Discuţii din sectorul laptelui

Preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), Dorin Cojocaru, s-a întâlnit cu membrii COMAGRI (Comisia de Agricultură din Parlamentul European) la începutul lunii iulie, la sediul Ecolact Prod SRL, ocazie cu care le-a prezentat acestora problematica sectorului de profil, dar şi nevoile pe care domeniul acesta îl are pentru a rămâne competitiv pe o piaţă europeană din ce în ce mai dură. Durerea cea mai mare a lăptarilor şi procesatorilor români pare a fi în continuare relaţia cu retailerii.

Atunci când vine vorba de evoluţia condiţiilor comerciale dintre procesatorii români de lactate şi locul I din topul retailerilor în 2014, mai exact că se înregistrează o majoare a cifrei de afaceri de la 238,4 mii lei (în 2007) la 788,5 mii lei (în 2014), respectiv că pe lângă TVA de 24 procente, retailerii încasează până la 35,1% costuri suplimentare cu vânzarea (de la 9,7 procente în 2007), procesatorii din sectorul laptelui ajung la limită şi strigă după ajutor. Dorin Cojocaru a discutat cu eurodeputaţii COMAGRI despre nevoia unei legislaţii care să reglementeze relaţia dintre fermieri/procesatori de lapte, pe de-o parte, şi retaileri, pe de alta. Mai mult, s-a vorbit despre programul „Laptele şcolar“, despre lipsa unui site cu analize şi proiecţii despre piaţa lactatelor, cât şi despre cauzele care generează preţul mic al laptelui. Preşedintele APRIL s-a întâlnit, la Palatul Parlamentului, cu membrii COMAGRI după conferinţa „Cum pot beneficia agricultorii români de reforma Politicii Agricole Comune“, organizată de europarlamentarul S&D Viorica Dăncilă, vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Parlamentul European (AGRI), alături de eurodeputatul Laurenţiu Rebega, vicecoordonator al Comisiei AGRI S&D.

Care a fost primul lucru pe care l-aţi comunicat europarlamentarilor din COMAGRI după evenimentul de la Palatul Parlamentului?

Le-am explicat că avem un nivel al birocraţiei interne deosebit de mare şi că 80 la sută din problemele pe care le avem ni se datorează nouă, ca stat, din cauza politicienilor români, din cauza experţilor români bugetari, a funcţionarilor publici. De aceea i-am rugat pe membrii COMAGRI, în care avem încredere, să ne ajute mai mult.

Cum să ne ajute, concret?

Deciziile lor se bazează pe starea emoţională. Am spus că oricare politician este subiectiv în anumite decizii; ei acolo (n.r. - în COMAGRI) negociază pentru anumite interese naţionale. De aceea le-am spus: mai uşor cu interesul naţional, hai să vorbim de interesul tuturor europenilor. În România avem fermieri şi din Belgia, şi din Franţa, şi din Anglia, şi din Olanda, de peste tot. Faptul că România este încorsetată, face rău nu numai fermierului român, ci şi celui francez, belgian, care muncesc în România, în această Europă liberă. Să nu mai fim subiectivi, că deciziile noastre pot genera efecte negative colaterale şi atunci pierdem noi toţi. Hai să gândim global.

În viziunea dumneavoastră, care este rolul COMAGRI în buna funcţionare a sectorului agroalimentar european?

Toate asociaţiile şi federaţiile profesionale europene ale fermierilor (n.r. - ELO, COPA COGEPA) fac lobby şi propun diverse lucruri celor de la COMAGRI, cu rol consultativ. Rolul COMAGRI este oarecum similar cu acela al Comisiei de agricultură din Senatul României. Membrii săi sunt iniţiatori de regulamente europene, supervizează orice regulament. Ei sunt „laboratorul de proiecte“. Acolo sunt gândite strategiile.

Vrem să înţelegem viziunea dumneavoastră, cum îi percepeţi pe eurodeputaţii COMAGRI şi ce aşteptări aveţi de la ei?

Programul „Laptele şcolar“ depinde de ei. Ei au fost raportori. Ce spun ei, cam asta se face... dacă apuci să ajungi la ei. Noi am fost obişnuiţi să ajungem la aceşti eurodeputaţi prin federaţiile europene, unde plătim/am plătit o grămadă de bani doar pe bătut din palme şi pe prezenţă, pe când acum avem acces direct. Decât să stau şi s-o iau pe o cale mai lungă, mai bine mă duc direct la factorul de decizie. De aceea am încercat să le schimb puţin principiile, pentru că erau multe lucruri de spus, detalii tehnice. Am vrut să le trezesc interesul, să pot avea o discuţie cu ei, permanentă, tehnică, chiar lunară.

Ce i-aţi rugat în mod privat pe membrii COMAGRI şi ce vă aşteptaţi să se întâmple în perioada apropiată?

Înainte să intrăm în fabrica din Păuleşti, eurodeputaţii m-au rugat să le prezint situaţia din România: structura fermelor - câte sunt, cum sunt, la ce dimensiuni, ce probleme sunt, cum se face colectarea laptelui, cât la sută provine din colectare şi cât din ferme etc. Concret, i-am informat pe europarlamentari că avem 664.713 de gospodării ale populaţiei (G.P.), iar pe fiecare gospodărie media este de 1,2 capete vaci cu lapte (noi raportăm la DG SANCO situaţiile acestea, dar şi la FVO) şi că aceste G-uri sunt controlate de medicul de circumscripţie. Dintre acestea circa 75.000 dau laptele la procesare prin centre de colectare sau la procesator. Restul sunt pe zona de vânzări directe sau autoconsum. În cazul celor 75.000 de exploataţii, producţia minimă predată procesării este de 10 litri şi maximum 20-30 de litri.

Aceştia sunt producătorii foarte mici. Restul, până la 664.713 exploataţii, produc lapte pentru autoconsum (în calitate de persoane fizice, cei cu carnetele de comercializare). Le-am mai spus eurodeputaţilor că laptele din România, ca sursă, provine însă din ferme autorizate sanitar-veterinar, care sunt sub controlul mediculului veterinar, majoritatea cu un şeptel de la 20-30 de vaci în sus (pe această zonă se încadrează circa 17.250 de ferme, SRL). Aici găsim exploataţii de la 20 de capete în sus şi doar acestea pot accesa fonduri europene. În această zonă avem o producţie minimă de lapte de 150-200 de litri pe zi şi poate ajunge la 80.000 de litri de lapte - cum este şi cazul DN Agrar, prin două ferme. De ce le-am furnizat aceste cifre eurodeputaţilor din COMAGRI - pentru a înţelege dificultăţile care există aici şi de ce media, preţul pe România este atât de mic. Atractivitatea pentru procesare a unui investitor este reprezentată de zona celor 17.250, dar şi acolo avem o problemă - preţul mic la fermă. La rândul lor, preţurile sunt influenţate de mai mulţi factori, printre care infrastructura (costurile de colectare). Una este să te duci la DN Agrar cu cisterna, trimiţi una dimineaţa, una seara, a oprit o dată la şosea, nu are costuri, şi alta este să i se rupă osia pe drumurile astea „sparte“ de pe la Giurgiu, de pe la Iepureşti sau de pe la Izvoarele. Infrastructura precară generează costuri mari de colectare şi atunci, pentru a fi competitiv cu produsele din Polonia, Germania, unde există numai ferme mari, care vând laptele către procesare pe contract, trebuie rezolvată această problemă.

Doar despre costurile de colectare aţi discutat?

Le-am mai spus că ceea ce ne-a ţinut pe noi pe loc a fost TVA mare, o piedică în demersul de a atrage fonduri europene, dar şi relaţia defectuoasă cu reţelele de retail. Faptul că la noi preţul laptelui este mic la poarta fermei este din cauză că presiunea vine foarte puternic dinspre hipermarket. S-a mers pe cât mai ieftin, în detrimentul calităţii. S-a ajuns cu preţul atât de jos (relaţia procesator-hipermarket), încât nu mai poate suporta reţeta. Când se duc la licitaţie, producătorii prezintă o reţetă OK, iar în prima săptămână produsul este în regulă, dar din săptămâna a II-a se umblă la calitate. În plus, le-am transmis eurodeputaţilor COMAGRI să rezolve problemele la nivel european: „Dacă în ţara mea nu pot, cu strigăt de ajutor, dacă sunteţi oameni înainte de toate, încercaţi la nivel european să-mi stabiliţi un act normativ la următoarele probleme: relaţia cu hipermarketurile şi definiţia clară a produselor alimentare“. Vreau şi eu, ca în Franţa, să se publice oficial, pe site-uri, analize cu marje de profit pe filieră, pe fiecare produs. Am cerut să se permită aceste analize pentru că, în prezent, dacă fac asta la noi, mă „ridică“ Consiliul Concurenţei imediat. Au râs când le-am spus prin ce am trecut. Au râs când le-am spus că încerc să prezint public prognoze, că noi nu avem un site românesc care să prezinte situaţia laptelui, analize, sursele de lapte. Noi nu avem date publice, nu avem prognoze, contracte futures. Din punctul acesta de vedere suntem în lumea a treia.

Aţi discutat ceva şi despre programul «Laptele şcolar»?

Pe programul „Laptele şcolar“ am cerut bugetare separată sau suplimentarea bugetului pentru educaţie în şcoli, pentru a motiva profesorii care fac muncă voluntară, chiar fonduri pentru şcoli, pentru a se dota cu cantină, cu sală de mese, cu lăzi frigorifice. S-a discutat de ce se foloseşte mult UHT, iar eu le-am răspuns: din cauză că nu există depozitare pentru lapte proaspăt. Vreau diversitate pe gamă de produse, ca să fac atractiv programul - au spus că şi ei vor asta, vreau pentru producătorii şi pentru procesatorii locali prioritate la licitaţii (loco sau în zonele limitrofe). Apoi, le-am spus că am nevoie concret de stimulare şi de susţinere a vânzării de produse lactate în afara spaţiului intracomunitar, ca să nu mă mai omoare pe raft hipermarketurile cu produse marcă proprie aduse din ţările vecine; n-avem cum să concurăm noi cu Polonia, Cehia sau Ungaria. Dacă vrem echitate, hai s-o facem împreună, în afara spaţiului comunitar, până ajungem şi noi la nivelul lor.

Credeţi că vreunul dintre ei îşi va mai aduce aminte de problemele sectorului lapte după ce se vor întoarce la Bruxelles?

Europarlamentarul trebuie să fie solul nostru, să se bată. Însă pentru a acţiona în consecinţă, el trebuie să primească informaţii şi explicaţii. Discutam la Păuleşti că şi invitaţii din străinătate se duc, la rândul lor, la mediul lor de afaceri, care se plânge că România generează concurenţă neloială. Unul este politician, celălalt om de afaceri. Agentul economic din ţara de provenienţă a europarlamentarului care face lobby „vrea să moară românul“, ca să vină el pe piaţă. Le-am spus la Parlament să fim europeni, că ştiu că fiecare apără interesele ţării lui, dar atunci să nu mai vorbim de o Europă unită, ci de „fiecare pentru el“.

Care este prioritatea dumneavoastră în perioda următoare?

Aştept o mare investiţie în România pe agribusiness, de 300 şi ceva de milioane de euro, din zona Turciei. Nu vreau să spun nimic pentru a „nu speria norocul“. Încerc, de asemenea, să dezvolt zona de reţete consacrate şi de să creez în hipermarketuri o gamă de reţete consacrată (numai pe producători români): sana, lapte bătut, chefir, respectiv caşcaval Rucăr, Penteleu, Dalia.

La ce să se aştepte producătorul de lapte în perioada următoare?

O mică creştere a preţului la lapte în septembrie-octombrie a.c. În prezent, media, din ce am văzut eu, din ce mi-a trimis Ministerul Agriculturii, este de 1,08 lei/litrul. Fermele mari care au avut contracte făcute pe 2-3 ani vând în prezent laptele şi cu 1,6-1,8 lei/litrul, pentru că acolo s-au trecut.

Ionel VĂDUVA