Dialog cu fermierii - SEPTEMBRIE 2018

Dialog cu fermierii - SEPTEMBRIE 2018

- Cât de utile vi se par demonstraţiile realizate de companiile agricole?

II Iosif M. Ioan Sebastian, localitatea Traian, judeţul Ialomiţa

„Ne ajută foarte mult demonstraţiile organizate de companiile din domeniu, pentru că ne oferă posibilitatea să facem comparaţii. În cadrul fermelor noastre semănăm 2-3 hibrizi şi avem astfel o paletă limitată, pe când în loturile demonstrative avem ocazia să vedem mai mulţi hibrizi şi comportamentul acestora la condiţiile pedoclimatice specifice fiecărui an şi fiecărei zone. De exemplu, prima parte a anului aş putea s-o consider ca fiind catastrofală, apoi au venit ploile şi «s-a mai dres busuiocul», cum se spune. Dacă vorbim despre gradul de acceptare a noutăţilor, de regulă mergem pe cărarea bătută, dar acest lucru nu înseamnă că nu suntem receptivi la ce apare nou în piaţă, doar că nu ne hazardăm să semănăm un soi sau hibrid nou pe o suprafaţă mare. Facem comparaţii şi în cadrul fermei noastre. De exemplu, la cultura de porumb, care ocupă peste 25% dintr-un total de 400 ha, urmăresc profitabilitatea: să obţinem producţii cât mai mari cu o tehnologie medie, clasică, pentru că factorul limitativ este lipsa apei. Desigur că ne interesează şi caracteristica pierderii rapide a apei din boabe pentru că una din condiţiile livrării şi a câştigului cât mai mare este ca producţia să abă o umiditate optimă, acceptată de procesatori. Folosesc în proporţie de 80% genetică KWS, iar hibrizii de porumb preferaţi sunt KWS 4484, Kamparis şi KWS 2370. Sperăm, la ora actuală (n.r. - 23 august), la o producţie de peste 10 tone/ha, însă aşteptăm să intrăm cu combina în lan şi atunci putem spune ce nivel de recoltă am obţinut. Ne mai interesează soluţiile pe care companiile de substanţe pentru protectia plantelor ni le pot oferi în privinţa combaterii dăunătorului Tanymecus, deoarece ne face mari probleme şi l-am putut combate până acum pentru că am avut acces la neonicotinoide. În ce priveşte floarea-soarelui, cultura arată bine, cu toate că a răsărit neuniform, iar acest aspect va îngreuna recoltarea şi va scădea nivelul producţiilor. La această cultură optăm, în general, pentru tehnologia Express, ce presupune cultivarea de hibrizi Pioneer, însă anul acesta am adoptat şi tehnologia Clearfield, utilizând în acest sens hibrizi de la firma Caussade Semences.“

---

Gabriel Rădulescu, administrator SC Agro Prest 2005, localitatea Ştefan Vodă, judeţul Călăraşi

„Sunt utile pentru că, în primul rând, ne informează despre noutăţi, iar noi, fermierii, suntem interesaţi să le vedem pe viu, fie că vorbim despre maşini agricole, fie despre soiuri şi hibrizi, pentru că pozele nu te conving niciodată. Este important să aplicăm tehnologia minimum tillage, adică de lucrări minime, dar din experienţa anilor trecuţi, inclusiv a acestui an - când s-a înregistrat un atac masiv de şoareci, pe fondul temperaturilor destul de ridicate şi a iernii blânde, recoltele de grâu şi orz fiind diminuate cu circa 20% -, am constatat că se impun totuşi lucrările de bază. Tehnologia minimum tillage înseamnă cheltuieli mai mici, însă într-o iarnă blândă poate să însemne faliment. Sunt utilaje care fac mai multe operaţii dintr-o singură trecere cum este Tiger, de la firma Horsch, dar şi Sumo Trio 3, pe care îl vedem astăzi la demonstraţia organizată de General Leasing. Cu astfel de utilaje se elimină arătura, iar consumul de combustibil se poate reduce chiar şi cu jumătate. În cadrul fermei, consumul mediu de combustibil este de circa 75-80 litri/ha, însă într-un an ca acesta poate ajunge la 100 litri/ha. În luna iulie au fost ploi, iar după două săptămâni se instalase deja seceta atmosferică. Porumbul este afectat, are o maturitate neuniformă, boabele sunt şiştave, iar MMB a scăzut. Consider că este benefică şi vizionarea loturilor demonstrative, însă nu sunt relevante în totalitate, pentru că sunt înfiinţate pe suprafeţe mici, sunt uşor de urmărit şi este normal ca producţia să fie maximă. La cereale păioase, precum şi la rapiţă aleg soiuri care se pretează tehnologiei şi condiţiilor pedoclimatice din fermă, iar sămânţa o multiplic. Din păcate, nu mai folosesc genetică românească. La grâu am fost  dezamăgit în cazul indicilor de panificaţie şi utilizez, în general, soiuri străine provenite din Austria, Franţa etc., care au un potenţial de producţie destul de ridicat. La rapiţă cultiv soiuri de la firma Probstdorfer, iar sămânţa o multimplic, rezultând astfel un cost minim necesar înfiinţării culturii. La ora actuală (n.r. - 29 august), am semănat rapiţa pentru că stă la fel de bine ca în sac. Dacă nu răsare din cauza secetei, pierd investiţia în motorină pe cele 120 ha cu rapiţă şi salariul tractoristului pe 2-3 zile. Un alt avantaj al soiurilor de rapiţă este, în opinia mea, adaptabilitatea mai mare la condiţiile meteorologice din iarnă şi la diferenţele mari de temperatură din primăvară, cum au fost şi cele din acest an, când din iarnă s-a intrat direct în vară. Pe 23 martie aveam cod galben de ploi îngheţate, iar la o lună distanţă se înregistrau 28 de grade Celsius şi secetă. La culturile prăşitoare îmi aleg genetica după ce mă interesez şi o văd cum se comportă în câmp. Totodată, aloc 10 ha, din cele 600 ha pe care le cultiv, pentru a testa noii hibrizi. La cultura de porumb aleg genetică RAGT, iar la floarea-soarelui - Syngenta.“

---

Ionel Simedre, administrator SC Simfra  Invest SRL, localitatea Botoroaga, judeţul Teleorman

„Sunt extrem de utile pentru că, în primul rând, pe partea de tehnică agricolă observi fiecare utilaj prezentat şi modul în care lucrează în diferite condiţii. Un utilaj se poate preta lucrului, de exemplu, în Ialomiţa, dar nu asigură aceleaşi performanţe, să spunem, în Olt sau Teleorman, acestea depinzând foarte mult şi de tipul de sol. Consider că este important să vezi cum lucrează fiecare utilaj, pe diferite tipuri de sol. În cazul meu urmăresc ca utilajele agricole să fie cât mai robuste şi să efectueze mai multe lucrări dintr-o singură trecere pentru a reduce consumul mediu de combustibil, care se ridică la 100 litri/ha, din cauza numărului mare de treceri care sunt necesare. De exemplu, la cultura de rapiţă, până în momentul de faţă, am efectuat trei treceri şi este nevoie de încă una din cauza secetei. Încerc să identific utilajele care să îmi răducă consumul de motorină şi să fac cât mai puţine treceri. Am văzut aici un utilaj Sumo care, dacă este folosit imediat după recoltare, cred că va prelucra corespunzător terenul în maximum două treceri. Încerc să practic o tehnologie cu lucrări minime, pentru a reduce cheltuielile şi a păstra umiditatea în sol, dar în anii în care efectuez arătura am constatat că producţiile pe care le obţin sunt mai mari. Lucrez o suprafaţă de 350 ha, din care jumătate este ocupată cu grâu, 30% cu rapiţă şi diferenţa este cultivată cu prăşitoare şi mazăre. La rapiţă am ales genetică Dekalb deoarece este productivă, iar silicvele nu se deschid şi astfel boabele nu se scutură; la grâu cultiv soiuri româneşti, însă anul acesta am încercat un soi străin, de care am fost încântat, şi vom extinde suprafaţa cu genetică străină. Anul acesta, din păcate, producţiile au fost foarte slabe. În zona noastră nu a plouat 95 de zile, iar la grâu, orz şi rapiţă recoltele au fost sub jumătate faţă de cele obţinute anul trecut. La mazăre, din cauza secetei, nu am obţinut nimic, cultura a fost calamitată în proporţie de 100%. Ploile căzute în ultima vreme ne-au dat speranţe la cultura de floarea-soarelui, altfel prevedeam un an dezastruos.“

---

II Mocanu Nicolae, localitatea Dracea, judeţul Teleorman 

„Mi se par foarte utile pentru că, de exemplu, o companie producătoare de seminţe ne arată în câmp toţi hibrizii pe care îi are în portofoliu sau pe cei care sunt adaptaţi zonei şi până la urmă ne interesează nivelul producţiilor şi care dintre ei s-ar preta condiţiilor din ferma noastră. La floarea-soarelui, consider că cel mai bun hibrid care a dat, în condiţiile noastre, producţii satisfăcătoare, de peste 3.500 kg/ha, deşi anul trecut am avut ceva probleme, este P64LE25. Acesta rămâne în topul preferinţelor noastre, deşi cultivăm hibrizi şi de la alte firme.  În cadrul fermei avem nişte loturi unde testăm ce apare nou şi considerăm că ne asigură rezultate bune în condiţiile tehnologiei pe care noi o practicăm, deoarece ea diferă de cea aplicată în câmpurile demonstrative. La  porumb, cultiv patru hibrizi Pioneer, dintre care doi sunt din grupa AQUAmax, iar ceilalţi până la grupa FAO 370. Nu cultivăm o suprafaţă mare cu porumb, chiar dacă este rentabil şi puţin pretenţios, pentru că riscul este mare din cauza lipsei de precipitaţii şi stăm, cum se spune, la mila Domnului. Nu ştim încă ce producţii vom obţine decât atunci când vom intra efectiv la recoltat. Aşa s-a întâmplat şi la floarea-soarelui, unde toată lumea spera la producţii de peste 4 tone/ha, iar când s-a început recoltatul  am avut o surpriză neplăcută. Cu toate acestea, consider că anul 2018 a fost destul de bun. În general, toate demonstraţiile, fie cele cu maşini şi utilaje agricole, fie cele organizate de firmele producătoare de seminţe, sunt folositoare dacă le dai atenţie. Consider că trebuie să fim în pas cu tehnologia agricolă pentru că altfel avem de pierdut. Anul acesta am achiziţionat o combină nouă, JD W540, pentru că am avut una veche şi am văzut că trebuie să o înlocuiesc şi am accesat un credit. Nu am beneficiat niciodată de fonduri europene pentru că sunt greu de accesat şi nu degeaba se spune că România este ţara hârtiilor.“

Ana IONIŢĂ

---