Discuții din sectorul laptelui

Atunci când vine vorba de evoluția condițiilor comerciale dintre procesatorii români de lactate și locul I din topul retailerilor în 2014, mai exact că se înregistrează o majoare a cifrei de afaceri de la 238,4 mii lei (în 2007) la 788,5 mii lei (în 2014), respectiv că pe lângă TVA de 24 procente, retailerii încasează până la 35,1% costuri suplimentare cu vânzarea (de la 9,7 procente în 2007), procesatorii din sectorul laptelui ajung la limită și strigă după ajutor. Dorin Cojocaru a discutat cu eurodeputații COMAGRI despre nevoia unei legislații care să reglementeze relația dintre fermieri/procesatori de lapte, pe de-o parte, și retaileri, pe de alta. Mai mult, s-a vorbit despre programul „Laptele școlar“, despre lipsa unui site cu analize și proiecții despre piața lactatelor, cât și despre cauzele care generează prețul mic al laptelui. Președintele APRIL s-a întâlnit, la Palatul Parlamentului, cu membrii COMAGRI după conferința „Cum pot beneficia agricultorii români de reforma Politicii Agricole Comune“, organizată de europarlamentarul S&D Viorica Dăncilă, vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European (AGRI), alături de eurodeputatul Laurențiu Rebega, vicecoordonator al Comisiei AGRI S&D.

Care a fost primul lucru pe care l-ați comunicat europarlamentarilor din COMAGRI după evenimentul de la Palatul Parlamentului?

Le-am explicat că avem un nivel al birocrației interne deosebit de mare și că 80 la sută din problemele pe care le avem ni se datorează nouă, ca stat, din cauza politicienilor români, din cauza experților români bugetari, a funcționarilor publici. De aceea i-am rugat pe membrii COMAGRI, în care avem încredere, să ne ajute mai mult.

Cum să ne ajute, concret?

Deciziile lor se bazează pe starea emoțională. Am spus că oricare politician este subiectiv în anumite decizii; ei acolo (n.r. – în COMAGRI) negociază pentru anumite interese naționale. De aceea le-am spus: mai ușor cu interesul național, hai să vorbim de interesul tuturor europenilor. În România avem fermieri și din Belgia, și din Franța, și din Anglia, și din Olanda, de peste tot. Faptul că România este încorsetată, face rău nu numai fermierului român, ci și celui francez, belgian, care muncesc în România, în această Europă liberă. Să nu mai fim subiectivi, că deciziile noastre pot genera efecte negative colaterale și atunci pierdem noi toți. Hai să gândim global.

În viziunea dumneavoastră, care este rolul COMAGRI în buna funcționare a sectorului agroalimentar european?

Toate asociațiile și federațiile profesionale europene ale fermierilor (n.r. – ELO, COPA COGEPA) fac lobby și propun diverse lucruri celor de la COMAGRI, cu rol consultativ. Rolul COMAGRI este oarecum similar cu acela al Comisiei de agricultură din Senatul României. Membrii săi sunt inițiatori de regulamente europene, supervizează orice regulament. Ei sunt „laboratorul de proiecte“. Acolo sunt gândite strategiile.

Vrem să înțelegem viziunea dumneavoastră, cum îi percepeți pe eurodeputații COMAGRI și ce așteptări aveți de la ei?

Programul „Laptele școlar“ depinde de ei. Ei au fost raportori. Ce spun ei, cam asta se face… dacă apuci să ajungi la ei. Noi am fost obișnuiți să ajungem la acești eurodeputați prin federațiile europene, unde plătim/am plătit o grămadă de bani doar pe bătut din palme și pe prezență, pe când acum avem acces direct. Decât să stau și s-o iau pe o cale mai lungă, mai bine mă duc direct la factorul de decizie. De aceea am încercat să le schimb puțin principiile, pentru că erau multe lucruri de spus, detalii tehnice. Am vrut să le trezesc interesul, să pot avea o discuție cu ei, permanentă, tehnică, chiar lunară.

Ce i-ați rugat în mod privat pe membrii COMAGRI și ce vă așteptați să se întâmple în perioada apropiată?

Înainte să intrăm în fabrica din Păulești, eurodeputații m-au rugat să le prezint situația din România: structura fermelor – câte sunt, cum sunt, la ce dimensiuni, ce probleme sunt, cum se face colectarea laptelui, cât la sută provine din colectare și cât din ferme etc. Concret, i-am informat pe europarlamentari că avem 664.713 de gospodării ale populației (G.P.), iar pe fiecare gospodărie media este de 1,2 capete vaci cu lapte (noi raportăm la DG SANCO situațiile acestea, dar și la FVO) și că aceste G-uri sunt controlate de medicul de circumscripție. Dintre acestea circa 75.000 dau laptele la procesare prin centre de colectare sau la procesator. Restul sunt pe zona de vânzări directe sau autoconsum. În cazul celor 75.000 de exploatații, producția minimă predată procesării este de 10 litri și maximum 20-30 de litri.

Aceștia sunt producătorii foarte mici. Restul, până la 664.713 exploatații, produc lapte pentru autoconsum (în calitate de persoane fizice, cei cu carnetele de comercializare). Le-am mai spus eurodeputaților că laptele din România, ca sursă, provine însă din ferme autorizate sanitar-veterinar, care sunt sub controlul mediculului veterinar, majoritatea cu un șeptel de la 20-30 de vaci în sus (pe această zonă se încadrează circa 17.250 de ferme, SRL). Aici găsim exploatații de la 20 de capete în sus și doar acestea pot accesa fonduri europene. În această zonă avem o producție minimă de lapte de 150-200 de litri pe zi și poate ajunge la 80.000 de litri de lapte – cum este și cazul DN Agrar, prin două ferme. De ce le-am furnizat aceste cifre eurodeputaților din COMAGRI – pentru a înțelege dificultățile care există aici și de ce media, prețul pe România este atât de mic. Atractivitatea pentru procesare a unui investitor este reprezentată de zona celor 17.250, dar și acolo avem o problemă – prețul mic la fermă. La rândul lor, prețurile sunt influențate de mai mulți factori, printre care infrastructura (costurile de colectare). Una este să te duci la DN Agrar cu cisterna, trimiți una dimineața, una seara, a oprit o dată la șosea, nu are costuri, și alta este să i se rupă osia pe drumurile astea „sparte“ de pe la Giurgiu, de pe la Iepurești sau de pe la Izvoarele. Infrastructura precară generează costuri mari de colectare și atunci, pentru a fi competitiv cu produsele din Polonia, Germania, unde există numai ferme mari, care vând laptele către procesare pe contract, trebuie rezolvată această problemă.

Doar despre costurile de colectare ați discutat?

Le-am mai spus că ceea ce ne-a ținut pe noi pe loc a fost TVA mare, o piedică în demersul de a atrage fonduri europene, dar și relația defectuoasă cu rețelele de retail. Faptul că la noi prețul laptelui este mic la poarta fermei este din cauză că presiunea vine foarte puternic dinspre hipermarket. S-a mers pe cât mai ieftin, în detrimentul calității. S-a ajuns cu prețul atât de jos (relația procesator-hipermarket), încât nu mai poate suporta rețeta. Când se duc la licitație, producătorii prezintă o rețetă OK, iar în prima săptămână produsul este în regulă, dar din săptămâna a II-a se umblă la calitate. În plus, le-am transmis eurodeputaților COMAGRI să rezolve problemele la nivel european: „Dacă în țara mea nu pot, cu strigăt de ajutor, dacă sunteți oameni înainte de toate, încercați la nivel european să-mi stabiliți un act normativ la următoarele probleme: relația cu hipermarketurile și definiția clară a produselor alimentare“. Vreau și eu, ca în Franța, să se publice oficial, pe site-uri, analize cu marje de profit pe filieră, pe fiecare produs. Am cerut să se permită aceste analize pentru că, în prezent, dacă fac asta la noi, mă „ridică“ Consiliul Concurenței imediat. Au râs când le-am spus prin ce am trecut. Au râs când le-am spus că încerc să prezint public prognoze, că noi nu avem un site românesc care să prezinte situația laptelui, analize, sursele de lapte. Noi nu avem date publice, nu avem prognoze, contracte futures. Din punctul acesta de vedere suntem în lumea a treia.

Ați discutat ceva și despre programul «Laptele școlar»?

Pe programul „Laptele școlar“ am cerut bugetare separată sau suplimentarea bugetului pentru educație în școli, pentru a motiva profesorii care fac muncă voluntară, chiar fonduri pentru școli, pentru a se dota cu cantină, cu sală de mese, cu lăzi frigorifice. S-a discutat de ce se folosește mult UHT, iar eu le-am răspuns: din cauză că nu există depozitare pentru lapte proaspăt. Vreau diversitate pe gamă de produse, ca să fac atractiv programul – au spus că și ei vor asta, vreau pentru producătorii și pentru procesatorii locali prioritate la licitații (loco sau în zonele limitrofe). Apoi, le-am spus că am nevoie concret de stimulare și de susținere a vânzării de produse lactate în afara spațiului intracomunitar, ca să nu mă mai omoare pe raft hipermarketurile cu produse marcă proprie aduse din țările vecine; n-avem cum să concurăm noi cu Polonia, Cehia sau Ungaria. Dacă vrem echitate, hai s-o facem împreună, în afara spațiului comunitar, până ajungem și noi la nivelul lor.

Credeți că vreunul dintre ei își va mai aduce aminte de problemele sectorului lapte după ce se vor întoarce la Bruxelles?

Europarlamentarul trebuie să fie solul nostru, să se bată. Însă pentru a acționa în consecință, el trebuie să primească informații și explicații. Discutam la Păulești că și invitații din străinătate se duc, la rândul lor, la mediul lor de afaceri, care se plânge că România generează concurență neloială. Unul este politician, celălalt om de afaceri. Agentul economic din țara de proveniență a europarlamentarului care face lobby „vrea să moară românul“, ca să vină el pe piață. Le-am spus la Parlament să fim europeni, că știu că fiecare apără interesele țării lui, dar atunci să nu mai vorbim de o Europă unită, ci de „fiecare pentru el“.

Care este prioritatea dumneavoastră în perioda următoare?

Aștept o mare investiție în România pe agribusiness, de 300 și ceva de milioane de euro, din zona Turciei. Nu vreau să spun nimic pentru a „nu speria norocul“. Încerc, de asemenea, să dezvolt zona de rețete consacrate și de să creez în hipermarketuri o gamă de rețete consacrată (numai pe producători români): sana, lapte bătut, chefir, respectiv cașcaval Rucăr, Penteleu, Dalia.

La ce să se aștepte producătorul de lapte în perioada următoare?

O mică creștere a prețului la lapte în septembrie-octombrie a.c. În prezent, media, din ce am văzut eu, din ce mi-a trimis Ministerul Agriculturii, este de 1,08 lei/litrul. Fermele mari care au avut contracte făcute pe 2-3 ani vând în prezent laptele și cu 1,6-1,8 lei/litrul, pentru că acolo s-au trecut.

Ionel VĂDUVA