Emil Budică, Euralis: «Anul acesta este anul florii-soarelui high oleică»

Pentru campania de primăvară, Euralis a comercializat cantităţi importante de floarea-soarelui high oleic (HO), mai bine de jumătate din totalul de câteva milioane de euro ţintă de vânzări, ceea ce îl determină pe Emil Budică, national sales manager al companiei, să afirme că anul acesta este unul al florii-soarelui oleică.

„2015 este promiţător şi poate deveni anul florii-soarelui. Din punctul nostru de vedere, dacă este să luăm în calcul acest segment, el este clar numărul 1 între speciile comercializate. Ca procentaj, vânzările de floarea-soarelui însumează volumele celorlalte specii la un loc, ba chiar mai mult. Vorbim de 60-70% vânzări de floarea-soarelui high oleică pentru campania de primăvară. Deocamdată n-am închis campania, lucrăm la campania de retururi, dar vă pot spune că vânzările targetate au fost de câteva milioane de euro“, a precizat Emil Budică (Euralis).

Potrivit spuselor acestuia, cererea este mare pe acest segment datorită preţului pe care traderii de oleaginoase (n.r. - Expur, Cargill, Nidera) l-au oferit fermierilor în 2014. „Ştiu că s-au dat bonusuri, care au plecat de la 50 de dolari şi au ajuns chiar la 100 USD per tona de sămânţă. Floarea-soarelui oleică reprezintă un segment în continuă creştere. Preţul seminţei de floarea-soarelui oleică este acelaşi ca la o floare linoleică, la care se adaugă bonusul, care variază în funcţie de volumul de marfă contractat. Anul trecut, preţul a fost de aproximativ un leu/kilogram, la care s-a adăugat bonusul“, a continuat Budică.

«Am vândut 5.000 de doze de soia G4. Am spart gheaţa»

Nu mai puţin de 5.000 de doze de soia baza (G4) au fost comercializate de aceeaşi companie în ultima perioadă, chiar dacă a existat o cerere mult mai mare. Elementul de noutate introdus de Euralis este dreptul alocat fermierilor care cumpără soia-bază de a multiplica din bază în C1 în baza unei autorizaţii de redevenţă.

Conform spuselor oficialului Euralis, cultivatorii de soia, mai ales cei care au sistem integrat cu zootehnia, vor avea câştig direct prin multiplicarea în fermă, decât dacă s-ar achiziţiona soia C1 în fiecare an. Singura condiţie pentru a avea soia „din câmp în furculiţă“ este ca producătorul agricol să deţină un extruder pentru procesarea acesteia. „Anul acesta este unul în care noi am spart gheaţa şi cu soia. Am vândut destul de bine acest tip de cultură, în jur de 5.000 de doze, dar cererea venită din piaţă a fost mult mai mare. Cred că suntem singura companie care a vândut soia bază cu contract de redevenţă. Nu cred că o altă companie a mai făcut asta. Practic, vindem soia G4 - soia-bază - către fermier. Acesta are dreptul să multiplice din bază în C1. Pentru a putea face însă acest demers, fermierul are nevoie de la mine, ca producător, de o autorizaţie de redevenţă, de multiplicare. Practic, el cumpără bază de la mine şi îşi produce singur sămânţa pentru anul următor. În baza acelui contract de redevenţă sau autorizaţie de multiplicare pe care eu i-o emit, el poate să se înregistreze cu suprafaţa respectivă ca producător de sămânţă, iar anul următor va avea drept de comercializare a seminţei C1 sau de păstrare pentru uz intern. Dacă cumperi soia-bază şi o multiplici singur ieşi mult mai ieftin dacă ai cumpăra C1 în fiecare an“, a conchis Budică. Euralis România este unul dintre marii producători de floarea-soarelui oleică şi are în portofoliu deja trei hibrizi foarte cunoscuţi (ES Balistic CL, ES Tektonic CL şi ES Artic).

Anul trecut, fermierii români au recoltat 25,1 milioane de tone de cereale şi seminţe oleaginoase. Productivitatea de 4 tone/hectar la cereale şi cea de 2,3 tone/hectar la seminţe oleaginoase ne-a împins către coada clasamentelor europene. În 2014, România a avut cea mai favorabilă poziţie pe piaţa internaţională de floarea-soarelui, pentru că recolta de 2,1 milioane de tone a poziţionat piaţa locală pe primul loc în Uniunea Europeană şi pe locul 6 în lume. Producţia locală a însemnat şi 5,2% din totalul mondial şi aproape un sfert din tot ce strâng fermierii europeni. Piaţa a fost una de excedent. Aproape jumătate din recoltă a fost orientată către export, iar restul a fost procesată în fabricile de ulei. Potrivit datelor Eurostat, UE a importat în 2014 aproape 18,5 milioane de tone de şrot de soia, în valoare de peste 10 miliarde de dolari. De asemenea, importurile de boabe de soia s-au ridicat la aproape 13 milioane de tone, pentru care s-au plătit circa 7 miliarde de dolari, trendul ultimilor ani fiind de creştere uşoară a importurilor. Cât priveşte România, tot datele Eurostat arată importuri în 2014 de aproape o jumătate de milion de tone de şrot de soia, în valoare de circa 260 de milioane de dolari, pentru ca importurile de boabe să ajungă la peste 102.000 tone, pentru care s-au plătit 56,5 milioane de dolari.

Ionel VĂDUVA