La Bruxelles este în pregătire un document care vizează limitarea administrării îngrășămintelor cu conținut de fosfor. Motivul este că în mai multe state, unde timp îndelungat s-au aplicat cantități mari de fertilizanți organici (și nu numai), s-a înregistrat acumularea în exces a fosforului în sol. În consecință, ca și în cazul nitraților, se pune problema limitării acestui element, a atras atenția într-o conferință Cătălin Șimota, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA.
Problema fosforului este una la nivel european, deoarece în multe dintre țări, de-a lungul timpului, au fost administrate cantități mari de îngrășăminte, mai ales organice. Acum se ia în considerare și limitarea celor cu fosfor, nu doar azot. În cazul nitraților, s-a pornit de la îngrășămintele organice și s-a extins restricția și asupra celor anorganice. „Problema la noi nu este neapărat poluarea, din cauza îngrășămintelor (pentru că pe terenurile agricole din România nu se administrează atât de mult), ci a altor surse de poluare, de exemplu din gospodării. Am putea spune că în România, un sat este un fel de «grajd difuz», însă numărul animalelor este în scădere în micile gospodării“, spune Cătălin Șimota, directorul ICPA. Dar, față de nitrați, care se levigă, fosforul se acumulează în sol în forme stabile. Pe terenurile din Olanda sau Germania, unde s-au administrat ani la rând îngrășăminte organice, s-au acumulat cantități prea mari de fosfor în sol, iar CE are în plan limitarea acestora, explică directorul. Ca și în cazul azotului, restricționarea se va introduce și la noi, o țară în care nu se aplică fosfor așa cum ar trebui sau cât ar trebui. Conform estimărilor ICPA, în țara noastră peste 60% din soluri au o aprovizionare sub medie și chiar foarte mică cu acest element nutritiv. De aceea trebuie să fim foarte atenți la aceste discuții privind restricțiile administrării de îngrășăminte, astfel încât să limităm cât se poate eventualele consecințe negative pentru fermierii români, cum s-a întâmplat cu aplicarea azotului. Dar avem nevoie de studii, de date concrete.
Limitarea conținutului de cadmiu, o restricție indirectă
Problema este chiar mai complicată, deoarece îngrășămintele cu fosfor conțin cadmiu (cantitatea depinde de zăcământul din care provine), mai spune dr. Cătălin Șimota. Dacă se va impune coborârea limitei concentrației acestui metal în produsul final, producătorul de îngrășăminte va fi nevoit să folosească mai multe procese tehnologice pentru a respecta limita, ceea ce va duce creșterea costului (în condițiile în care în 2008 se înregistra o creștere cu 700% a prețului la rocile fosfatice într-un singur an, conform unui raport al CE). Și atunci, chiar dacă ni se va permite folosirea unei cantități optime de îngrășământ cu fosfor, fiind mai scump, automat vom fi forțați să folosim mai puțin. Într-un document consultativ emis de CE în 2013 se precizează: „Utilizarea actuală a fosforului este ineficientă (…) cauzând poluarea apei și risipirea unei game largi de resurse asociate. Contaminanții, cum ar fi cadmiul și uraniul din materiile prime, pot provoca probleme de sănătate și de mediu. Indiferent de volumul total de fosfat extras disponibil și de aspectele legate de securitatea aprovizionării, fie și numai aceste aspecte ar justifica luarea de măsuri pentru a utiliza și recicla mai eficient fosforul. (…) o mai bună gestionare a solului ar genera beneficii pentru climă și biodiversitate. Regiunile din UE cu producție de culturi arabile tind spre o stabilizare a nivelului de fosfor din sol, dar continuă să depindă de aplicarea îngrășămintelor minerale cu fosfor. Creșterea intensivă a animalelor este concentrată în anumite zone din apropierea porturilor. Această concentrare a condus la cantități excesive de gunoi de grajd în regiunile respective, cu o creștere treptată a conținutului de fosfat în sol și riscuri crescute de poluare a apei. Cauzele majore care duc la pierderi de fosfor utilizabil includ eroziunea solului și percolarea, precum și utilizarea ineficientă a gunoiului de grajd, a deșeurilor biodegradabile și a apelor uzate“.
„Așadar, este foarte important ca la toate aceste negocieri privind impunerea unor limite la îngrășăminte specialiștii români să fie parte activă la discuții, dar repet, pe bază de studii. Avem noi așa ceva?“, întreabă retoric directorul ICPA.
Directiva privind nitrații solicită practicarea unei fertilizări echilibrate la nivel de exploatație agricolă, ceea ce presupune evitarea pierderilor prin furnizarea cantității potrivite de substanțe nutritive necesare culturilor. Bilanțul substanțelor nutritive este definit drept diferența dintre aporturile de substanțe nutritive care intră într-un sistem agricol (în principal gunoiul de grajd și îngrășămintele) și ieșirile de substanțe nutritive care părăsesc sistemul (absorbția substanțelor nutritive de culturi și pășuni). Un surplus are loc atunci când nu toate îngrășămintele și gunoiul de grajd aplicate pe terenurile în cauză sunt absorbite de plante sau îndepărtate în timpul recoltei. Un surplus reprezintă o potențială pierdere pentru mediu sau un risc de pierderi viitoare prin acumularea în sol. Între perioadele de raportare 2008-2011 și 2012-2015, atât bilanțul net de azot, cât și cel de fosfat la nivelul UE-28 au crescut ușor, de la 31,8 la 32,5 kg N/ha17 și, respectiv, de la 1,8 la 2,0 kg P/ha18 . Aceasta înseamnă că există mai multe pierderi potențiale pentru mediu decât în perioada anterioară la nivelul UE, deși au fost observate diferențe mari de la un stat membru la altul. În perioada 2012-2014, toate statele membre, cu excepția României, au înregistrat un surplus de azot. Cele mai mari surplusuri de azot (>50 kg/ ha) au fost înregistrate în Belgia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit. În ceea ce privește fosfații, cele mai mari surplusuri de fosfor (>5 kg/ha) au fost înregistrate în Belgia, Cipru, Croația, Danemarca și Malta. Cu toate acestea, opt state membre au înregistrat un deficit de fosfor, cel mai mare deficit fiind constatat în Bulgaria și Estonia. (Bruxelles, 2018, extras, Raport al Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul referitor la punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, întocmit pe baza rapoartelor statelor membre pentru perioada 2012-2015).
Roxana DRĂGHICI
