Editarea genetică și hibrizi la cultura de cartofi, printre soluțiile propuse de cercetarea occidentală

​Fiind una dintre culturile considerate cheie pentru siguranța alimentară în lume, dar și una dintre cele mai costisitoare pe unitatea de suprafață și în pericol de reducere a suprafețelor plantate, din cauza riscurilor, cartoful a intrat de mai mult timp în atenția cercetătorilor care caută soluții de producție mai eficiente și mai sigure. 

​Una dintre soluții este obținerea de plante de cartofi mai rezistente la factorii externi, prin noile tehnici de editare genetică. Un astfel de proiect, finanțat de UE și numit PhotoBoost, își propune să crească rata fotosintezei în culturile de cartofi pentru a mări randamentul, eficiența utilizării apei și toleranța la secetă. Cercetătorii vor să obțină o creștere cu 20-25% a performanței fotosintetice, ceea ce ar putea duce la o creștere cu 30% a biomasei vegetale, susțin participanții la proiect, prin optimizarea reacției la lumină, proiectarea unui ”bypass” fotorespirator, integrarea mecanismelor de concentrare a dioxidului de carbon al algelor, optimizarea capacității de absorbție, îmbunătățirea capacității de utilizare cât mai eficientă a apei etc. Dr. Jonathan Menary, de la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, crede că ar putea intra cu primele linii comerciale în testare, pentru cultivatorii de cartofi încă din 2025. (www.fwi.co.uk)
 
Ideea cultivării hibrizilor de cartofi nu este nouă și cercetătorii își pun problema dacă ”hibrizii de cartof pot schimba lumea industriei în acest sector?” Pe 2 iunie , la un simpozion de la universitatea olandeză Wageningen a fost prezentată o carte intitulată „Impact of hybrid potato: the future of hybrid potato from a systems perspective”. Cartea este rezultatul final al unui proiect de cercetare finanțat de NWO intitulat „Inovație responsabilă în creșterea cartofilor olandezi (Potarei)”. Partenerii proiectului au fost Universitatea Wageningen University (WUR), Institutul Rathenau, Universitatea din Groningen și Solynta. În carte, cercetătorii scriu despre inovațiile tehnice din spatele cartofului hibrid și despre modul în care micilor fermieri li se poate oferi acces la materia primă adecvată. O versiune hibridă de cartofi ar putea face o diferență uriașă, mai ales în regiunile agricole din Africa, explică ei. Dar ar putea juca și un rol major în tranziția către agricultura durabilă în Occident. Cultivarea hibrizilor va permite folosirea unor varietăți de cartofi cu noi caracteristici, mai rezistente la anumite boli, reducând astfel nevoia de pesticide. Folosirea semințelor hibride ca material de pornire pentru cultivarea cartofilor va face creșterea unor astfel de soiuri mult mai rapidă și mai eficientă. 

​Paul Struik, liderul proiectului, profesor de fiziologie, a spus: ”Cartofii hibrizi ar putea revoluționa acest sector, în special în țările cu venituri mici și medii. Cu cartofii hibrizi, ne așteptăm să putem răspunde mult mai rapid nevoilor fermierilor, cum ar fi rezistența la temuta boală cauzată de Phytophthora. Dar vom putea dezvolta și varietăți hibride care sunt mai rezistente la schimbările climatice, speră profesorul.
 
Seleniul în tratamente împotriva manei cartofului?
Într-un studiu început în 2014, cercetătorul Bourlaye Fofana de la centrul canadian din Charlottetown căuta să obțină plante de cartofi cu conținut mai bogat în antioxidanți sau în seleniu, mineral important în dieta oamenilor și animalelor. În timpul cercetărilor privind calitățile nutriționale ale plantelor de cartofi, prin pulverizarea frunzelor cu seleniu, s-a constat că acestea au devenit mult mai rezistente la atacul de mană.
”Cercetările privind rezistența la mană au început ”din greșeală”, căutând să creștem calitățile antioxidante ale plantelor. Testele au continuat și pe plante de in, soia, cu rezultate pozitive, ceea ce i-a determinat pe cercetători să vadă ce impact ar putea avea în prevenirea bolilor la plante, începând cu mana. Au încercat îmbăierea materialului de plantat (tuberculi) și stropirea frunzelor, și curând au observat că a doua metodă este suficientă.
Testele repetate, din seră și laborator, au fost încurajatoare pentru combaterea manei, atât la cartofi cât și la tomate, ceea ce l-a determinat pe Fofana să testeze și pentru alți patogeni a căror sporulare și evoluție a fost oprită.
Cei mai încântați de descoperirea echipei din Canada au fost producătorii în sistem ecologic, având în vedere că la momentul actual singurele substanțe cu care pot controla bolile din spectrul manei sunt cele pe bază de cupru, și acelea cu restricții.
Este însă o dilemă aici.
Acumularea lui în sol sau plantă ar putea cauza unele probleme, deoarece mercurul poate fi fixat în creier şi ţesuturi dacă se administrează prea mult seleniu. Seleniul are o plajă terapeutică îngustă, putându-se ajunge ușor la intoxicaţii, așadar se pune în discuție dacă să se continue sau nu testele cu aceste produse (agriculture.canada.ca/)