Dificultăţi majore în agricultură

Dificultăţi majore în agricultură

Este o realitate că una dintre cele mai importante condiţii pentru desfăşurarea activităţilor specifice în agricultură este asigurarea capitalului de lucru. Acesta poate fi constituit din modestele disponibilităţi financiare ale agricultorilor, care sunt completate cu alocaţii bugetare şi subvenţii comunitare. Din păcate, campania agricolă de primăvară, când se însămânţează peste 4,6 mil. ha, din care 2,61 mil. ha porumb, 1,1 mil. ha floarea-soarelui, iar restul de peste 900 mii ha cu orzoaică, ovăz, legume, tutun, plante medicinale etc. se desfăşoară cu mare dificultate din cauza întârzierii cu care agricultorii primesc sprijinul financiar pentru care sunt îndreptăţiţi. Explicaţiile date de factorii decizionali implicaţi pentru această stare de fapt se tot rostogolesc de câteva luni în mass-media, însă acestea nu diminuează în nici un fel dificultăţile fermierilor. Eşuarea temporară a softului APIA, care abia în prima decada a lunii martie a fost apt să proceseze cererile unice de plată prezentate de agricultori, ar fi o explicaţie pentru că abia la începutul lunii mai s-a transmis autorizarea la plată a sumei de 337,3 mil. euro. Această sumă reprezenta subvenţiile de care beneficiază 726.000 de agricultori, cu o suprafaţă de 5 mil. ha. Au mai rămas blocate la plată din diverse motive formale şi de fond peste 100.000 de dosare.

Blocarea la plată cauzată de erori materiale la întocmirea acestor dosare ar fi putut fi evitată dacă serviciile de specialitate din anumite primării şi filiale APIA şi-ar fi făcut pe deplin datoria, ţinând la zi evidenţa deţinătorilor de terenuri pe categorii de folosinţă şi sprijinind agricultorii la întocmirea cererilor unice de plată. În acest sens, potrivit opiniei unor specialişti avizaţi, dacă în domeniul forestier la nivel local unii pădurari fac legea atât în pădurile statului, cât şi în cele private, în domeniul funciar şi al obţinerii mijloacelor de sprijin financiar de către agricultori aparatul de lucru al primăriilor are rol determinant şi AFIR, în intenţia declarată de a simplifica accesul la finantare a unor proiecte, a modificat Ghidul de bune practici. Pe lângă alte facilităţi, a eliminat condiţia obligatorie ca arendaşii şi arendatorii să perfecteze contracte pe o perioadă minimă de 10 ani, pentru a putea beneficia de finanţarea nerambursabilă a unor proiecte. Doar în cazul exploataţiilor care se referă la înfiinţarea şi/sau reconversia plantaţiilor pomicole contractele de arendă trebuie să se încheie pe o perioadă de 15 ani, iar pentru plantaţiile viticole, pepiniere, culturi de căpşuni, zmeur, coacăz perioada de arendare este de minimum 10 ani. Deşi cu mare întârziere, pentru a veni în sprijinul solicitanţilor de finanţări prin PNDR 2014-2020, AFIR a lansat aplicaţia „Asistenţă module online“. În aceste condiţii, AFIR primeşte, începând cu data de 28 aprilie a.c., cereri pentru finanţarea unor proiecte aferente Submăsurilor 4.1.-6.1.-6.3., 16.4-16.4a, în cadrul PNDR 2014-2020 corespunzătoare anului 2016, în limita sumei de 270 milioane de euro. Aceste măsuri în plan teoretic sunt de salutat dacă ele vor asigura operativ finanţarea implementării unor proiecte necesare pentru dezvoltarea agriculturii. Deocamdată, gradul de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, care este o condiţie fundamentală pentru dezvoltarea agriculturii româneşti, este procentual modest faţă de sumele din resurse comunitare la care suntem îndreptăţiţi. În acelaşi context, pe lângă absorbţia fondurilor comunitare, şi finalizarea urgentă a amendării Legii achiziţiilor publice ar contribui la promovarea accelerată a investiţiilor în agricultură.

Necesitatea susţinerii fermelor mici şi mijlocii, respectiv introducerea produsele lor în circuitul agroalimentar a fost promovată şi de participanţii la „Cea de-a XXX-a Conferinţă Regională a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură“, care a avut loc în perioada 3-5 mai în Antalya (Turcia). Cu acest prilej, titularul portofoliului Agriculturii din ţara noastră, dl ministru Achim Irimescu, pe lângă raportul rezultatelor „Celei de-a XXIX Conferinţe“, care a avut loc la Bucureşti în aprilie 2014, a prezentat câteva aspecte privind impactul risipei alimentare pe plan regional şi mondial asupra foamei şi malnutriţiei. De asemenea, reprezentantul agriculturii româneşti a menţionat necesitatea garantării securităţii alimentare în condiţiile volatilităţii preţurilor alimentelor corelate şi cu fenomenul migraţiei din ultima perioadă. Necesitatea implementării unor politici adecvate la nivelul fiecărei ţări membre care să asigure gestionarea vulnerabilităţilor în sectorul alimentar, care să maximizeze oportunităţile de dezvoltare a agriculturii, a fost o temă de interes major pentru participanţii la conferinţa sus-menţionată. În ceea ce ne priveşte, pământ avem să dăm şi la alţii, potrivit statisticilor, iar politicile sectoriale în domeniul agriculturii promovate în ultimii 25 de ani au constituit atuul fiecărui început de guvernare. Cu forţa aptă de muncă şi investiţiile eficiente în agricultură nu prea ne putem lăuda! Să fim totuşi optimişti, deoarece se apropie alegerile...

Simona MUNTEANU