Roger Waite despre reforma PAC

În cadrul unei deplasări organizate de Comisia Europeană la începutul lunii iunie, am vizitat timp de o zi sediul uneia dintre cele mai mari asociaţii ale legumicultorilor olandezi, însoţiţi fiind de dl Roger Waite, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş.

---

Principalele subiecte dezbătute de acesta au fost Politica Agricolă Comună (PAC) şi reforma 2014-2020. O altă temă abordată de dl Waite a fost criza din sectorul legumicol european, când domnia sa a vorbit despre măsurile de sprijin şi importanţa organizaţiilor profesionale. Singuranţa alimentară, una dintre principalele preocupări ale societăţii „Anul trecut, imediat după numirea oficială a lui Dacian Cioloş în funcţia de comisar european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a fost demarată o dezbatere publică cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune. În urma acestei dezbateri, s-a observat o opinie favorabilă în ceea ce priveşte importanţa agriculturii şi rolul pe care aceasta îl are în furnizarea de alimente. De asemenea, a rezultat dorinţa ca zonele rurale să fie bine populate şi active din punct de vedere economic. Totodată, dezbaterea a arătat şi o slabă înţelegere cu privire la însemnătatea şi rolul Politicii Agricole Comune. De aceea, una dintre preocupările noastre cheie este ca toată lumea să înţeleagă PAC şi importanţa sa. Mesajul transmis în urma dezbaterii este unul clar şi conţine trei elemente importante. Primul face referire la siguranţa alimentară, care constituie o prioritate în contextul cererii tot mai mari de alimente, a creşterii demografice, dar şi a schimbării de dietă în unele ţări din afara UE. Al doilea element important pentru opinia publică este mediul înconjurător. Schimbările climatice sunt din ce în ce mai evidente, pierdem din biodiversitate, iar resursele de apă scad. Sectorul cel mai afectat de schimbările climatice este agricultura, dar, în aceeaşi măsură, el poate să răspundă acestor provocări. Agricultura poate să micşoreze efectele negative ale schimbărilor climatice şi poate, de exemplu, să furnizeze energie regenerabilă. Rolul pe care îl are agricultura este unul semnificativ. Trebuie să adaptăm agricultura în funcţie de aceste schimbări climatice, iar fermierii care contribuie la reducerea efectelor negative vor trebui răsplătiţi, pentru că ceea ce fac este un bun public. De aceea, afirm că Politica Agricolă Comună priveşte întreaga societate, nu doar pe agricultori. Acum este cel mai important moment să avem o agricultură durabilă, să investim în inovaţie pentru că Roger Waite - despre reforma PAC mai târziu, după 2020, va fi mult mai greu, dar şi mai costisitor. Cel de-al treilea element principal în viziunea societăţii este dezvoltarea rurală, în cadrul căreia agricultura joacă un rol important, în special prin menţinerea balanţei populaţiei între cele două medii, rural şi urban. Agricultura rămâne motorul local al economiei, ea generează locuri de muncă şi pentru celelalte sectoare de activitate.” Un sistem mai corect în alocarea subvenţiilor „Politica Agricolă Comună este structurată pe doi piloni: pilonul I constituie baza plăţilor directe, care reprezintă 70-75% din bugetul PAC (43 de miliarde de euro anual) şi a măsurilor de piaţă, care ocupă 5% din buget; pilonul II este cel de dezvoltare rurală, în cadrul căruia statele membre stabilesc un program de dezvoltare pe şapte ani. Este dificil să spunem cum s-a ajuns la modul actual de acordare a plăţilor directe. Noile state membre ale Uniunii Europene primesc sprijin pe unitatea de suprafaţă, în timp ce majoritatea vechilor state membre primesc sprijin în baza referinţei istorice, realizată în perioada 2000-2002. Puţine sunt ţările care au trecut la sistemul acordării plăţilor pe suprafaţă, printre acestea numărându-se Germania şi Marea Britanie. Un lucru clar este acela că în noua reformă a PAC nu vrem să se mai ţină seama de referinţa istorică. Ne dorim un sistem mai corect de distribuire a sprijinului pe suprafaţă, bazat pe criterii obiective. Ţările noi membre primesc mai puţin de 50% din media sprijinului alocat la nivelul UE, pe când Belgia sau Olanda primesc mai mult decât dublu. Vor fi schimbări majore în noua PAC, pentru că vom încerca să reducem aceste diferenţe. Consider că la nivel politic va fi greu să facem aceste schimbări, însă până în 2020 vrem să avem un sistem corect, prin care să putem justifica fiecare sprijin pe care îl acordăm.” Activitatea de protecţie a mediului înconjurător, răsplătită „Se discută despre conceptul «Greening» şi modul în care fermierul poate contribui la reducerea încălzirii globale. Cei care vor aplica măsuri care duc la creşterea biodiversităţii şi care au un management mai bun al apei vor fi răsplătiţi. Încurajăm practicile de protejare a mediului înconjurător, pentru ca impactul asupra acestuia să fie cât mai mic. Se poartă discuţii asupra nivelului de sprijin care trebuie alocat din plăţile directe pe această măsură. Probabil că se va acorda, din suma plăţilor directe, circa 25-30% pentru protecţia mediului înconjurător. Totodată, se discută de o plafonare a sprijinului acordat fermelor foarte mari, pentru că ele nu au într-adevăr nevoie de acest suport pentru a funcţiona. Comisia a încercat în trecut să limiteze sprijinul la suma de 300 mii de euro pe fermă, dar de fiecare dată statele membre nu au fost de acord. Un alt termen care se discută este cel de «fermier activ». Pe baza unor referinţe istorice, anumiţi fermieri primesc sprijin financiar în continuare, chiar dacă aceştia nu mai defăşoară acea activitate sau la nivelul stabilit iniţial. De aceea, vrem să definim ce însemnă un fermier activ, pentru a putea acorda sprijin celor care desfăşoară activităţi agricole. Trebuie să schimbăm sistemul de acordare a sprijinului financiar, să fie unul corect, pentru ca plătitorul de taxe să ştie de ce o anumită fermă primeşte un suport mai mare şi alta mai mic. În ultima reformă a Politicii Agricole Comune a fost introdusă o clauză prin care statele membre pot exclude de la subvenţii fermierii care obţin mai mult de 50% din venit din activităţi nonagricole. În practică, nici un stat membru nu a introdus această clauză deoarece sunt mulţi fermieri mici care nu obţin destui bani din agricultură şi sunt nevoiţi să presteze şi activităţi nonagricole.” Intervenţie pe piaţă pentru sprijinirea legumicultorilor „În viitoarea Politică Agricolă Comună, măsurile de piaţă vor suferi mici modificări, în principal vor viza flexibilizarea în luarea deciziilor, mai ales în situaţiile speciale, de criză. Vrem să răspundem mai rapid când apar astfel de situaţii pe piaţa europeană. Pentru această măsură, pentru situaţiile de urgenţă, suma alocată este de 210 milioane de euro. Recentele măsuri de piaţă pe care le-am demarat sunt dedicate, în special, legumicultorilor care au distrus producţia ca urmare a crizei din acest sector, cauzată de bacteria E.coli. Cei care au fost nevoiţi să-şi distrugă producţia vor fi compensaţi. Producătorii care vor demonstra că au retras producţia de pe piaţă vor fi sprijiniţi pentru pierderile suferite. Sprijinul va fi, probabil, de maximum 50% din preţul mediu european la castraveţi, tomate şi salată înregistrat în iunie, între 2008 şi 2010. În cazul castraveţilor, preţul mediu înregistrat este de 479 euro/100 kg.” Importanţa organizaţiilor de producători „Pentru a acorda rapid acest suport, s-a pus întrebarea cum, iar cel mai simplu mod pe care l-am găsit a fost prin organizaţiile de producători. Producătorii care fac parte din aceste structuri pot demonstra volumul de legume retras de pe piaţă. După regulile existente, producătorii care fac parte din organizaţii pot primi mai repede compensaţia. Aceşti legumicultori ştiu că vor primi sprijin financiar pentru produsele retrase. Totodată, vor putea primi bani şi din fondurile operaţionale ale organizaţiei şi astfel pot cumula sprijinul. Organizaţiile de producători vor constitui un element-cheie în sectorul de legume din Europa şi vor juca un rol important în anii care vor urma. De fapt, în reforma sectorului vegetal din 2007 au fost introduse câteva măsuri care să stimuleze crearea organizaţiilor de producători. În Uniunea Europeană, circa 2/3 din fermieri nu fac parte dintr-o organizaţie. Statele noi membre ale UE au cele mai puţine organizaţii de producători. În România, din păcate, există doar o singură structură. Există anumite măsuri în statele noi pentru a încuraja constituirea de organizaţii ale producătorilor din sectorul legumicol. UE acordă, în acest sens, sprijin pe o perioadă de 5 ani. Sunt multe avantaje pe care producătorii le pot avea dacă fac parte dintr-o organizaţie de profil. Pe lângă cele legate de achiziţia în comun a echipamentelor şi utilajelor, de reducerea cheltuielilor de marketing, mărirea puterii de negociere cu supermarketurile, producătorii pot beneficia de o măsură suplimentară de siguranţă în cazurile în care apar situaţii speciale. Organizaţiile au posibilitatea de a plăti pentru retragerea produselor de pe piaţă în situaţiile de criză. Sperăm că atunci când criza din sectorul legumicol european se va sfârşi, producătorii vor vedea avantajele funcţionării organizaţiilor şi o vor vedea ca pe o măsură suplimentară de siguranţă.”

Din luna noiembrie a anului trecut, când a fost lansată dezbaterea publică pe tema viitoarei Politici Agricole Comune, am început să schiţăm principalele idei şi acum ştim foarte clar încotro trebuie să mergem. Au avut loc o serie de consultaţii şi discuţii în cadrul Consiliului de Miniştri şi în Parlamentul European. În acest an, la jumătatea lunii octombrie, vor fi publicate primele propuneri legate de viitorul PAC, însă acestea se vor baza, în primul rând, pe noul buget pe care Comisia Europeană îl va stabili.