Digitalizarea - o nouă etapă în evoluţia agriculturii. „Agricultura viitorului va fi digitală“

Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre digitalizare în agricultură. Dar ce este de fapt aceasta? Mulţi o privesc ca pe un concept nou şi se referă la una sau mai multe verigi ale sale, mai ales la softuri de gestiune a activităţilor din fermă şi la monitorizarea culturilor, a stării de vegetaţie a acestora, a evoluţiei buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, a necesarului de substanţe minerale din sol în funcţie de starea culturilor etc. Eu aş numi-o, mai curând, o evoluţie a conceptului de agricultură de precizie, un alt pas spre agricultura inteligentă

FLORIN NEACŞU, director general adjunct NHR Agropartners

Despre agricultura de precizie s-a scris şi vorbit mult. S-a început cu sistemele de ghidare manuală, asistată sau automată,  evitarea suprarpunerilor prin controlul secţiunilor, aplicarea de doze variabile în funcţie de nevoile solului şi starea culturii, reducerea consumului de seminţe şi pesticide prin utilizarea unor maşini capabile să distribuie cât trebuie şi unde trebuie cu pierderi minime sau să recupereze surplusul de soluţie. S-a demonstrat că este foarte importantă asigurarea calităţii corespunzătoare apei folosite la tratamentele fitosanitare, pentru evitarea formării de precipitate în rezervorul maşinii de stropit sau ruperii legăturilor chimice ale moleculei de pesticid prin hidroliză, care pot influenţa negativ eficienţa tratamentului. Această situaţie poate fi rezolvată parţial prin folosirea unor adjuvanţi care corectează pH-ul apei sau prin montarea unor staţii de filtrare, demineralizare şi reglare a pH-ului, ca în figura alăturată.
Alte aspecte importante sunt monitorizarea bolilor, dăunătorilor, a trecerilor pe sol, a maşinilor şi consumurilor, ţinerea sub control a costurilor. Pe baza acestor informaţii s-a trecut la realizarea şi utilizarea unor maşini combinate pentru efectuarea simultană a mai multor lucrări, maşini cu lăţimi mari de lucru şi cu productivitate mare care permit reducerea numărului de lucrări şi de treceri. De asemenea, a apărut o serie de inovaţii privind adaptarea tehnologiilor agricole la cultură, la condiţiile de sol şi la climă, inclusiv pentru diminuarea efectelor din ce în ce mai vizibile ale schimbărilor climatice. Fără doar şi poate, agricultura de precizie este un mare pas înainte necesar pentru creşterea eficienţei activităţilor agricole, pentru creşterea producţiei şi controlul costurilor, maximizarea profiturilor şi protecţia mediului. Pentru a putea folosi numărul mare de informaţii din teren şi a lua deciziile optime s-a impus trecerea la o etapă nouă - digitalizarea. Aceasta asigură colectarea datelor, integrarea informaţiilor, procesarea şi selectarea acestora şi luarea deciziilor optime în cunoştinţă de cauză. Cu alte cuvinte, digitalizarea este o continuare şi o completare a conceptului de „precision farming“. Digitalizarea este un integrator între datele de diferite feluri colectate de fermieri cu ajutorul senzorilor, prin analize complexe şi prin diferite sisteme inteligente ale maşinilor folosite, hărţile de recoltă, de sol, de substanţe chimice necesare dezvoltării unei culturi, urmărirea evoluţiei solurilor, monitorizarea maşinilor şi garduri virtuale, managementul flotelor, statistici etc. şi comunicarea între maşini.

De ce este necesară digitalizarea?

Sunt câteva răspunsuri care apar instantaneu: nevoia de creştere a cantităţii de produse alimentare care să facă faţă creşterii populaţiei globului în condiţiile reducerii suprafeţelor agricole ca urmare a urbanizării şi creşterii ariilor industriale, creşterea exigenţelor fermierilor şi nevoia de recolte sustenabile, mai mari, pe suprafeţe cultivate mai mici, creşterea profitabilităţii activităţilor agricole, reducerea costurilor şi a riscurilor crescânde datorate condiţiilor climatice extreme şi, nu în ultimul rând, respectarea cerinţelor legale privind reducerea poluării, conservarea mediului şi lupta împotriva schimbărilor climatice şi deşertificării. Se urmăreşte de fapt creşterea eficienţei agriculturii în general. Se ştie că doar o mică parte din pesticidele aplicate ajung la plantele-ţintă, doar parte din azotul aplicat este folosit de către plante, doar o parte din performanţele maşinilor agricole este folosită… şi exemplele pot continua. Digitalizarea are sarcina de a îmbunătăţi această situaţie.

Cum se face integrarea informaţiilor?

Infrastructura fizică pentru conectivitatea maşinilor cuprinde o memorie externă (USB stick), sau un bluetooth (BTM - nivelul simplu), sau un modul de conectare (CTM - nivelul expert), care transmit informaţiile în cloud şi o platformă care conectează toate sursele externe de date.

Această platformă digitală (de exemplu DKE Agrirouter) permite fermierilor şi prestatorilor de servicii să schimbe date de la şi cu maşinile unui număr larg de producători. DKE Agrirouter doar transferă date, nu le salvează. Mulţi fermieri sunt „multicolori“, adică au utilaje de la mai mulţi producători, iar acest Agrirouter conectează toate datele între diferite maşini şi le transfera către fermier. La nivel european, există o organizaţie independentă, AEF (Agricultural Industry Electronics Fundation), care are ca obiective implementarea standardelor electronice (ca ISOBUS), dezvoltarea şi implementarea noilor tehnologii, la care au aderat principalii producători de maşini agricole. AEF certifică compatibilitatea şi conectivitatea diferitelor computere ale diferitelor maşini. Graţie acestui organism, compatibilitatea dintre diferite utilaje şi tractoarele existente se poate verifica pe internet sau printr-o aplicaţie pe mobil.

Tendinţele pentru următorii ani din punct de vedere al digitalizării sunt: generalizarea autoghidării, controlul dozelor aplicate, aplicarea dozelor variabile şi controlul secţiunilor, optimizarea reglajelor automate, dezvoltarea maşinilor autonome şi robotizate, apoi utilizarea pe scară largă a fotografiilor din satelit sau luate de drone, extinderea utilizării senzorilor pentru sănătatea plantelor, senzorilor de recoltă şi de calitate a solului, realizarea şi utilizarea hărţilor multistrat care suprapun informaţii de diverse tipuri, transferul datelor, selecţia şi analiza acestora, crearea de softuri multidisciplinare, a platformelor publice de date, instruirea operatorilor şi a fermierilor care să ia deciziile corecte. Există mai multe definiţii ale digitalizării în general, dar când vorbim de digitalizarea în agricultură trebuie să acceptăm că ea este o evoluţie a agriculturii de precizie. Nu se poate una fără cealaltă, iar digitalizare fără sateliţi, fără ghidare automată, fără optimizarea trecerilor pe sol, fără analize agrochimice, fără harta recoltei, fără scanarea culturilor cu drona, fără maşini inteligente care să poată distribui doze variabile, fără inovaţii în tehnologii sau în genetică ş.a.m.d. nu există. Tot ce contribuie la creşterea performanţelor unei ferme, la reducerea consumurilor şi a costurilor, la protejarea solului, la creşterea
profiturilor şi la protecţia mediului ţine de agricultura de precizie, iar digitalizarea este doar o verigă care ajută agricultura să devină mai eficientă. Digitalizarea ajuta ca o mare parte din activităţi să se facă fără intervenţia omului, integrează o serie de informaţii obţinute cu ajutorul senzorilor, face posibilă comunicarea între tractor şi maşina agricolă, dar deciziile importante sunt luate tot de fermier. Digitalizarea în agricultură are scopul eficientizării activităţilor agricole, fiind o etapă superioară a conceptului de agricultură de precizie. De fapt, digitalizarea în domeniul maşinilor agricole a început acum câteva decenii, când s-a trecut de la sistemul analogic la cel digital în afişajele de pe bordul tractoarelor şi altor utilaje agricole, când motoarele şi transmisiile au fost dotate cu calculatoare pentru controlul funcţionarii, când s-a trecut la afişarea codurilor de eroare, a parametrilor funcţionali, la calcularea suprafeţelor lucrate sau distanţelor parcurse, a consumului de carburant, la urmărirea distribuţiei seminţelor şi avertizarea în momentul în care distribuţia nu este conform reglajelor etc. Dar azi, când vorbim de digitalizare în agricultură, ne referim pe lângă acestea la elemente inovatoare, la senzori, la scanarea solelor, la colectarea şi transferul datelor, la analize şi rapoarte pe baza acestor date, la realizarea hărţilor de recoltă, de sol, de necesar de nutrienţi sau de pesticide, la cunoaşterea condiţiilor meteo (temperatură, umiditate) locale şi la starea culturilor (vegetaţie, boli şi dăunători) şi influenţa lor asupra dezvoltării culturii şi, în final, la deciziile luate de fermier pe baza acestor informaţii şi rapoarte. Însă toate acestea sunt strâns legale de celelalte verigi ale agriculturii de precizie şi sunt complementare. De aceea consider că cele două nu trebuie separate, ci privite ca un ansamblu, ca o evoluţie firească, pentru că digitalizare fără maşini inteligente, capabile să aplice doze variabile sau care să asigure o calitate deosebită a lucrărilor agricole, nu are sens. De aceea, fără să doresc să intru în polemică pe principii sau definiţii, m-am referit la ambele că la un întreg, ca un pas înainte spre perfecţionarea activităţilor agricole. Atât constructorii de maşini, cât şi producătorii de seminţe, pesticide şi îngrăşăminte, universităţile şi fermierii sunt implicaţi în acest proces. Există deschidere, voinţă, implicare şi hotărâre din partea tuturor factorilor pentru atingerea acestor deziderate şi devine o certitudine că agricultura viitorului va fi digitală.