Diversificarea comertului atenueaza volatilitatea pietelor?

Dr. ing. Cătălin Aurelian Roșculete

Organizația Mondială a Comerțului a publicat un document emis de economiștii Băncii Mondiale, din care apare întrebarea legată de efectul deschiderii comerciale a tuturor piețelor asupra volatilității prețurilor. Deschiderea piețelor duce inevitabil la creșterea volatilității prețurilor, ceea ce poate avea repercusiuni negative asupra producției și creșterii interne a țărilor. Cel mai bun remediu pentru a contrabalansa acest efect este reprezentat de creșterea diversificării exporturilor, pentru că piețele sunt independente și că volatilitatea agreată se autocorectează.

---

Autorii spun că țările trebuie să liberalizeze la maximum propriul comerț, să elimine toate barierele de pe piață și politicile de regularizare, pentru a favoriza creșterea economică internă și pentru a diminua instabilitatea piețelor. Concentrânduse pe impactul liberalizării comerțului asupra volatilității prețurilor, Organizația Mondială a Comerțului pune acum în discuție o întrebare bună, însă această organizație continuă să dea răspunsuri greșite. Astfel, fără a face demonstrații economice aprofundate, este întotdeauna indispensabil să avem în vedere că:

1. „Șocurile sunt deconectate pe diferitele piețe”, însă noi vedem, o dată cu criza financiară, că astăzi toate piețele sunt interconectate și că numeroși experți vorbesc de riscuri „sistemice”. Este din ce în ce mai elocvent că piețele agricole sunt din ce în ce mai mult axate pe aspectul financiar.

2. „Volatilitatea agreată se autocorectează”, nu numai primul punct este cel care contrazice această teorie, însă toată lumea este de acord că riscurile sistemice ale piețelor nu pot fi mutualizate pe o piață globalizată. Pentru riscurile exogene sau climatice, deschiderea frontierelor permite reducerea volatilității, însă este puțin probabil ca un incident climatic major să afecteze, în același timp, toate statele lumii. Astăzi, se constată că liberalizarea piețelor nu este întotdeauna însoțită și de o reducere a volatilității prețurilor. Acesta este motivul pentru care decidenții politici recunosc că este necesară o regularizare a piețelor, mai degrabă decât a le lăsa libere, din motive economice, politice și strategice.

Este adevărat că sectorul agrolimentar se caracterizează printr-o volatilitate naturală a prețurilor. Agricultura reprezintă baza dezvoltării tuturor statelor lumii, securitatea alimentară a planetei depinzând exclusiv de funcționarea ei. Fără o marjă de siguranță față de volatilitatea prețurilor, majoritatea agricultorilor din lumea întreagă sunt împinși spre faliment, punându-se în pericol securitatea alimentară a populației din țările lor, iar pentru statele în curs de dezvoltare, agricultura reprezintă dezvoltarea economică și stabilitatea politică.

Concluziile OMC, care sunt împotriva direcției de regularizare a piețelor, reprezintă direcții greșite ale unei instituții cu un sistem inadecvat de guvernare internațională. Este surprinzător faptul că OMC trage concluzii ținând cont că pentru acest lucru organizația are nevoie de un mandat. Nu numai economia mondială a evoluat, ci chiar modul nostru de a înțelege funcționarea piețelor, chiar a celor agricole, dar anumite imperative strategice și politice nu trebuie să fie neglijate. Liberalizarea reglementată a piețelor pare să fie cea mai bună soluție pentru a salva liberalismul, pentru că permite remedierea disfuncționalităților care împiedică funcționarea corectă a acestora.

Poate că este bine, în acest sens, să se reformeze guvernarea agricolă internațională, prin crearea unui organism mondial al agriculturii. Acest organism trebuie să aibă în grijă crearea unui cadru de regularizare, în interiorul căruia piețele să se exprime liber, astfel încât să nu se aducă atingere securității alimentare, perenității activităților tuturor agricultorilor din întreaga lume și să permită armonizarea strategiilor emise de diferitele instituții internaționale din domeniul de activitate, și nu numai.

Organizația mondială a agriculturii nu trebuie să reprezinte o instituție mondială în plus, ci trebuie să fie platforma care să reunească în interiorul său, de o manieră temporară, toate competențele existente și instrumentele prezentate de cea mai mare parte a organizațiilor internaționale, care să trateze problemele agricole de o manieră convergentă. Această organizație trebuie să funcționeze așa cum funcționează astăzi Organizația Mondială pentru Comerț (FAO) - pentru securitatea alimentară, Banca Mondială – pentru programele de dezvoltare sau FMI – pentru problemele financiare. Este un lucru la care trebuie să medităm, ținând cont de provocările viitoare, în care riscurile își pun amprenta tot mai des pe activitatea agricolă, pe veniturile agricultorilor și mai ales pe securitatea alimentară a populației.

revista, agricultura, vegetal, cereale, analiza, banca mondiala, organizatia mondiala a comertului, globalizare, fao, fmi