Este cătina o afacere?

Inginerul Alexandru Vulpe, administratorul Centrului de Excelenţă pentru Cultura Cătinei Arad lucrează cu acestă specie de peste 40 de ani, iar rezultatele obţinute l-au făcut cunoscut în rândul pomicultorilor: a pus la punct tehnologia care face posibilă cultivarea ei în exploataţii comerciale de mari dimensiuni, a obţinut soiuri de cătină adaptate la această tehnologie, cu rezultate foarte bune atât în privinţa calităţii, cât şi a nivelului producţiei.

A reuşit să pătrundă pe o piaţă dificilă şi pretenţioasă. În plus, materialul de plantat este produs în regim propriu, în cea mai mare pepinieră de cătină nobilă din Europa, cu o capacitate de producţie de 1,5 milioane de puieţi/an şi singura care produce material bio certificat.

Deşi există piaţă pentru cătină, mai ales la export, Alexandru Vulpe se fereşte să dea sfaturi în această privinţă: „Nu pot expune aici un portofoliu de clienţi, sau să direcţionez pe cineva într-o parte sau alta, dar dacă producţiile sunt mari (ieftine), de bună calitate, recoltate la timp şi bine pregătite pentru vânzare, valorificarea se face rapid şi la cele mai bune preţuri. Pieţele de desfacere, inclusiv destinaţia producţiei, nu au un rol decisiv în luarea deciziei de înfiinţare, pentru că un marketing bun şi sistemul modern de transport deschid canale de vânzare şi anulează distanţele“.

Eu n-aş califica drept „afacere“ o plantaţie sub 5 ha

La alegerea terenului, absolut toate criteriile de selecţie trebuie luate în calcul, nu există o ierarhizare a lor. Dacă unul singur nu este îndeplinit, performanţele culturii vor fi afectate, putând duce, în cazuri grave, până la pierderea plantaţiei.  Comparativ cu alte specii pomicole din zona temperată, cătina exploatează cel mai bine amplasamentele aride, cu soluri sărace, scheletice, suportă îngheţurile târzii şi condiţiile vitrege de vegetaţie. Poate fi cultivată de la nivelul mării până la 900-1.000 m altitudine, pe orice fel de sol, cu excepţia celor foarte acide şi a celor prea umede. Rezistă la friguri de -40°C sau la arşiţe de 42°C. Dar vegetează mai bine şi produce mai mult pe soluri fertile, uşoare, nisipoase, permeabile, situate în zone cu vânturi moderate, bine expuse la lumină, cu temperaturi moderate, cu un regim de precipitatii peste 600 mm. Chiar dacă specia are o plasticitate foarte mare, „zonarea pomicolă a României, gestată la Institutul Pomicol de la Mărăcineni, din motive obiective, nu reuşeşte să acopere cu acurateţe toate zonele ţării şi, din păcate, oferă informaţii eronate, uneori chiar nefaste. Se poate lua o decizie de înfiinţare şi doar ţinând cont de pretenţiile plantei sau de tradiţiile locului.

Dacă o plantaţie are rezultate bune într-o anumită zonă, la fel va avea şi alta, în vecinătate sau în zonă, sub rezerva similitudinii condiţiilor de sol şi a respectării tehnologiei de înfiinţare şi cultivare“, explică cel mai experimentat cultivator de cătină de la noi. Soiurile recomandate sunt evident cele produse în pepiniera de la Arad şi, atrage atenţia inginerul, tehnologia de recoltare prin detaşarea ramurilor impune soiuri special create, care răspund pozitiv la tăierile radicale ale coroanei şi au capacitatea de refacere completă a acesteia în anul următor! Nu orice soi se pretează acestui sistem, însă pentru plantaţiile comerciale recoltarea prin detaşarea ramurilor şi batozarea acestora în stare congelată este singura fezabilă din punct de vedere practic şi economic şi care a făcut posibilă trecerea la plantaţii comerciale pe suprafeţe mari. „Vă garantez ca această metodă asigură producţia maxim posibilă pe unitatea de suprafaţă“, subliniază Vulpe. Un alt element de luat în calcul este suprafaţa minimă rentabilă. Cultivarea cătinei este o activitate foarte profitabilă, poate cea mai profitabilă, în raport cu alte specii cultivate în acelaşi loc, în acelaşi an, dar nu oricum. Rentabilitatea poate să difere foarte mult şi depinde de: starea culturii, de condiţiile de mediu ale anului sau zonei, de tehnologie, de nivelul valorificării şi, foarte important, de cunoştinţele tehnice şi de competenţele cultivatorului, de cele mai multe ori determinante. Eu n-aş califica drept „afacere“ o plantaţie sub 5 ha. Este „masa critică“ de la care totul se poate face profesionist şi se pot asigura dotările tehnice necesare.  Pentru soiurile de la Arad, respectiv Clara, Mara, Dora şi Cora, cu soiul mascul Andros, care acoperă peste 90% din arealul cultivat în România, recomand distanţele de plantare de 3,5 x 1,25 m, adică o densitate de circa 2.140 plante/ha, cultura fiind considerată, în acest caz, una intensivă. La preţurile ultimilor 4-5 ani, costul materialului de plantare (butaşi înrădăcinaţi) este de aproximativ 3.500 euro/ha. Irigarea nu este obligatorie, dar este necesară doar acolo unde precipitaţiile sunt sub 600 mm/an. Cheltuiala cu irigarea culturii este o investiţie foarte bună şi, având în vedere evoluţia climatică din ultimii ani, o recomand insistent tuturor investitorilor.

Cât avem de aşteptat până la prima producţie?

Prima producţie se obţine în luna septembrie din anul al treilea de vegetaţie. Se zice „la a treia frunză“. Nu se poate mai devreme. Scopul în primii 2 ani este obţinerea unei plantaţii viguroase şi încheiate, formarea coroanei de rod cu o suprafaţă de fructificare cât mai mare posibil, şi nu producţia de fructe. Potenţialul de producţie al soiurilor noastre este unul ridicat, iar peste 20 tone/ha la prima recoltă, în anul III, sunt producţii considerate normale. Costurile de întreţinere, atât în plantaţia tânără, cât şi în aceea pe rod, sunt relativ mici şi variază între 600 şi 900 euro/ha/an, în funcţie de mai mulţi factori.

Cătina încă are puţine boli şi se poate cultiva cu succes în sistem ecologic, dar este receptivă la două boli de sol foarte periculoase, verticilioza şi fusarioza, care, în anumite condiţii atacă planta şi pot provoca chiar moartea acesteia. Sunt boli vasculare, singura măsură tehnologică fiind înlocuirea regulată a golurilor. De precizat că în câmpurile de cercetare de la Arad, Alexandru Vulpe are în studiu avansat soiuri tolerante sau rezistente la cele două boli, „în tot cazul fără simptome, iar producerea de material de plantare altoit pe aceşti portaltoi va rezolva problema, chiar dacă preţul puieţilor va fi ceva mai ridicat“, mai spune inginerul. Capacitatea frigorifică se proiectează pentru producţia maximă estimată. Ea are două componente: un spaţiu pentru congelare la -30...-35°C şi unul pentru depozitare la -18°C. Volumul lor depinde de suprafaţa plantaţiei şi trebuie să permită terminarea recoltatului în maxim 10 zile/soi. În general, se ia în considerare o capacitate de congelare zilnică de 25 de containere standard (120 x 80 x 78 cm)/ha, dar dimensiunile minime ale unei celule trebuie să permită folosirea utilajelor de ridicare. Celula de păstrare va avea volumul necesar pentru toată producţia, ţinând cont de densitatea fructelor de cătină, de 320 kg/mc.

Manopera şi mecanizarea lucrărilor

Ca şi întreţinere a plantaţiei, cu exceptia a 2-3 intervenţii (tăieri de formare) din anul I, cultura nu mai presupune lucrări manuale decât la recoltare. Recoltarea prin detaşarea ramurilor şi batozarea lor în stare congelată reduce mult consumul de forţă de muncă, dar acesta depinde de nivelul producţiei, de dotarea tehnică etc. O suprafaţă de 5 ha se poate recolta cu 12 oameni în maxim 20 de zile, iar dacă avem două soiuri, 10 zile per soi. Dar dotările tehnice, amănuntele „tehnico-tactice“ şi „micile secrete“ vor face mereu diferenţa între un cultivator şi altul, crede Alexandru Vulpe. Tehnologia propusă de el, fără taieri de rodire „savante“, cu extrem de puţine intervenţii manuale asupra pomului, nu necesită forţă de muncă calificată, dar mizează pe seriozitatea şi abilităţile practice ale muncitorilor. Iar lipsa tot mai mare a acestora va duce la introducerea de noi metode de recoltare, cu reducerea la minimum sau chiar cu eliminarea manoperei. Pentru detaşarea ramurilor cu fructe există şi câteva maşini strict specializate, de serie scurtă, scumpe şi cu randament discutabil. ”Şi noi avem o astfel de maşină, dar am adoptat varianta manuală, cu foarfeca electrică, în care avem rezultate mai bune, pentru că evităm să punem la congelare lemn fără fruct. Recoltarea fructelor direct de pe plantă nu este posibilă. Ca urmare, nici folosirea maşinilor de recoltat din viticultură. Dar principiul este deja pus la punct, iar îmbunătăţirile pot veni pe ambele fronturi: detaşarea ramurilor şi batozarea“, explică inginerul. Şi pentru batozarea ramurilor congelate există mai multe variante, cea mai simplă fiind o furcă pe un gratar, iar cea mai elaborată o batoză mecanică, ventilată, sofisticată. Din păcate, nu există furnizori de echipamente specializate pentru cătină. Majoritatea celor implicaţi recurg la improvizaţii, unele excepţionale, foarte inteligente, care rezolvă problema recoltării, lăsând deschisă doar operaţiunea de sortare şi condiţionare a fructelor în vederea vânzării, mai precizează el. Ca cifră „sintetică“,  la o recoltă de 20 t/ha, costul de producţie este de circa 0,90 euro/kg, pentru produsul sortat şi ambalat, gata de livrare. Preţurile de vânzare variază între 1,6 şi 2,6 euro/kg în funcţie de calitate, de gradul de prelucrare şi de destinaţia fructelor.

Eu nu vând iluzii

„Noi nu facem comerţ cu fructe de cătină. Gama noastră de activităţi este destul de largă. Avem un sector de cercetare care ne ocupă tot timpul anului. Avem o pepinieră care, de asemenea, ne solicită mult. Fructe producem din plantaţia noastră comercială, la fel ca toată lumea. Capacitatea noastră frigorifică este dimensionată exact pentru suprafaţa pe care trebuie să o recoltăm anual. Din acest motiv, dorind să fim performanţi în tot ceea ce facem, nu prestăm servicii pentru terţi. Cine înfiinţează o plantaţie de cătină o prevede de la bun început cu capacitatea frigorifică necesară. Altfel nu! Nu ştiu să existe cooperative pentru facilitarea vânzării, dar prin asociere se pot realiza partizi mai mari de fructe de aceeaşi calitate şi se pot achiziţiona maşini specializate pentru condiţionarea şi pregătirea fructelor, vânzarea devine mai profesionistă şi se poate face mai organizat. Ştiu şi că există grupuri de producători sau cooperative înfiinţate în scopul rentabilizării activităţii, sau mai degrabă pentru atragerea de bani ieftini, dar mai ştiu şi că, din motive care nu mă privesc, nu sunt de mare ajutor pentru membrii lor. Noi nu suntem asociaţi cu nimeni, dar avem colaborări excelente cu mulţi cultivatori, pe care i-am cunoscut în calitate de furnizori ai materialului de plantare şi ulterior ca parteneri într-o industrie deja foarte activă şi tot mai exigentă. M-am abţinut dintotdeauna să dau sfaturi. Am arătat doar ce şi cum facem noi şi am dat doar informaţii de natură tehnică. Niciodată nu voi interveni în luarea deciziei de a înfiinţa o plantaţie de cătină şi nu voi împinge pe nimeni să investească. Fiecare este stăpânul propriilor decizii, iar aceea de a porni pe acest drum trebuie să-i aparţină 100%. Eu nu vând iluzii, dar tentaţia e mare, nu puţini au fost atraşi de mirajul banilor facili, mai ales ai celor oferiţi oricui, cu generozitate, dar fără grijă, de aşa-zisele fonduri europene...“. Întrebat în ce condiţii NU ar trebui să începem o afacere cu o plantaţie de cătină, Alexandru Vulpe a spus: „Îmi este mai simplu să enumăr condiţiile în care DA, am putea să înfiinţăm o plantaţie. Sunt mult mai puţine. Prima şi cea mai importantă este componenta umană, apoi competenţa şi priceperea investitorului. În rest, dacă terenul şi condiţiile pedoclimatice sunt acceptabile, iar înfiinţarea şi exploatarea plantaţiei se fac după reguli profesioniste, sunt şanse mari ca afacerea să fie una de succes”, a conchis cultivatorul cu cea mai mare experienţă în cultura cătinei de la noi din ţară.

Roxana DRĂGHICI