Dialog cu fermierii – SEPTEMBRIE 2017

Gheorghe Nica, reprezentant SC Agrotehnica, oraș Slobozia, județul Ialomița

„Din punct de vedere al producțiilor trebuie să recunoaștem că anul agricol 2016-2017 a fost foarte bun. Cel puțin pentru zona noastră. Cultivăm 180 de hectare pe raza localităților Gheorghe Doja, Grivița și Traian, iar producțiile au fost bune: circa 8.300 kg/ha la grâu, la mazăre – 4.200 kg/ha, la rapiță – 3.300 kg/ha (aici poate era loc de mai bine), iar la porumb estimăm 11.500-12.000 kg/ha, pentru că încă nu am început recoltatul. Ne pune însă pe gânduri vremea din această toamnă, când ar fi trebuit ca la această dată să avem rapița răsărită pe cele 60 de hectare semănate. Pe zi ce trece situația devine mai serioasă, pentru că, dacă nu plouă, cultura nu va răsări, iar dacă va ploua insuficient, va intra mică în iarnă. Probleme sunt la ora actuală și cu înființarea culturilor de grâu și orz, pentru că nu se poate face o pregătire bună a patului germinativ. Știu fermieri care au semănat chiar în jurul datei de 15 octombrie și au obținut producții destul de bune. Referitor la rentabilitate, comparativ cu floarea-soarelui, cea de rapiță, vorbind de oleaginoase, este mai rentabilă. Pornind de la nivelul producției, care este apropiat de cel al florii-soarelui, chiar mai ridicat, cum a fost anul acesta, prețul de valorificare a fost mai mare la rapiță, în jur de 1,6 lei/kg, față de 1,3 lei/kg la floarea-soarelui. De departe cea mai rentabilă cultură în anii normali este porumbul. La producția pe care o vom realiza anul acesta, chiar și la 500 lei/t s-ar obține un venit de 6.000 lei ha, ceea ce este foarte bine. La porumb cultivăm, în principal, hibrizi Pioneer și Monsanto, dar și Limagrain sau de la alte companii, din grupele FAO 350-400, care s-au dovedit competitivi mai mulți ani la rând, în aceleași condiții meteorologice. Avem o capacitate de depozitare de 4.000 de tone. Noi suntem și distribuitori de inputuri pentru agricultură și luăm în contrapartidă produse agricole, dar facem și comerț. La suprafața pe care o lucrăm ne-ar mai trebui un scarificator și un prășitor pentru porumb, în rest avem toată gama de utilaje, în general achiziționate prin leasing, dar și cu ajutorul unui program FEADR. Suntem adepții arăturii pentru toate culturile agricole, fertilizăm cu îngrășăminte complexe, mai des folosind combinația 18:46:0. Partea de azot am asigurat-o pe terenurile noastre în ultimii 4-5 ani cu nitrocalcar deoarece am făcut cartarea agrochimică și pH-ul solului era scăzut, de 4,8-5,6, iar acum am ajuns la 6,2-6,8 și s-a văzut categoric în producții. Acum s-a ajuns la un nivel de prețuri care te mulțumesc doar dacă ai producții bune, asta însemnând cantitate și calitate. O cartare agrochimică te ajută, îți dă schema de fertilizare pentru un anumit nivel al producției, nu se mai face lucrarea după ureche. Toată lumea se plânge de prețuri, dar trebuie să fim realiști că prețul nu-l face piața românească, ci piața internațională, acolo unde Rusia și Ucraina vin cu cantități mari și prețuri mici. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că ne trebuie producții, iar pentru asta este necesar să facem tot ce ne stă în putință ca să le obținem, pornind de la lucrările mecanice, fertilizare și poate irigație, acolo unde este posibil. Se vorbește continuu de canalul Siret- Bărăgan, dar nu se face nimic. În anii secetoși facem planuri de îmbunatățiri funciare, iar când avem ploi uităm de ele. În acest timp fermierii români concurează cu cei din țări unde a iriga este de la sine înțeles atunci când activezi în agricultură.“

Alin Sicobean, președinte SA Spicul Sălcud, județul Mureș

„A fost un an agricol bun. Producțiile au fost destul de mari, însă mă așteptam la prețuri mai bune, în special la grâu, având în vedere că în toamnă în Ardeal s-a semănat o suprafață mai mică cu grâu. Speram la recoltare la un preț minim de 0,70 lei/kg, dar acesta a fost de 0,63-0,65 lei/kg, mai bine totuși față de 2016, când a pornit de la 0,50-0,55 lei/kg. La grâu am obținut o producție medie de 4.950 kg/ha, la orz – 5.000 kg/ha, iar la triticale – 4.000 kg/ha. Întotdeauna încercăm să nu vindem la recoltare, pentru că dispunem de spații de depozitare de aproximativ 2.000 de tone, dar uneori trebuie să vindem pentru a putea achita creditele. Lucrăm o suprafață totală de 920 ha, cultivată cu o gamă largă de culturi, dar cele de păioase predomină. Una dintre cele mai profitabile culturi, dar și mai dificile, este cea de sfeclă de zahăr. Necesită multă atenție, iar cheltuielile de producție ajung la 8.000-10.000 lei/ha. La această cultură primim o subvenție destul de consistentă, de 1.000 euro/ha, dar din 2020 se prevede să se renunțe la sprijin. Nu știm dacă o vom mai menține în structura de culturi, pentru că ar fi dificil în lipsa unei piețe clare și a unor prețuri bine stabilite de la început. Alte culturi profitabile sunt, de regulă, cele tehnice, spre exemplu soia și rapița. Cultura de rapiță necesită atenție mai multă în toamnă. Eu a trebuit să întorc jumătate din suprafață pentru că nu a răsărit. Am semănat-o la mijlocul lunii august în 2016 și a plouat după două luni. Avem în dotare două tractoare John Deere, de 155 CP, dar și mai multe tractoare românești în stare de funcționare, precum și o gamă completă de utilaje. În urmă cu doi ani am achiziționat o combină Claas. În 2008, societatea noastră a accesat fonduri europene pentru modernizarea parcului agricol. Alte dotări le-am achiziționate prin leasing. Prioritățile noastre țin în primul rând de eficientizarea activității agricole. Ne dorim tractoare de puteri mai mari și utilajele necesare, dar deocamdată avem de achitat leasingul pentru alte utilaje. Urmărim să îmbunătățim tehnologia de cultivare, să folosim cantități mai mari de îngrășăminte chimice și produse fitosanitare mai bune, dar depinde foarte mult de ceea ce ne oferă piața și de prețurile pe care le obținem la valorificarea producțiilor agricole.“

Ivan Dumitru, localitatea Vâlcelele, județul Călărași

„A fost un an agricol normal, cu producții la grâu de 5.000 kg/ha, iar la rapiță de circa 4.000 kg/ha. Vom vedea ce ne oferă toamna aceasta în ceea ce privește semănatul și răsărirea culturilor de toamnă pentru că avem o secetă destul de pronunțată. La cultura de porumb am început recoltatul și estimăm o producție de 9-10 tone/ha. Suprafața pe care o lucrăm este de 150 ha, pe care am cultivat-o cu grâu, rapiță și porumb, câte 50 ha pentru fiecare cultură. Facem parte dintr-un consorțiu și valorificăm producția în comun. Ne ajută foarte mult această formă de organizare pentru că pe întreg consorțiul s-au strâns câteva mii de tone și putem negocia mai bine prețul de valorificare. Anul acesta ne-am confruntat cu un atac de Tanymecus destul de masiv, mai ales pe marginile solelor, dar am reușit cât de cât să-l stăpânim. Zăpada căzută în aprilie a tasat pământul și porumbul nu a germinat în totalitate, dar până la urmă nu a fost un impediment foarte mare. Cea mai mare problemă în momentul de față este aceea că am semănat rapiță pe 25 august și nu a plouat decât 5 litri de atunci. Au trecut aproape 20 de zile, iar sămânța stă în pământ ca în sac. Dacă nu plouă în maximum 10 zile, riscăm să întoarcem cultura. Pierderea ar fi costul semințelor, adica 250 lei/ha. Sperăm să plouă, pentru că irigații nu avem și suntem la mila vremii.“

Vlasiu Vasile, administrator SC Miralina SRL, oraș Iernut, județ Mureș

„Niciodată nu spun că un an agricol este rău. Nici acum când mă refer la 2017, cu toate că am avut probleme în activitatea pe care o desfășor. O suprafață de 120 ha cultivată cu rapiță a fost compromisă în totalitate din cauza îngețului și în final am reușit să recoltez doar de pe 10 ha. Acum am riscat din nou, am semănat 70 ha, dar cultura nu este răsărită în totalitate. Nu putem renunța la cultura de rapiță pentru că se recoltează prima, iar noi avem nevoie de bani. O altă problemă a fost că a căzut grindina și am pierdut 200 tone de grâu. Nu am mai încheiat polițe de asigurare, pentru că nu există seriozitate din partea firmelor care se ocupă cu așa ceva. Când am avut probleme nu am fost despăgubit. Societățile de asigurare nu vor să ia în considerare culturile aflate, de exemplu, în zona inundabilă sau aflate în vârf de pantă, ori pe mine acestea mă interesează. Din structura culturilor am exclus sfecla de zahăr și floarea-soarelui. Am cultivat sfeclă de zahăr 7 ani la rând, dar din cauza neînțelegerilor cu fabrica am renunțat. Floarea-soarelui nu mai cultiv pentru că perioada în care trebuie recoltată se suprapune cu semănatul grâului și suntem prea aglomerați. Pe lângă rapiță, ne punem speranțe în culturile de grâu și porumb. În viitor cred că cea de grâu va câștiga din ce în ce mai mult teren pentru că temperaturile crescute din vară nu mai sunt un pericol mare, în schimb la porumb sunt păgubitoare. Problema la grâu este că nu există desfacere, nu avem un preț bun la valorificare. Eu semăn de 5 ani un soi foarte bun, austriac, se numește Actior, și asigură producții bune și de calitate. Am obținut o producție de 6.500 kg/ha, chiar aproape de 7.000 kg/ha, ceea ce este bine pentru zona noastră. Am valorificat întreaga producție la prețul de 0,65 lei/kg. Cultura porumbului este problematică din cauza lipsei de precipitații. Știm cu toții că fără apă nu facem nimic, iar schimbările climatice își spun cuvântul în agricultură. La porumb am ales de câțiva ani hibridul P9074, este timpuriu și realizează producții bune. Lucrăm 500 ha, cultivate cu grâu, rapiță, soia și porumb, am trei angajați, iar eu sunt al patrulea, pentru că muncesc cot la cot cu ei. Pe combine urc numai eu, pentru că îmi place și mă menține activ. Regretul meu este că nu știu dacă urmașii mei sunt dornici să continue ce am început. În cadrul fermei dispunem de o bună dotare tehnică, avem două combine, trei tractoare și o gamă completă de utilaje. În urmă cu mai mulți ani am accesat un proiect prin Programul Fermierul, după care am mai încercat să beneficiem de bani europeni, însă după 2 ani am renunțat din cauza birocrației. Utilajele cu care ne-am mai dotat au fost achiziționate prin leasing.“

Ana IONIȚĂ