Diferite forme de modelare prin tăiere a arbuştilor ornamentali

Tăierea arbuştilor ornamentali (engl. Topilary art) are o tradiţie veche. Chiar şi acum 2000 de ani, la Roma se tăiau cimişirul şi chiparoşii în forme geometrice, sculpturi şi scene de luptă. Pe parcursul următoarelor secole neliniştite, arta modelării prin tăiere aproape că a fost dată uitării în Europa, dar a fost redescoperită în timpul Renaşterii, împreună cu ideile clasicului Ev Mediu, şi a devenit o modă în grădinile palatelor şi conacelor.

Apoi, în epoca barocului, expansiunile modelarii prin tăiere îşi atinge apogeul în grădinile castelelor, dar în secolul al XVIII-lea este înlăturată de ideile romantice şi implicit de grădinile englezeşti. Doar de la sfârşitul anilor ’80, după cum prezintă H. Beltz, modelarea prin tăiere se bucură de o apreciere mare în Germania. Pe lângă formele şi sculpturile geometrice clasice, un rol important îl joacă şi formele şi sculturile geometrice clasice, un rol important îl joacă şi formele pompon şi bonsai, după modelele asiatice. Longevitatea şi mărimea neschimbată a arbuştilor oferă actualelor grădini de lângă casă, ce sunt uşor limitate ca suprafaţă, avantaje consistente în comparaţie cu plantele ce cresc libere, şi în cele din urmă trebuie îndepărtate din cauza mărimii dobândite pe parcursul anilor. Numai că şi arbuştii ornamentali necesită răbdare şi înţelegere pentru particularităţile şi pretenţiile plantelor. Acest articol dorim să ofere o introducere de specialitate cu privire la creşterea corectă şi îngrijirea arbuştilor ornamentali.

Formă de cub, paralelipiped, cutie

În ceea ce priveşte procedura, cubul (cu bază şi laterale pătrate) şi paralelipipedul/cutia (cu bază şi laterale dreptunghice parţial diferite ca mărime) sunt formate cu beţe de bambus sau cu şabloane flexibile. Bineînţeles că se pot utiliza şi şabloane fixe, dar de multe ori acestea nu sunt necesare. Deoarece colţurile stau departe unul de celălalt, se vor folosi pentru aceste forme plante ce se întind mai puternic în comparaţie cu cele utilizate pentru sfere. Ca particularităţi/indicii avem următoarele situaţii: cubul poate fi simbol pentru modulele şi pentru spaţiile create de om. Un aspect foarte interesant îl oferă combinaţiile variate de cuburi şi paralelipipede. Utilizarea acestor forme se face prin plantarea în grădinile formale moderne, în cele mediteraneene, la morminte sau în grădinile cu peisaj. Pentru realizarea acestor forme de modulare, cele mai potrivite specii de plante sunt cimişirul, tisa şi mulţi arbuşti ce suportă modelarea prin tăiere.

Forma de piramidă

În ceea ce priveşte procedura, similar cubului şi paralelipipedului, piramidele sunt formate cu ajutorul beţelor de bambus sau cu şabloane flexibile. Ca particularităţi, piramida are o suprafaţă pătrată la bază. Chiar şi la plantele decorative uşor tunse s-a adoptat în mod fals termenul de piramidă, acestea crescând mai degrabă în formă de con. Pe baza pătrată este însă nevoie, în cazul unei piramide, de o plantă cu o mare răspândire sau de una cu o perioadă mai lungă de cultivare decât în cazul unui con. În afară de piramide, se mai oferă şi trunchiuri de piramidă, care nu au vârf, ci se termină într-o suprafaţă mică pătrată, dând impresia că vârful ar fi fost retezat. Forma piramidei este adesea simbolul unui templu sau al unui munte ce uneşte pământul cu cerul. Utilizarea acestor forme se face prin plantarea în grădinile istorice, în cele formale moderne, în grădini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj. Speciile adecvate de plante pentru realizarea acestei forme sunt cimişirul, tisa şi mulţi arbuşti ce suportă modelarea prin tăiere.

Forma de sferă

În ceea ce priveşte procedura, de cele mai multe ori sferele sunt tăiate cu mâna liberă, după aproximare. Cu metru şi cu băţul se poate iniţia şi baza. La tăierea liberă se va tăia de regulă mai întâi partea de jos a bilei, astfel se pot îndepărta crengile ce cresc de la bază şi se pot observa din timp lacune. Apoi se va limita înălţimea, urmată de determinarea lăţimii prin tăierea laterală a bilei. Bilele stabile, ce nu se destramă uşor, vor fi astfel crescute încât lăstarii încă tineri să fie formaţi rotund, pentru a se dezvolta bogat. Tufele cu mai puţine crengi, care vor fi tăiate imediat în formă de bilă, în mărimea lor naturală, vor înclina, din cauza greutăţii, să se destrame, în special la căderea zăpezii. Ca particularităţi, o bilă exactă nu poate fi foarte uşor tăiată, mai uşor devine un ou sau un coif. Înainte de tăiere, trebuie decis cât de lată va fi baza unei bile pe masă sau cât de mare va fi la o minge în apă. O suprafaţă mică (sferă pe masă) arată mai elegant, dar se taie mult mai greu şi necesită o plantă mai înaltă, care să aibă şi un lăstar de mijloc. Plantele mai stufoase şi cu numeroşi lăstari la bază se potrivesc mai bine pentru o minge în apă. Bila simbolizează în întregime şi globul pământesc. În natură, multe coroane ale copacilor cresc rotund, ca de exemplu coroana mărului. Utilizarea acestor forme se face în grădinile istorice, în cele formale moderne, în grădinile ţăranilor, în grădini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj. Specii adecvate de plante sunt cimişirul, tisa, lemnul câinesc şi alţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere.

Formă de con

În ceea ce priveşte procedura, pe suprafaţa rotundă de la bază se va tăia în jurul axului central un con. Grădinarii experimentaţi pot tăia după aprovizionare, în rest se vor utiliza trei sau patru beţe de bambus. Acestea vor fi plasate la distanţe egale în pământ şi se vor lega la vârf, apoi tăierea poate avea loc de-a lungul beţelor. Restul plantei va fi, de asemenea, tăiată pe marginea suprafeţei rotunde până la vârf. La această metodă trebuie luat în considerare faptul că după prima tăiere de formare trebuie notate distanţele între beţele de bambus, astfel la următoarea tăiere beţele pot fi din nou plasate în acelaşi punct. În multe cazuri, planta nu este aşa de deasă după prima tăiere, ca aceste puncte să fie deosebite după ce planta s-a dezvoltat. Ca particularităţi, forma unui con se aseamănă cu forma naturală de creştere a unei plante, în special la cele cu ace. Datorită faptului că această formă se poate tăia foarte uşor, conul este foarte îndrăgit. Deoarece arbuştii ce se cresc spre vârf au o dezvoltare bogată, trebuie depusă multă muncă pentru a păstra vârful ascuţit, iar multe conuri sfârşesc prin a avea o bilă în vârf sau o sculptură, de exemplu o pasăre. Câteodată sunt oferite şi trunchiuri de con, care nu sunt ascuţite la vârf, ci au o suprafaţă orizontală. Ca utilizare, aceste forme de con se regăsesc în grădinile istorice, în cele formale moderne, în grădinile ţăranilor, în grădini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj, la intrări (plante portal). Speciile adecvate de plante pentru aceste forme de con sunt cimişirul, tisa şi mulţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere.

Formă de pilon, tăvălug, cilindru

În ceea ce priveşte procedura, pe o suprafaţă rotundă de la bază se vor forma piloni înguşti sau cilindri mai laţi (adesea cu ajutorul unor beţe aşezate vertical sau rareori cu ochiul liber). De multe ori se va adăuga o bilă sau o sculptură în formă de animal la capătul unui pilon sau unui cilindru. Ca particularităţi/indicii, pilonii şi cilindrii tind a deveni greoi la vârf din cauza dezvoltării bogate spre acestea. La tăierea de întreţinere trebuie avut în vedere faptul ca lateralele să rămână perpendiculare. În caz contrar, planta va căpăta o formă de pahar, iar baza se va deforma. Forma de pilon apare în natură la câteva varietăţi îndrăgite de arbuşti, cum ar fi, de exemplu, la chiparoşi (precum cupressus sempervirens) sau la pilonii irlandezi (juniperus communis, cunoscut şi ca hibernica). Utilizarea acestor forme se face în grădinile istorice, în cele formale moderne, în grădinile ţăranilor, în grădini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj, la intrări (plante portal). Tipurile de plante adecvate sunt reprezentate de cimişir, tisă şi mulţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere.

Formă de picătură

În ceea ce priveşte procedura, picăturile sunt adesea trase pe un trunchi, pentru ca partea inferioară în formă de hemisferă să fie vizibilă. Partea superioară constă dintr-un vârf de con, ai cărui pereţi sunt oblici, dar înclinaţia este orientată spre vârf, sau aceştia sunt convecşi (înclinaţi spre exterior) sau concavi (spre interior). Ca particularităţi/indicii, picăturile precum bilele sunt tăiate cu mâna liberă. Prin măsurare se pot controla dacă forma picăturii are o distanţă egală faţă de lăstarul de mijloc. Utilizarea acestei forme se face în gardinile istorice, în cele formale moderne, în grădinile ţăranilor, în gardini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj, la intrări (plante portal). Tipurile de plante adecvate sunt reprezentate de cimişir, tisă şi mulţi alţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere.

Formă de roi de albine

În ceea ce priveşte procedura la roiul de albine, peretele exterior se va forma cu o suprafaţă de bază rotundă uşor înclinată spre interior ca o cască rotundă. Suprafaţa exterioară poate fi controlată cu beţe de bambus, iar terminaţia rotundă poate fi tăiată liber, cu aproximaţie. Ca particularităţi/indicii, formele de roi sunt adesea utilizate în grădinile istorice ca străjeri sau ca parter. Utilizarea acestei forme de tăiere se face în grădinile istorice. Tipurile de plante adecvate sunt reprezentate de cimişir, tisă şi alţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere. Forma roiului de albine oferă un contrast interesant parterului din cimişir şi gardul viu din peisaj.

Formă de ou

În ceea ce priveşte procedura, plantele în  formă de ou, ca şi sferele, sunt tăiate adesea liber, cu aproximaţie. Ca particularităţi/indicii, la această formă trebuie avut în considerare cât de aproape de pământ este aşezat oul: cu o suprafaţă mică sau mare. Diferit faţă de sferă, o suprafaţă de bază rară nu va părea a fi naturală, un ou adevărat putându-se crăpa imediat. Utilizarea acestei forme de tăiere se face în grădinile istorice, în cele formale moderne, în grădinile ţăranilor, în grădini mediteraneene, la morminte, în grădini cu peisaj, la intrări (plante portal). Tipurile de plante adecvate sunt reprezentate de cimişir, tisă şi mulţi arbuşti adecvaţi modelării prin tăiere.

Victor VĂTĂMANU