386,9 miliarde de euro pentru agricultura europeana

Ca urmare a adoptării recente de către Comisia Europeană a propunerilor de perspective bugetare pentru perioada 2014-2020, Dacian Cioloş, comisar european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a susţinut o conferinţă de presă la Bucureşti, la data de 6 iulie, pentru a informa cu privire la proiectul de buget al Uniunii Europene şi al Politicii Agricole Comune.

---

Propunerea de buget s-a născut într-un context dificil, de situaţie economică dificilă în multe state membre ale Uniunii Europene. Deoarece bugetul UE depinde în mare măsură de contribuţiile statelor membre şi mai puţin de surse proprii europene, acest buget a trebuit să ţină seama şi de aceste condiţii de austeritate. De aceea, obiectivul nostru a fost să propunem un buget creativ pentru investiţii, care să stimuleze investiţii şi să-şi aducă contribuţia la relansarea economică a Uniunii Europene. Bugetul european nu este similar cu cele naţionale, care trebuie să rezolve şi anumite probleme curente de la un an la altul. Acesta se stabileşte pe o perioadă de şapte ani şi este un complement la bugetele naţionale, fiind focalizat pe anumite priorităţi europene comunitare. Pentru perioada 2014-2020, bugetul UE propus este de 1.025 mld. euro, ceea ce reprezintă 1,05% din PIB-ul la nivel european. Este un buget care în proporţie de 95% se întoarce în statele membre prin proiectele care vor fi finanţate. Costurile aşa-zisei birocraţii stufoase de la Bruxelles sunt de doar 5% din acest buget. Obiectivele principale ale acestui buget vizează cercetarea şi inovarea, investiţiile în priorităţi precum energia regenerabilă, agricultura durabilă, folosirea inteligentă a resurselor naturale, creşterea economică, care să fie şi inclusivă. Principiile bugetare 2014-2020 Spre deosebire de perioada bugetară actuală, vor fi mai clar puse în evidenţă câteva principii-cheie ale bugetului, în primul rând un buget care să fie focalizat pe obţinerea de rezultate, care îşi fixează obiective precise. Absorbţia strict cantitativă a fondurilor nu va mai fi principalul obiectiv urmărit de Comisia Europeană, ci se va pune accent pe obţinerea de rezultate. Al doilea principiu pe care se va întemeia bugetul UE este cel de condiţionalitate. Alocarea financiară se va face pe baza unor anganjamente ale statelor membre, de obţinere a acestor rezultate. Vor exista nişte parteneriate între statele membre şi Comisia Europeană în utilizarea fondurilor structurale. Astfel, statele membre se vor anganja să atingă anumite obiective, care vor ţine cont, în principal, de specificitatea naţională, dar şi de obiectivele fixate la nivel european prin strategia UE 2020, în schimbul fondurilor alocate de Comisia Europeană. Un alt prinicipu important este cel al simplificării regulilor. Comisia Europeană va face eforturi, prin reformele politicilor comunitare care vor urma, să simplifice procedurile, fără ca prin aceasta să scadă gradul de asigurare a bunei utilizări a fondurilor europene. Vor fi reguli mai simple, clare şi transparente pentru a se reduce birocraţia, cu speranţa că statele membre nu vor adăuga mai multă birocraţie în normele de implementare în urma adoptării acestor regulamente europene. Al patrulea principiu important este cel legat de flexibilitate. Acesta va asigura o adaptabilitate mai uşoară a bugetului, o transferare mai facilă a fondurilor de la o linie bugetară la alta, în funcţie şi de priorităţile care vor fi puse în evidenţă pe parcurs, dar şi o utilizare mai eficientă a fondurilor europene. România, beneficiar net al fondurilor europene Pe baza propunerilor Comisiei Europene, România va fi unul dintre statele membre beneficiar net în creştere a fondurilor europene, faţă de alocarea actuală, atât pentru politica de coeziune, cât şi pentru PAC. Rezultatele finale se vor stabili în urma negocierilor cu Parlamentul şi Consiliul European. Important este ca România să dovedească foarte clar că are nevoie de aceste fonduri şi că este în măsură să le utilizeze.
Agricultura, cea mai importantă în bugetul UE Politica Agricolă Comună va rămâne cea mai importantă în bugetul UE, cu o linie bugetară de 371,7 mld. euro, la care se adaugă o disponibilitate bugetară de 15,2 mld. euro. În total, 386,9 mld. euro pentru 2014-2020 pentru agricultura europeană. Cele 15,2 mld. euro sunt dedicate agriculturii, din alte linii bugetare, în afara bugetului strict legat de PAC. Un buget de 4,5 mld. euro va fi dedicat pentru cercetarea şi inovarea în agricultură. Este pentru prima dată când va exista o linie de finanţare specifică pentru această activitate, dar care nu va finanţa doar proiecte de cercetare, ci şi consorţii între institutele de cercetare şi producători. Prin aceasta, se va îndrepta cercetarea din sectorul agroalimentar spre nevoile practice ale agricultorilor. Se vor crea canale prin care producătorii şi operatorii din sectorul agroalimentar să transmită nevoile lor cercetării. Din această alocare bugetară, 3,5 mld. euro vor fi alocate pentru situaţii de urgenţă pe piaţa agroalimentară europeană din cauza unor crize sanitare. Crize care sunt independente de acţiunea agricultorilor, dar care au un impact asupra pieţei agroalimentare europene şi asupra veniturilor agricultorilor. Va fi un mecanism ce va putea fi mobilizat de urgenţă în astfel de situaţii de criză Politica de coeziune Politica de coeziune va fi în continuare un postbugetar important, care va viza nu doar regiunile care au un nivel al PIB de sub 75% din media comunitară. Spre deosebire de perioada actuală, se va introduce un regim al unor regiuni intermediare, care vor fi suprijinite în obiectivul de a susţine creşterea economică. Pentru România, în politica de coeziune, pe perioada următoare, va exista o alocare financiară mai mare decât cea actuală. Un element de noutate este introducerea unei linii bugetare pentru un instrument de conectare a infrastructurii la nivel european. Fondurile alocate vor fi de 50 mld. euro, din care 10 mld. euro provin din fondurile structurale, prin care se vor finanţa mari proiecte de infrastructură
de conectare a statelor membre între ele şi cu ţările vecine UE. Obiectivul acestei măsuri este de a întări domeniile transportului, energiei şi comunicării. Bugetul cercetării, în creştere Se discută de 80 mld. euro, care vine în completarea bugetelor naţionale pentru politica de cercetare, cu o creştere de aproape 30 mld. euro. Din acest buget, 4,5 mld. vor fi rezervate pentru agricultură. Politica de relaţii externe şi vecinătate va avea o creştere faţă de perioada actuală. Vor exista proiecte de dezvoltare socioeconomică, inclusiv în domeniul agriculturii, prin instrumente de sprijin pentru ţările vecine UE, precum Moldova, Ucraina etc. Obiectivul este de a pune la punct un program similar SAPARDului pentru ţările candidate la UE. Nivelul subvenţiilor directe Comisia Europeană propune o creştere a nivelului de subvenţii în statele sub media comunitară. Nu este o propunere de egalizare a acestora pe de o parte, deoarece o egalizare matematică este greu de justificat. Sunt condiţii de producţie diferite de la un stat membru la altul, de la o regiune la alta. Sistemul pe care îl propunem va permite chiar o diferenţiere a nivelului de sprijin între diferitele regiuni în cadrul unui stat membru. Un alt motiv pentru care nu va exista o egalizare este acela că între statele membre alocările financiare totale din bugetul comunitar trebuie să ţină cont de anumite echilibre. Orice creştere financiară alocată unui stat membru în Politica Agricolă Comună ar însemna diminuări în alocări financiare în alte politici comunitare, cum ar fi coeziunea. Pentru a evita dezechilibre majore, trebuie să ţinem cont de acest lucru. Vom căuta toate mecanismele de flexibilitate pentru ca producătorii să fie cât mai puţin afectaţi. Doresc să subliniez un lucru: când vorbim de alocarea financiară pentru agricultorii din România nu trebuie să ne gândim doar la subvenţii, care sunt importante şi necesare. Pentru unele state membre, cum este şi cazul României, partea de investiţii în modernizarea agriculturii este cel puţin, în opinia mea, la fel de importantă ca şi partea de subvenţie. Dacă am creşte foarte mult subvenţia pentru agricultorul român şi am acorda o susţinere financiară slabă pentru proiectele de investiţii, fermierii ar fi mai mult sub presiunea competitivităţii. Dacă luăm în considerare alocarea financiară medie totală pe cap de agricultor, luând atât subvenţiile pe suprafaţă, cât şi sprijinul financiar alocat pentru modernizare, dezechilibrul nu este foarte mare. În pilonul II al PAC, cel de dezvoltare rurală, vom încerca să propunem instrumente care să fie mai uşor accesibile pentru agricultori, pentru a demara investiţii în ferme. Vom merge, mai degrabă, pe o finanţare pe obiective decât pe proiect. Chiar dacă vor mai exista diferenţe între nivelul plăţilor la hectar, pe pilonul II al Politicii Agricole Comune, vom facilita accesul la fondurile pentru investiţii. Un minimum de controale pentru fermele mici Pentru micii fermieri ne propunem, în primul rând, să simplificăm plata directă din pilonul I, în sensul reducerii la un minimum de controale care să se efectueze în aceste ferme mici, pentru plată de tip forfetară. Acest lucru ar simplifica foarte mult lucrurile, atât pentru administraţia naţională care face aceste plăţi directe, cât şi pentru agricultori. Foarte multe erori şi întârzieri de plată au venit şi din cauza complexităţii acestor proceduri, mai ales pentru fermele cu suprafeţe mici. Această măsură sper să fie benefică pentru agricultori, care se vor concentra mai mult pe producţie şi intrarea pe piaţă, decât pe partea de completare de formulare în fiecare an. Doresc să subliniez că această plată pentru fermele mici nu va fi un ajutor social. Vor fi anumite condiţionalităţi minime. Vizăm în primul rând formele mici care produc pentru piaţă, pentru ca ele să devină din ce în ce mai integrate pe piaţă, utilizând chiar programe de finanţare pe pilonul II, de dezvoltare rurală. Plafonarea subvenţiilor pentru exploataţiile mari Subvenţia directă anuală se acordă pentru a sprijini veniturile agricultorilor astfel încat să se producă ceea ce cere piaţa, nu ceea ce stimulează subvenţia să producă. De aceea, subvenţia nu mai este cuplată cu producţia la hectar sau
cu un anumit tip de cultură realizată. Pentru a evita variaţiile mari ale veniturilor agricultorilor, avem aceste plăţi directe. Dacă fermierul nu are o minimă stabilitate a veniturilor, nu va mai avea curajul să investească. Aceste fonduri care vor fi degajate din aplicarea măsurii de plafonare nu se duc în bugetul altor state, ci rămân în statul membru respectiv. Aceste fonduri pot fi alocate inclusiv pentru pilonul II, pentru investiţii, unde inclusiv fermele mari pot beneficia de ele.
Ana MUSTĂȚEA