Din experienţa cultivării soiei transgenice

Începând cu anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, cultivarea de plante modificate genetic a fost interzisă în agricultura autohtonă. Soia transgenică era cultivată cu succes de fermierii români datorită simplităţii tehnologiei de cultivare: planta avea imprimată un caracter agronomic important, şi anume rezistenţa la substanţa activă glifosat.

Cultura de soia manifestă o sensibilitate ridicată la îmburuienare, mai ales în primele faze de vegetaţie, iar posibilitatea combaterii buruienilor folosind acest erbicid sistemic neselectiv cu eficacitate foarte ridicată făcea atractivă cultivarea ei. Un puternic susţinător al culturii de soia modificată genetic este dr. ing. Lucian Buzdugan, care a pledat de fiecare dată când a avut ocazia pentru introducerea soiei transgenice în asolamentul culturilor deoarece asigură productivitate şi profitabilitate ridicate.

În Insula Mare a Brăilei, soia Roundup Ready era cultivată pe zeci de mii de hectare, ceea ce plasa exploataţia pe un loc fruntaş în Europa în privinţa cultivării de plante modificate genetic. Prin distrugerea facilă a buruienilor, şi deci a concurenţei pentru apă, îngrăşăminte şi spaţiu de nutriţie, cultura de soia MG se putea dezvolta în mod optim şi putea asigura producţii ridicate. Totodată, costul de producţie mic comparativ cu cel al culturii convenţionale aducea avantaje economice importante agricultorilor români.

Un alt producător cu experienţă în cultivarea soiei obţinute cu ajutorul biotehnologiilor este Viorel Nica, administrator al Agrichim Feteşti din judeţul Ialomiţa. Exploataţia agricolă de aproape 4.000 ha, amenajată integral cu sisteme de irigaţii, a avut dintotdeauna soia în structura de culturi practicată la nivelul fermei. „Până în anul 2007 semănam peste 1.000 ha cu soia şi nu era an în care să nu obţin producţii de peste 4,5 tone/ha.“ În prezent, cultura de soia convenţională ocupă o suprafaţă de 660 ha, iar tehnologia pe care fermierul o aplică şi posibilitatea irigării fac posibilă obţinerea unor producţii foarte mari. De aceea fermierul se declară „campion“, având în vedere performanţele pe care le realizează la această cultură proteaginoasă. „În România s-a semănat soia cu selectivitate la glifosat şi îmi amintesc că pentru combaterea buruienilor costurile erau mici. Litrul de erbicid costa pe atunci 8 dolari şi trebuia să aplici 2 litri/ha. Ceva mai mare era costul cu sămânţa“, a spus Nica.

Deoarece condiţiile pedoclimatice din ţara noastră sunt favorabile cultivării de soia, avantajele economice pe care le-am obţine dacă s-ar permite cultivarea variantei modificate genetic ar fi deosebit de mari. Nevoia de proteină vegetală la nivelul Europei este foarte mare, iar România ar putea fi un producător important de soia şi ar putea fi capabilă să asigure o mare parte din necesar. Importurile de soia şi şroturi de soia sunt în mare parte de origine transgenică şi provin din ţări precum SUA, Argentina sau Brazilia, care au adoptat biotehnologiile şi a căror agricultură înregistrează progrese semnificative. Pe lângă avantajele economice pe care cultura de soia le asigură se numără şi cele agronomice. Cultura este o bună premergătoare pentru culturile de cereale păioase, lasă terenul curat de buruieni şi contribuie la înmagazinarea azotului biologic în sol.

Totodată cultura permite practicarea semănatului direct în mirişte sau utilizarea tehnologiei minimum tillage deoarece terenul este liber de buruieni după recoltare.

Glifosatul - o substanţă controversată

După ce fermierilor europeni li s-a interzis cultivarea soiei RR - rezistentă la erbicidul Roundup Ready pe bază de glifosat -, acum la nivelul Uniunii Europene se discută despre posibilitatea ca această substanţă activă să nu mai primească autorizare de folosire după 31 decembrie 2022. Glifosatul a fost utilizat pentru prima dată în urmă cu 47 de ani în Statele Unite ale Americii, producător fiind compania multinaţională Monsanto. Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM) şi Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare (ACC) şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la refuzul Parlamentului European de reautorizare a folosirii substanţei active glifosat după anul 2022. Reprezentanţii asociaţiilor susţin faptul că accesul la această substanţă activă este esenţial pentru agricultura românească, având în vedere condiţiile specifice din ţara noastră şi gradul ridicat de infestare cu buruieni şi cer ca decizia finală să aibă la bază date ştiinţifice. Începând cu anul 2000, substanţa activă glifosat a ieşit de sub patentul companiei americane Monsanto şi astăzi mai mult de 20 de companii produc erbicide pe baza ei.

Ana IONIŢĂ