Discutii pe tema finantarii in agricultura

La data de 4 iunie, la Bucureşti a avut loc conferinţa cu tema „Riscuri şi oportunităţi ale finanţării în agricultură”, organizată de Camera Franceză de Comerţ, Industrie şi Agricultură în România, în parteneriat cu Camera de Comerţ Italiană în România. La eveniment au participat atât agricultori, furnizori de inputuri, traderi, cât şi reprezentanţi ai instituţiilor publice şi ai domeniului bancar.

---

Scopul manifestării a fost acela de a identifica riscurile din agricultură, din prisma finanţării, şi găsirea posibilelor soluţii în vederea facilităţii accesului la instrumentele financiare dedicate acestui sector. În deschiderea conferinţei au luat cuvântul dnii Benoit Gauthier şi Constantino Tarducci, consilieri economici ai Ambasadei Franţei, respectiv ai Italiei. Primul vorbitor a afirmat că agricultura românească se confruntă cu o nevoie importantă de finanţare pe termen lung şi că atât subvenţiile agricole acordate prin PAC, cât şi fondurile alocate prin PNDR nu sunt suficiente pentru dezvoltarea agriculturii şi a sectorului agroalimentar. Accesul la finanţare din alte surse este necesar atât timp cât nevoile pentru demararea investiţiilor, pentru modernizarea exploataţiilor agricole continuă să rămână mari. Privitor la investiţiile străine în România, dl Gauthier a afirmat că acestea stagnează, la circa 2,5% în sectorul agricol şi la 3,5% în cel agroalimentar, ceea ce reprezintă între 4 şi 5% din PIB-ul anual al ţării.

Lipsa intabulării terenurilor, o piedică în accesarea creditelor
Consilierul economic din cadrul Camerei de Comerţ Italiană, dl Tarducci, a vorbit despre importanţa fondurilor europene puse la dispoziţia României care permit modernizarea agriculturii, precum şi despre faptul că acest sector joacă un rol din ce în ce mai important în economia ţării. Potrivit datelor, în 2013 agricultura a contribuit la PIB cu aproximativ 5,6%, iar această pondere va creşte pe măsură ce se se vor obţine rezultate bune în producţie. În discursul său, dl Tarducci a făcut aprecierea că băncile comerciale din România continuă să manifeste o reticenţă în ceea ce priveşte finanţarea agriculturii, alocând pentru acest sector doar 3,7% din finanţările totale bancare. În căutarea unui răspuns cu privire la reticenţa sectorului bancar, dl Tarducci a plasat în capul listei problema cadastrului.

„Lipsa unui cadastru se configurează drept un obstacol în a accesa un credit. În multe cazuri, terenurile nu pot fi folosite drept garanţii pentru împrumuturile bancare pentru că nu sunt intabulate. Terenurile sunt greu de identificat, iar operaţiile cadastrale rămân destul de costisitoare. Se fac eforturi din partea autorităţilor pentru intabularea terenurilor, se vorbeşte despre alocarea unei sume de aproximativ 450 mil. euro, însă estimarea privind fondurilor necesare ajunge la circa 2 mld. euro.”

Investiţia trebuie să se confirme prin cererea pe piaţă
Din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost prezent dl Mihai Herciu, director general în cadrul Direcţiei Generale pentru Dezvoltare Rurală - AM PNDR, care a vorbit mai întâi despre riscurile în agricultură, pe care le-a structurat pe două categorii, respectiv riscurile climatice şi cele care ţin de modul cum este manageriată afacerea. Domnul Herciu a dezvoltat mai mult cea de-a doua categorie de riscuri, precizând faptul că succesul unei afaceri depinde întocmai de calitatea managementului efectuat, de gradul de cunoştinţe şi pregătire a celor care au activităţi în domeniul agricol.

„Subliniez importanţa deciziei pe care o ia cel care investeşte în acest domeniu, fie că vorbim de sectorul primar, de producţie vegetală sau animală, fie că vorbim de sectorul de procesare. Am avut neplăcuta supriză să întâlnesc oameni cu posibilităţi financiare care doreau să investească într-un proiect doar pentru că se acordă finanţări europene. Sigur că banii de la UE sunt cei mai ieftini şi cei mai siguri atunci când îi obţii, dar în sectorul privat există şi partea de cofinanţare şi, paradoxal, spun că există această optică, dar care trebuie evitată. Cât timp investiţia nu se confirmă prin cererea pe piaţă, opina mea este că respectiva investiţie va fi sortită eşecului. Din păcate, există statistici şi evaluări la nivelul UE pe un grup de investitori din mai multe state membre, a căror concluzie a fost că aceia care au apelat la fondurile europene s-au descurcat mult mai greu şi au avut mult mai multe probleme în afacerea lor decât investitorii care au apelat la alte surse de finanţare, exceptându-le pe cele europene.”

În privinţa oportunităţilor, dl Herciu a afirmat că perioada 2014-2020 este una atractivă din punct de vedere al finanţării deoarece există posibilitatea de a se interveni atât în sectorul de producţie, prin acordarea de plăţi directe, care vor însuma circa 12 mld. euro, cât şi în zona investiţiilor, prin fondurile puse la dispoziţie prin programul de dezvoltare rurală. Acesta a mai precizat că în noua programare financiară o importanţă deosebită i se va acorda şi componentei LEADER din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, care beneficiează de o alocare dublă faţă de programarea anterioară din 2007-2013.

Creditul-furnizor finanţează nevoile curente
În cadrul conferinţei, a luat cuvântul şi dl Eugen Anicescu, director executiv în cadrul COFACE - organizaţie internaţională ce ocupă poziţia de lider la nivel global în asigurarea de credit comercial, expertiza riscurilor şi securizarea vânzărilor. Potrivit acestuia, finanţarea agricultorilor se face preponderent în baza creditului-furnizor, astfel că distribuitorul se transformă în finanţator, asumându-şi riscul aferent. În opinia dlui Anicescu, accesul la alte forme de finanţare al agricultorilor este îngrădit de structura bilanţieră.

„Cartea de vizită pe care va trebui să o prezinte companiile va fi reprezentată de datele financiare, însă atât timp cât acestea par slabe (spun acest lucru pentru că în realitate ele pot să arate mult mai bine în condiţiile în care şi fermierii înţeleg care sunt avantajele), consider că în continuare va exista această barieră a finanţării. Şi furnizorii trebuie să-şi asume un rol de educare, aşa cum s-a întâmplat în alte sectoare de activitate, şi să împingă companiile să reflecte realitatea în bilanţ, pentru că, atât timp cât nu sunt trecute în bilanţ, acestea nu pot fi acompaniate”, a spus dl Anicescu. Cu privire la evoluţia companiilor din sector, acesta a afirmat că în anul 2013, comparativ cu 2011, 50% din companii au înregistrat o creştere a cifrei de afaceri, ceea ce înseamnă că au înregistrat profit, însă o analiză mai în detaliu asupra structurii bilanţiere arată că 40% din aceste firme au capital de lucru negativ, ceea ce înseamnă că creşterea CA s-a făcut agresiv, sacrificând lichiditatea. Conform acestuia, procentul real este dublu şi anume 80% din companiile din agricultură au lichiditate efectivă insuficientă, adică fluxul de numerar nu acoperă datoriile pe termen scurt.

„Deşi teoretic companiile au un capital de lucru pozitiv, provocarea reală este dată de cash-flow. 75% din companiile cu capital de lucru pozitiv nu dispun în realitate de cash-flow pentru plata datoriilor pe termen scurt”, a afirmat dl Anicescu. Studiul realizat de COFACE cu privire la profitabilitatea companiilor versus lichiditate arată că 75% din firme au profit, 50% din ele au o CA în scădere, iar 35% din firmele care au profit înregistrează capital de lucru negativ. „Deci o treime din firme şi-a finanţat creşterea, investiţiile din datorii pe termen scurt. Investiţiile făcute din cash-flow pe termen scurt este unul dintre principalele motive care au generat insolvenţe atât la companiile de dimensiuni mari, cât şi mai mici”, a afirmat acesta.

Băncile continuă să fie reticente faţă de agricultură
O altă prezentare interesantă, susţinută în cadrul conferinţei, a fost cea a dlui Ionuţ Lăpădătescu, director general al companiei producătoare de seminţe Limagrain, care a vorbit din perspectiva furnizorului de inputuri pentru agricultură. Acesta a vorbit mai întâi despre rezultatele pozitive ale agriculturii obţinute anul trecut, ce au plasat-o pe locul 2 după importanţa avută în economia ţării, şi despre faptul că băncile comerciale ar trebui să ţină seama de aceste realizări şi să-şi îndrepte mai mult atenţia spre acest sector care înregistrează creşteri şi să vină cu instrumente financiare adaptate.

„Campania agricolă precedentă a generat un volum record al producţiilor agricole, la cele mai importante culturi. Influenţa agriculturii în PIB-ul ţării a fost semnificativă şi a determinat o creştere a economiei cu 3,5%. În 2013, agricultura a avut o creştere de 23,4% faţă de anul 2012 şi o contribuţie efectivă în formarea PIB de 5,6%. Sectorul agricol a fost al doilea motor al economiei în cursul anului trecut, iar rezultatele campaniei agricole au generat venituri din producţia agricolă de aproximativ 18 mld. euro. Este evident că domeniul agricol este unul profitabil şi există deja un curent de opinie în acest sens generat de rezultatele pozitive din ultimii ani din agrobusiness”, a afirmat dl Lăpădătescu.

Potrivit acestuia, cheltuielile de producţie pentru principalele culturi din România, respectiv rapiţa, floarea-soarelui, porumb şi cerealele păioase, se situează între 13 şi 16 mld. lei, repectiv 3-3,7 mld. euro. În acest calcul, directorul general al Limagrain nu a luat în calcul subvenţiile, deoarece o mare parte din acestea sunt folosite de fermieri mai mult pentru plata arendei decât pentru nevoia de finanţare curentă în fermă. Din cauza faptului că băncile comerciale sunt reticente, finanţarea nevoilor curente din agricultură este asigurată în principal de către furnizorii de inputuri. „Băncile prezente în România continuă să-şi manifeste reticenţa faţă de unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei româneşti. Agricultura rămâne în bună măsură prizoniera prejudecăţiilor privind volatilitatea mare a productivităţii, ca urmare a gradului ridicat de vulnerabilitate faţă de condiţiile climatice.

Un alt clişeu bine solidificat în timp, în mentalitatea bancherilor din România, este cel legat de fărâmiţarea suprafeţelor terenurilor agricole, în ciuda concentrărilor care au avut loc în ultimii ani. În perioada 2008-2014, sectorul agricol a continuat să joace rolul „Cenuşăresei” din punct de vedere al ponderii scăzute a creditelor acordate în acest domeniu. Totuşi, o evoluţie pozitivă a creditelor acordate în agricultură s-a înregistrat, astfel că în anul 2008 ponderea era de 2,2%, iar în 2014 a crescut la 3,6%. Îmbucurător este faptul că la nivelul primului trimestru din 2014, primele 10 bănci comerciale de pe piaţa românească semnalează la unison o scădere a riscului asociat agriculturii. Nevoia mare de finanţare pentru campaniile agricole a determinat companiile de inputuri să vină în sprijinul fermierilor. Am asigurat prin creditul comercial cadrul legal pentru finanţarea sectorului agricol din ultimii 10-15 ani.

Ne-am asumat conştient acest rol, plecând de la ideea de susţinere a dezvoltării agriculturii din România. (...) În ceea ce ne priveşte, modul ideal ar fi să ne concentrăm asupra activităţii de cercetare şi inovare, pe activităţi specifice domeniului noastru de activitate, în ideea de a oferi întotdeauna cele mai bune soluţii fermierilor. Consider că trebuie să acordăm mai mult timp activităţilor de consultanţă şi consiliere pentru clienţii noştri pentru a-i ajuta în alegerea produselor care să fie cu adevărat adaptate nevoilor şi condiţiilor specifice din fiecare fermă şi să lăsăm problema finanţării pe mâna specialiştilor, adică băncile şi instituţiile financiare bancare sau nebancare. Cred cu convingere că există şi pentru piaţa românească o tendinţă firească de a înlocui creditul comercial al furnizorilor cu plata la un termen rezonabil, având la bază o linie de finanţare bancară, la un cost şi dobânzi rezonabile”, a afirmat dl Ionuţ Lăpădătescu, director general Limagrain.