Este necesar un proiect de ţară pentru finanţarea agriculturii

Ion Olteanu, administrator al Agromed Crops, ce exploatează 14.000 ha aflate în patru judeţe din sudul ţării, consideră că digitalizarea şi cooperarea sunt vitale pentru dezvoltarea agriculturii româneşti. Este totodată necesară realizarea unui proiect de ţară pentru finanţarea agriculturii, cu perioade lungi de rambursare, şi modificarea Legii arendei pentru a încuraja demararea investiţiilor.

„Este foarte important să ai o planificare, un cash-flow bine stabilit, bugete adaptate, un plan de dezvoltare pe termen mediu şi o strategie pe termen lung.

Am început în urmă cu 9 ani şi suntem într-un proces continuu de structurare şi, chiar dacă am început cu o fermă mică, acum gestionăm 14.000 ha. Suntem în permanent proces de evoluţie, mai ales că noi nu am avut o tradiţie de sute de ani în afaceri. Comunismul ne-a oprit dintr-o posibilă dezvoltare şi nu avem spiritul antreprenorial atât de activ precum cei din vestul Europei. Am început să facem afaceri neavând o şcoală în acest sens, dar ne-am informat tot timpul. Ferma agricolă este bine definită, avem obiective clare, am eliminat dorinţa de a face afaceri bazându-ne pe sentimente şi am pus în loc un control eficient al fermei, introducând digitalizarea. Ferma este gestionată de un program performant atât pe partea de contabilitate, cât şi pe cea de supraveghere şi manageriat.

Am implementat cu succes programul agroVIR (sistem informatic de management agricol) şi practic ştim permanent ce se întâmplă cu fiecare utilaj, tractor, combină, cât lucrează, dacă lucrează şi când, cunoaştem în fiecare minut consumurile de combustibil specifice - acest program emite semnale de alarmă dacă se depăşesc normele. În privinţa costului de producţie, acesta este stabilit în anul anterior, practic la începerea ciclului agricol ştim ce urmărim, iar pe parcurs vedem dacă îl depăşim, căutând să facem economii în funcţie de starea fitosanitară a culturilor agricole. Anul acesta, cu o secetă cumplită de două luni şi jumătate, a trebuit să modificăm planul de aplicare a tratamentelor fitosanitare.

În cadrul fermei avem mai multe departamente cu rol economic, de control, de supraveghere a utilajelor din câmp ş.a.m.d. Practic, urmărim toată activitatea din fermă în timp real şi când analizezi datele colectate poţi să faci un plan coerent şi cât mai viabil.

Partea grea este colectarea tuturor informaţiilor şi există în anumite ferme o anumită reticenţă în această privinţă, însă în timp se capătă o educaţie de stocare a datelor, care este mai mult decât necesară. Consider că digitalizarea a devenit o necesitate pentru a fi competitiv, altfel ieşi de pe piaţă. Totodată, digitalizarea este o provocare în special pentru tineri, iar agricultura poate deveni mai atractivă deoarece pot avea un specialist în câmp, în timp ce ei pot efectua de la birou un control şi un management eficiente. Desigur, nu vor putea lua meritele agronomului care trebuie să «citească» câmpul.“

Cooperarea dintre fermieri ar trebui încurajată

„În vestul Europei sunt asociaţii puternice, din care fac parte chiar şi mii de membri. În România, este mult mai greu şi lucrurile se fac doar pe hârtie, pentru că nu există încredere între membri. Atunci când vrei să aduci bani, să faci proiecte, nu găseşti o persoană cu care să colaborezi. Pentru fermele mici, asocierea este singura soluţie pentru dezvoltare. În acest fel pot angaja un inginer agronom pentru buna aplicare a tehnologiilor şi a tratamentelor fitosanitare pentru a evita, spre exemplu, excesul. În afară de asta, asocierea permite comasarea terenurilor. Dacă lucrezi 2-3 hectare şi terenurile sunt fărâmiţate, nu poţi să aduci utilaje performante, să faci profit şi de aceea este necesară găsirea unei variante pentru a lucra un bloc comasat, pentru a negocia achiziţia de inputuri etc. şi astfel să îţi asiguri un venit care să îţi permită să te dezvolţi. Din păcate, avem mentalitatea foarte păguboasă că asocierea înseamnă un potenţial furt din partea asociatului/asociaţilor.

În opinia mea, asocierea este singura modalitate pentru a avea o agricultură competitivă. Chiar şi pentru fermele medii este benefică, pentru că astfel se poate obţine un preţ mai bun la valorificarea producţiei. Chiar şi eu, având o fermă mare, am avut surpriza să nu reuşesc să vând. Ambasadorul Iordaniei a fost la mine în birou şi a spus că vrea să lucreze cu noi, a fost în câmp, a văzut culturile, a venit însoţit de specialişti şi şi-a dat seama ca tratamentele fitosanitare sunt corect efectuate şi nu exagerăm cu ele, iar producţia este de calitate. Trebuia încărcat un vapor mare şi nici măcar eu nu am reuşit acest lucru. Asocierea trebuie încurajată, eventual prin bonusuri sau chiar prin legislaţie, în sensul că se pot acorda pentru acest lucru puncte suplimentare în anumite programe. Consider că lucrurile frumoase se fac în echipă. Se tot vorbeşte despre procesare, însă vânzarea este cea mai mare problemă. Dacă însă mai mulţi se unesc, pot crea un produs şi asigura o continuitate a acestuia. Sunt foarte multe lucruri care trebuie îmbunătăţite, dar în primul rând consider ca lipsesc o strategie şi lipsa finanţării pe termen lung. Există mulţi fermieri care sunt obligaţi să-şi vândă producţia la recoltare şi se întâmpla asta pentru că le lipseşte un produs financiar întins pe durata a 20-30 ani şi cu ajutorul căruia să se poată dezvolta. Agricultura nu înseamnă doar un împrumut - inputuri pe credit cu plata la recoltare, ci tehnologie şi investiţii în terenuri - pământurile noastre sunt puternic acidifiate şi nimeni nu trage un semnal de alarmă, iar noi pierdem de sute milioane de euro, dacă nu miliarde de euro, ca rezultat al acestui fenomen care reduce productivitatea. Aşa cum spuneam, procesarea este importantă şi toată lumea din agribusiness vorbeşte despre asta, dar aş dori să spun că, în afară de faptul că presupune o investiţie foarte mare, consumă şi timp pentru a deveni o afacere viabilă (un an ca să întocmeşti proiectul, alt an pentru a învaţa şi un an pentru implementare), iar în această perioadă trebuie să plăteşti ratele. Întrebarea este: de unde?

De aceea insist că ne trebuie un proiect de ţară cu scopul finanţării agriculturii pe o perioada de 30 de ani. Numai aşa poţi să atragi tinerii să vină în agricultură, prin proiecte mari pe care să le poată rambursa într-o perioadă lungă. Modificarea legii arendei este, de asemenea, necesară pentru că nu poţi face investiţii pe un teren pe care mâine poţi să-l pierzi. Ne trebuie o lege care să permită o arendare pe o perioadă de minimum 7 ani ca să te poţi dezvolta“, a afirmat Olteanu, în cadrul unei dezbateri iniţiate de DLG InterMarketing pentru comunitatea Agraria.

Ana IONIŢĂ