonduri europene. Am depus două proiecte pentru achiziţia de utilaje agricole şi sperăm să fie eligibile, pentru că astfel ne vom extinde suprafaţa agricolă la peste 1.000 ha. Intenţionăm să cumpărăm trei tractoare de puteri mari, între 150 şi 250 CP, precum şi utilajele aferente. Ne-am propus să creştem suprafaţa până la 1.500 ha, deşi am avea posibilitatea să ne exdindem şi mai mult, dar important este să poţi lucra terenurile aşa cum trebuie. Pe viitor va trebui să ne cumpărăm o combină deoarece în fermă avem una achiziţionată la mâna a doua.“

---

Neculai Dulceanu, SC Donifa, localitatea Hăneşti, judeţul Botoşani

„Lucrez o suprafaţă de 600 ha şi o mare parte din utilaje sunt noi, dar am constatat că cele vechi îmi consumă prea mulţi bani pentru întreţinere. Exact când ai nevoie de ele atunci se strică. Am două tractoare mai vechi, cu peste 10.000 de ore de funcţionare, de 110 şi 160 CP. Sunt din mărci diferite, John Deere şi Valtra. Am hotărât să le schimb prin sistemul buy-back cu două tractoare noi, de aceeaşi putere, pentru că am utilajele aferente necesare. Motorina din zona noastră nu este de bună calitate şi uzează tot sistemul de injecţie. Un alt aspect important este că nu găsim operatori buni care să lucreze pe maşinile agricole şi le degradează mult mai repede din cauza lipsei de cunoştinţe. Voi menţine suprafaţa actuală a fermei pentru că atât pot lucra în acest moment şi nici nu mai există în zonă terenuri disponibile pentru a fi arendate. Anul trecut am depus un proiect pentru accesarea fondurilor europene şi am achiziţionat un tractor Valtra, de 190 CP, şi utilajele aferente. Restul tehnicii agricole este cumpărată din surse proprii. Proiectul a fost destul de dificil şi procesul birocratic am înţeles că acum s-a mai simplificat. Nu ştiu ce şanse mai avem dacă vom depune un alt proiect, pentru că nu înţeleg de ce se acordă un punctaj mai mic dacă ai mai beneficiat de bani europeni, deşi valoarea nu a fost foarte mare şi acum vrei să te dezvolţi. Ar trebui schimbat sistemul de acordare a fondurilor europene. Noi am tras un semnal de alarmă privind facilitarea accesului la banii europeni, prin LAPAR sau alte asociaţii. S-au mai mişcat lucrurile, dar greu. Ministrul Daea a spus că sistemul de irigaţii se poate folosi în zona Manoleasa, dar acesta a funcţionat exact cât a stat domnia sa acolo. Fermierii au înfiinţat Organizaţii ale Utilizatorilor de Apă de Irigaţii, dar nu există infrastructura necesară pentru a se putea iriga. Şi anul acesta am avut probleme din cauza vremii. A căzut grindina cât oul de găină. Din fericire nu mi-a afectat o suprafaţă mare, doar 13,5 din cele 130 ha semănate cu floarea-soarelui. Au venit cei de la firma de asigurări şi norocul meu a fost că nu recoltasem floarea-soarelui şi au văzut că în zona unde nu fusese afectată cultura producţia a fost de 4.200 kg. Am asigurat producţia, la 3.000 kg/ha, cu franciză de 10%. Pe zona afectată am recoltat şi producţia rezultată a fost de 1.500 kg/ha. Cei de la asigurări au estimat o producţie mai mică, încercau să motiveze că nu am aplicat aceeaşi tehnologie etc. Eu înţeleg că dacă m-am asigurat la o anumită cantitate ar trebui să mă despăgubească la acea cantitate. În piaţă sunt şi firme producătoare de seminţe care asigură cultura de rapiţă, în speţă Monsanto. Înţelegerea cu ei era să-mi dea la schimb sămânţă de porumb în cazul în care va trebui să întorc rapiţa. A trebuit să întorc toată suprafaţa de rapiţă de 70 ha. În fiecare an am întors rapiţa. În toamna aceasta am semănat o suprafaţă mai mică, de 45 ha, şi am folosit hibrizi Syngenta. În structura culturilor mai avem grâu, porumb, floarea-soarelui, precum şi 50 ha de sfeclă de zahăr. La cultura de sfeclă de zahăr se acordă un sprijin consistent, în această privinţă guvernanţii primesc o bilă albă. Este o cultură frumoasă, dar necesită multă forţă de muncă şi prezintă riscuri mari, mai ales în situaţii de secetă. Cheltuielile de producţie sunt între 6.000 şi 7.000 lei/ha, iar la suprafaţa pe care o cultiv o pierdere mare în caz de secetă, pentru că irigaţii nu avem, ne-ar putea dezechilibra afacerea.“

---

Cornel Gologan, administrator SC Hope SRL, comuna Işalniţa, judeţul Dolj

„Cultivăm o suprafaţă de 61 ha, însă perspectivele de dezvoltare sunt bune deoarece mai putem închiria terenuri în zonă şi astfel să ne mărim suprafaţa cu încă 50 ha. Terenurile respective nu au mai fost lucrate şi vom întâmpina la început ceva probleme. Facem parte dintr-o cooperativă în care se află şi Asociaţia Legumicultorilor din Işalniţa. Cooperativa are 24 de membri, a fost înfiinţată în 2013, iar eu sunt preşedintele ei. Scopul cooperativei este să dezvolte sectorul legumicol, dar şi pe cel de cultură mare. Dacă în urmă cu 15-20 de ani eram circa 1.000 de familii de legumicultori în zonă, acum mai suntem aproximativ 300. Din păcate, sunt foarte mulţi tineri care au plecat în străinătate. Faţă de ceea ce a fost la început am avansat, pentru că anul acesta am reuşit să facem ceva economii şi sperăm ca până la sfârşitul toamnei, prin lucrările efectuate la terţi să mai aducem un aport, iar în anii care vin cred că ne vom dezvolta pentru că există, aşa cum am spus, perspectivă. Anul viitor, dacă vom dispune de fonduri, vom mai cumpara utilaje. Dispunem de un plug, un disc, o semănătoare de păioase, o instalaţie de erbicidat, dar ne lipsesc multe altele ca să ne completăm baza tehnică. Ne-ar trebui o semănătoare pentru plante prăşitoare şi un distribuitor de îngrăşăminte chimice. La nivelul cooperativei am achiziţionat multe dintre utilaje cu sprijinul celor de la OMV Petrom, care s-au implicat în mai multe proiecte pentru a sprijini comunitatea după ce s-a închis combinatul chimic din zonă. Proiectul a început în 2012 şi s-a finalizat în septembrie anul acesta, însă noi sperăm să mai continue.“

Ana IONIŢĂ

---