Efectele secetei

"Se-anunţă secetă şi-n
anii care vor urma!
Pământu-i stâncă!
Şi vor uda din nou ţăranii
Cu lacrimi pâinea amară
ce-o mănâncă!“

Nichi Ursei

În anul precedent, datorită muncii devotate a agricultorilor, a condiţiilor meteorologice favorabile şi, nu în ultimul rând, a susţinerii financiare, prin subvenţii comunitare, alocaţii bugetare şi alte forme de sprijin, recoltele au fost pe măsura aşteptărilor. În acea conjunctură favorabilă, oficialii anunţau producţii agricole record şi, bineînţeles, aportul deosebit al agriculturii la PIB-ul ţării. Din păcate, în acest an agricultura României, care depinde în mare măsură şi de capriciile vremii, este în mare impas! Dacă de pe cele 2,9 milioane de hectare însămânţate în toamnă cu grâu, orz şi rapiţă s-a obţinut o producţie cu 10-15% mai scăzută decât cea obţinută anul trecut, la culturile agricole înfiinţate în primăvară, şi în special la porumb, floarea-soarelui, plante tehnice şi legume-fructe, din cauza secetei pedologice instalate încă din luna mai pe suprafeţe foarte mari din principalele bazine agricole ale ţării, pierderile de producţie se estimează a fi între 40 şi 90%. Păcat de strădania agricultorilor, de efortul financiar dacă suntem dependenţi în măsură covârşitoare de capriciile meteorologice. În acest sens, reiterăm şi de această dată opinia specialiştilor, potrivit căreia, pentru practicarea agriculturii eficiente în condiţiile schimbărilor climatice tot mai accentuate din ultimii ani, este vital să reabilităm sistemele de irigaţii. Dacă până în anul 1989 agricultura României beneficia de 3,3 milioane de hectare de terenuri agricole irigate, în prezent au mai rămas funcţionale amenajări pe cel mult  10% din această suprafaţă. Este important pentru economia ţării să modernizăm căile de comunicaţii, dar prioritar se impune să investim şi în extinderea sistemului naţional de irigaţii, condiţie esenţială pentru obţinerea unor recolte sigure şi stabile. Se lucrează la evaluarea pagubelor cauzate de secetă, care până în prezent depăşesc 2 miliarde euro. Se avansează păreri şi soluţii de despăgubire a micilor şi marilor producători agricoli pentru recoltele distruse de vitregiile naturii, însă programele de investiţii bugetare, comunitare sau extracomunitare pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii, care constituiau priorităţi absolute în urmă cu câţiva ani, nu se desfăşoară potrivit necesităţilor actuale ale agriculturii. România are şansa să beneficieze de o reţea hidrografică generoasă şi uniform distribuită pe întreg arealul agricol al ţării. Depinde de factorii decizionali, care ne hotărăsc în mare măsură destinul, să valorifice această inestimabilă resursă şi să promoveze proiecte de investiţii în domeniul îmbunătăţirilor funciare, pentru revigorarea producţiei agricole. Este evident că aceste investiţii, acompaniate de alte forme de sprijin bugetar şi comunitar, cum ar fi PNDR 2014-2020, vor garanta pe termen mediu şi lung stabilitatea economică şi socială a ţării şi implicit a Comunităţii Europene. Contrar, vom fi condamnaţi la subdezvoltare şi vom constitui o frână în dezvoltarea armonioasă a Uniunii Europene. Aşa cum a menţionat recent guvernatorul Băncii Naţionale, dl Mugur Isărescu, în baza prognozei cantitative a recoltelor agricole din acest an, publicate de FAO şi Comisia Europeană, preţul produselor alimentare nu va înregistra în viitor majorări semnificative. Să dea bunul Dumnezeu ca această estimare să fie, în perspectivă, cât mai aproape de realitate!

Simona MUNTEANU