Inginerul Alexandru Vulpe, administratorul Centrului de Excelență pentru Cultura Cătinei Arad lucrează cu acestă specie de peste 40 de ani, iar rezultatele obținute l-au făcut cunoscut în rândul pomicultorilor: a pus la punct tehnologia care face posibilă cultivarea ei în exploatații comerciale de mari dimensiuni, a obținut soiuri de cătină adaptate la această tehnologie, cu rezultate foarte bune atât în privința calității, cât și a nivelului producției.
A reușit să pătrundă pe o piață dificilă și pretențioasă. În plus, materialul de plantat este produs în regim propriu, în cea mai mare pepinieră de cătină nobilă din Europa, cu o capacitate de producție de 1,5 milioane de puieți/an și singura care produce material bio certificat.
Deși există piață pentru cătină, mai ales la export, Alexandru Vulpe se ferește să dea sfaturi în această privință: „Nu pot expune aici un portofoliu de clienți, sau să direcționez pe cineva într-o parte sau alta, dar dacă producțiile sunt mari (ieftine), de bună calitate, recoltate la timp și bine pregătite pentru vânzare, valorificarea se face rapid și la cele mai bune prețuri. Piețele de desfacere, inclusiv destinația producției, nu au un rol decisiv în luarea deciziei de înființare, pentru că un marketing bun și sistemul modern de transport deschid canale de vânzare și anulează distanțele“.
Eu n-aș califica drept „afacere“ o plantație sub 5 ha
La alegerea terenului, absolut toate criteriile de selecție trebuie luate în calcul, nu există o ierarhizare a lor. Dacă unul singur nu este îndeplinit, performanțele culturii vor fi afectate, putând duce, în cazuri grave, până la pierderea plantației. Comparativ cu alte specii pomicole din zona temperată, cătina exploatează cel mai bine amplasamentele aride, cu soluri sărace, scheletice, suportă înghețurile târzii și condițiile vitrege de vegetație. Poate fi cultivată de la nivelul mării până la 900-1.000 m altitudine, pe orice fel de sol, cu excepția celor foarte acide și a celor prea umede. Rezistă la friguri de -40°C sau la arșițe de 42°C. Dar vegetează mai bine și produce mai mult pe soluri fertile, ușoare, nisipoase, permeabile, situate în zone cu vânturi moderate, bine expuse la lumină, cu temperaturi moderate, cu un regim de precipitatii peste 600 mm. Chiar dacă specia are o plasticitate foarte mare, „zonarea pomicolă a României, gestată la Institutul Pomicol de la Mărăcineni, din motive obiective, nu reușește să acopere cu acuratețe toate zonele țării și, din păcate, oferă informații eronate, uneori chiar nefaste. Se poate lua o decizie de înființare și doar ținând cont de pretențiile plantei sau de tradițiile locului.
Dacă o plantație are rezultate bune într-o anumită zonă, la fel va avea și alta, în vecinătate sau în zonă, sub rezerva similitudinii condițiilor de sol și a respectării tehnologiei de înființare și cultivare“, explică cel mai experimentat cultivator de cătină de la noi. Soiurile recomandate sunt evident cele produse în pepiniera de la Arad și, atrage atenția inginerul, tehnologia de recoltare prin detașarea ramurilor impune soiuri special create, care răspund pozitiv la tăierile radicale ale coroanei și au capacitatea de refacere completă a acesteia în anul următor! Nu orice soi se pretează acestui sistem, însă pentru plantațiile comerciale recoltarea prin detașarea ramurilor și batozarea acestora în stare congelată este singura fezabilă din punct de vedere practic și economic și care a făcut posibilă trecerea la plantații comerciale pe suprafețe mari. „Vă garantez ca această metodă asigură producția maxim posibilă pe unitatea de suprafață“, subliniază Vulpe. Un alt element de luat în calcul este suprafața minimă rentabilă. Cultivarea cătinei este o activitate foarte profitabilă, poate cea mai profitabilă, în raport cu alte specii cultivate în același loc, în același an, dar nu oricum. Rentabilitatea poate să difere foarte mult și depinde de: starea culturii, de condițiile de mediu ale anului sau zonei, de tehnologie, de nivelul valorificării și, foarte important, de cunoștințele tehnice și de competențele cultivatorului, de cele mai multe ori determinante. Eu n-aș califica drept „afacere“ o plantație sub 5 ha. Este „masa critică“ de la care totul se poate face profesionist și se pot asigura dotările tehnice necesare. Pentru soiurile de la Arad, respectiv Clara, Mara, Dora și Cora, cu soiul mascul Andros, care acoperă peste 90% din arealul cultivat în România, recomand distanțele de plantare de 3,5 x 1,25 m, adică o densitate de circa 2.140 plante/ha, cultura fiind considerată, în acest caz, una intensivă. La prețurile ultimilor 4-5 ani, costul materialului de plantare (butași înrădăcinați) este de aproximativ 3.500 euro/ha. Irigarea nu este obligatorie, dar este necesară doar acolo unde precipitațiile sunt sub 600 mm/an. Cheltuiala cu irigarea culturii este o investiție foarte bună și, având în vedere evoluția climatică din ultimii ani, o recomand insistent tuturor investitorilor.
Cât avem de așteptat până la prima producție?
Prima producție se obține în luna septembrie din anul al treilea de vegetație. Se zice „la a treia frunză“. Nu se poate mai devreme. Scopul în primii 2 ani este obținerea unei plantații viguroase și încheiate, formarea coroanei de rod cu o suprafață de fructificare cât mai mare posibil, și nu producția de fructe. Potențialul de producție al soiurilor noastre este unul ridicat, iar peste 20 tone/ha la prima recoltă, în anul III, sunt producții considerate normale. Costurile de întreținere, atât în plantația tânără, cât și în aceea pe rod, sunt relativ mici și variază între 600 și 900 euro/ha/an, în funcție de mai mulți factori.
Cătina încă are puține boli și se poate cultiva cu succes în sistem ecologic, dar este receptivă la două boli de sol foarte periculoase, verticilioza și fusarioza, care, în anumite condiții atacă planta și pot provoca chiar moartea acesteia. Sunt boli vasculare, singura măsură tehnologică fiind înlocuirea regulată a golurilor. De precizat că în câmpurile de cercetare de la Arad, Alexandru Vulpe are în studiu avansat soiuri tolerante sau rezistente la cele două boli, „în tot cazul fără simptome, iar producerea de material de plantare altoit pe acești portaltoi va rezolva problema, chiar dacă prețul puieților va fi ceva mai ridicat“, mai spune inginerul. Capacitatea frigorifică se proiectează pentru producția maximă estimată. Ea are două componente: un spațiu pentru congelare la -30…-35°C și unul pentru depozitare la -18°C. Volumul lor depinde de suprafața plantației și trebuie să permită terminarea recoltatului în maxim 10 zile/soi. În general, se ia în considerare o capacitate de congelare zilnică de 25 de containere standard (120 x 80 x 78 cm)/ha, dar dimensiunile minime ale unei celule trebuie să permită folosirea utilajelor de ridicare. Celula de păstrare va avea volumul necesar pentru toată producția, ținând cont de densitatea fructelor de cătină, de 320 kg/mc.
Manopera și mecanizarea lucrărilor
Ca și întreținere a plantației, cu exceptia a 2-3 intervenții (tăieri de formare) din anul I, cultura nu mai presupune lucrări manuale decât la recoltare. Recoltarea prin detașarea ramurilor și batozarea lor în stare congelată reduce mult consumul de forță de muncă, dar acesta depinde de nivelul producției, de dotarea tehnică etc. O suprafață de 5 ha se poate recolta cu 12 oameni în maxim 20 de zile, iar dacă avem două soiuri, 10 zile per soi. Dar dotările tehnice, amănuntele „tehnico-tactice“ și „micile secrete“ vor face mereu diferența între un cultivator și altul, crede Alexandru Vulpe. Tehnologia propusă de el, fără taieri de rodire „savante“, cu extrem de puține intervenții manuale asupra pomului, nu necesită forță de muncă calificată, dar mizează pe seriozitatea și abilitățile practice ale muncitorilor. Iar lipsa tot mai mare a acestora va duce la introducerea de noi metode de recoltare, cu reducerea la minimum sau chiar cu eliminarea manoperei. Pentru detașarea ramurilor cu fructe există și câteva mașini strict specializate, de serie scurtă, scumpe și cu randament discutabil. ”Și noi avem o astfel de mașină, dar am adoptat varianta manuală, cu foarfeca electrică, în care avem rezultate mai bune, pentru că evităm să punem la congelare lemn fără fruct. Recoltarea fructelor direct de pe plantă nu este posibilă. Ca urmare, nici folosirea mașinilor de recoltat din viticultură. Dar principiul este deja pus la punct, iar îmbunătățirile pot veni pe ambele fronturi: detașarea ramurilor și batozarea“, explică inginerul. Și pentru batozarea ramurilor congelate există mai multe variante, cea mai simplă fiind o furcă pe un gratar, iar cea mai elaborată o batoză mecanică, ventilată, sofisticată. Din păcate, nu există furnizori de echipamente specializate pentru cătină. Majoritatea celor implicați recurg la improvizații, unele excepționale, foarte inteligente, care rezolvă problema recoltării, lăsând deschisă doar operațiunea de sortare și condiționare a fructelor în vederea vânzării, mai precizează el. Ca cifră „sintetică“, la o recoltă de 20 t/ha, costul de producție este de circa 0,90 euro/kg, pentru produsul sortat și ambalat, gata de livrare. Prețurile de vânzare variază între 1,6 și 2,6 euro/kg în funcție de calitate, de gradul de prelucrare și de destinația fructelor.
Eu nu vând iluzii
„Noi nu facem comerț cu fructe de cătină. Gama noastră de activități este destul de largă. Avem un sector de cercetare care ne ocupă tot timpul anului. Avem o pepinieră care, de asemenea, ne solicită mult. Fructe producem din plantația noastră comercială, la fel ca toată lumea. Capacitatea noastră frigorifică este dimensionată exact pentru suprafața pe care trebuie să o recoltăm anual. Din acest motiv, dorind să fim performanți în tot ceea ce facem, nu prestăm servicii pentru terți. Cine înființează o plantație de cătină o prevede de la bun început cu capacitatea frigorifică necesară. Altfel nu! Nu știu să existe cooperative pentru facilitarea vânzării, dar prin asociere se pot realiza partizi mai mari de fructe de aceeași calitate și se pot achiziționa mașini specializate pentru condiționarea și pregătirea fructelor, vânzarea devine mai profesionistă și se poate face mai organizat. Știu și că există grupuri de producători sau cooperative înființate în scopul rentabilizării activității, sau mai degrabă pentru atragerea de bani ieftini, dar mai știu și că, din motive care nu mă privesc, nu sunt de mare ajutor pentru membrii lor. Noi nu suntem asociați cu nimeni, dar avem colaborări excelente cu mulți cultivatori, pe care i-am cunoscut în calitate de furnizori ai materialului de plantare și ulterior ca parteneri într-o industrie deja foarte activă și tot mai exigentă. M-am abținut dintotdeauna să dau sfaturi. Am arătat doar ce și cum facem noi și am dat doar informații de natură tehnică. Niciodată nu voi interveni în luarea deciziei de a înființa o plantație de cătină și nu voi împinge pe nimeni să investească. Fiecare este stăpânul propriilor decizii, iar aceea de a porni pe acest drum trebuie să-i aparțină 100%. Eu nu vând iluzii, dar tentația e mare, nu puțini au fost atrași de mirajul banilor facili, mai ales ai celor oferiți oricui, cu generozitate, dar fără grijă, de așa-zisele fonduri europene…“. Întrebat în ce condiții NU ar trebui să începem o afacere cu o plantație de cătină, Alexandru Vulpe a spus: „Îmi este mai simplu să enumăr condițiile în care DA, am putea să înființăm o plantație. Sunt mult mai puține. Prima și cea mai importantă este componenta umană, apoi competența și priceperea investitorului. În rest, dacă terenul și condițiile pedoclimatice sunt acceptabile, iar înființarea și exploatarea plantației se fac după reguli profesioniste, sunt șanse mari ca afacerea să fie una de succes”, a conchis cultivatorul cu cea mai mare experiență în cultura cătinei de la noi din țară.
Roxana DRĂGHICI
