În cadrul unei deplasări organizate de Comisia Europeană la începutul lunii iunie, am vizitat timp de o zi sediul uneia dintre cele mai mari asociații ale legumicultorilor olandezi, însoțiți fiind de dl Roger Waite, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Dacian Cioloș.
Principalele subiecte dezbătute de acesta au fost Politica Agricolă Comună (PAC) și reforma 2014-2020. O altă temă abordată de dl Waite a fost criza din sectorul legumicol european, când domnia sa a vorbit despre măsurile de sprijin și importanța organizațiilor profesionale. Singuranța alimentară, una dintre principalele preocupări ale societății „Anul trecut, imediat după numirea oficială a lui Dacian Cioloș în funcția de comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală, a fost demarată o dezbatere publică cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune. În urma acestei dezbateri, s-a observat o opinie favorabilă în ceea ce privește importanța agriculturii și rolul pe care aceasta îl are în furnizarea de alimente. De asemenea, a rezultat dorința ca zonele rurale să fie bine populate și active din punct de vedere economic. Totodată, dezbaterea a arătat și o slabă înțelegere cu privire la însemnătatea și rolul Politicii Agricole Comune. De aceea, una dintre preocupările noastre cheie este ca toată lumea să înțeleagă PAC și importanța sa. Mesajul transmis în urma dezbaterii este unul clar și conține trei elemente importante. Primul face referire la siguranța alimentară, care constituie o prioritate în contextul cererii tot mai mari de alimente, a creșterii demografice, dar și a schimbării de dietă în unele țări din afara UE. Al doilea element important pentru opinia publică este mediul înconjurător. Schimbările climatice sunt din ce în ce mai evidente, pierdem din biodiversitate, iar resursele de apă scad. Sectorul cel mai afectat de schimbările climatice este agricultura, dar, în aceeași măsură, el poate să răspundă acestor provocări. Agricultura poate să micșoreze efectele negative ale schimbărilor climatice și poate, de exemplu, să furnizeze energie regenerabilă. Rolul pe care îl are agricultura este unul semnificativ. Trebuie să adaptăm agricultura în funcție de aceste schimbări climatice, iar fermierii care contribuie la reducerea efectelor negative vor trebui răsplătiți, pentru că ceea ce fac este un bun public. De aceea, afirm că Politica Agricolă Comună privește întreaga societate, nu doar pe agricultori. Acum este cel mai important moment să avem o agricultură durabilă, să investim în inovație pentru că Roger Waite – despre reforma PAC mai târziu, după 2020, va fi mult mai greu, dar și mai costisitor. Cel de-al treilea element principal în viziunea societății este dezvoltarea rurală, în cadrul căreia agricultura joacă un rol important, în special prin menținerea balanței populației între cele două medii, rural și urban. Agricultura rămâne motorul local al economiei, ea generează locuri de muncă și pentru celelalte sectoare de activitate.” Un sistem mai corect în alocarea subvențiilor „Politica Agricolă Comună este structurată pe doi piloni: pilonul I constituie baza plăților directe, care reprezintă 70-75% din bugetul PAC (43 de miliarde de euro anual) și a măsurilor de piață, care ocupă 5% din buget; pilonul II este cel de dezvoltare rurală, în cadrul căruia statele membre stabilesc un program de dezvoltare pe șapte ani. Este dificil să spunem cum s-a ajuns la modul actual de acordare a plăților directe. Noile state membre ale Uniunii Europene primesc sprijin pe unitatea de suprafață, în timp ce majoritatea vechilor state membre primesc sprijin în baza referinței istorice, realizată în perioada 2000-2002. Puține sunt țările care au trecut la sistemul acordării plăților pe suprafață, printre acestea numărându-se Germania și Marea Britanie. Un lucru clar este acela că în noua reformă a PAC nu vrem să se mai țină seama de referința istorică. Ne dorim un sistem mai corect de distribuire a sprijinului pe suprafață, bazat pe criterii obiective. Țările noi membre primesc mai puțin de 50% din media sprijinului alocat la nivelul UE, pe când Belgia sau Olanda primesc mai mult decât dublu. Vor fi schimbări majore în noua PAC, pentru că vom încerca să reducem aceste diferențe. Consider că la nivel politic va fi greu să facem aceste schimbări, însă până în 2020 vrem să avem un sistem corect, prin care să putem justifica fiecare sprijin pe care îl acordăm.” Activitatea de protecție a mediului înconjurător, răsplătită „Se discută despre conceptul «Greening» și modul în care fermierul poate contribui la reducerea încălzirii globale. Cei care vor aplica măsuri care duc la creșterea biodiversității și care au un management mai bun al apei vor fi răsplătiți. Încurajăm practicile de protejare a mediului înconjurător, pentru ca impactul asupra acestuia să fie cât mai mic. Se poartă discuții asupra nivelului de sprijin care trebuie alocat din plățile directe pe această măsură. Probabil că se va acorda, din suma plăților directe, circa 25-30% pentru protecția mediului înconjurător. Totodată, se discută de o plafonare a sprijinului acordat fermelor foarte mari, pentru că ele nu au într-adevăr nevoie de acest suport pentru a funcționa. Comisia a încercat în trecut să limiteze sprijinul la suma de 300 mii de euro pe fermă, dar de fiecare dată statele membre nu au fost de acord. Un alt termen care se discută este cel de «fermier activ». Pe baza unor referințe istorice, anumiți fermieri primesc sprijin financiar în continuare, chiar dacă aceștia nu mai defășoară acea activitate sau la nivelul stabilit inițial. De aceea, vrem să definim ce însemnă un fermier activ, pentru a putea acorda sprijin celor care desfășoară activități agricole. Trebuie să schimbăm sistemul de acordare a sprijinului financiar, să fie unul corect, pentru ca plătitorul de taxe să știe de ce o anumită fermă primește un suport mai mare și alta mai mic. În ultima reformă a Politicii Agricole Comune a fost introdusă o clauză prin care statele membre pot exclude de la subvenții fermierii care obțin mai mult de 50% din venit din activități nonagricole. În practică, nici un stat membru nu a introdus această clauză deoarece sunt mulți fermieri mici care nu obțin destui bani din agricultură și sunt nevoiți să presteze și activități nonagricole.” Intervenție pe piață pentru sprijinirea legumicultorilor „În viitoarea Politică Agricolă Comună, măsurile de piață vor suferi mici modificări, în principal vor viza flexibilizarea în luarea deciziilor, mai ales în situațiile speciale, de criză. Vrem să răspundem mai rapid când apar astfel de situații pe piața europeană. Pentru această măsură, pentru situațiile de urgență, suma alocată este de 210 milioane de euro. Recentele măsuri de piață pe care le-am demarat sunt dedicate, în special, legumicultorilor care au distrus producția ca urmare a crizei din acest sector, cauzată de bacteria E.coli. Cei care au fost nevoiți să-și distrugă producția vor fi compensați. Producătorii care vor demonstra că au retras producția de pe piață vor fi sprijiniți pentru pierderile suferite. Sprijinul va fi, probabil, de maximum 50% din prețul mediu european la castraveți, tomate și salată înregistrat în iunie, între 2008 și 2010. În cazul castraveților, prețul mediu înregistrat este de 479 euro/100 kg.” Importanța organizațiilor de producători „Pentru a acorda rapid acest suport, s-a pus întrebarea cum, iar cel mai simplu mod pe care l-am găsit a fost prin organizațiile de producători. Producătorii care fac parte din aceste structuri pot demonstra volumul de legume retras de pe piață. După regulile existente, producătorii care fac parte din organizații pot primi mai repede compensația. Acești legumicultori știu că vor primi sprijin financiar pentru produsele retrase. Totodată, vor putea primi bani și din fondurile operaționale ale organizației și astfel pot cumula sprijinul. Organizațiile de producători vor constitui un element-cheie în sectorul de legume din Europa și vor juca un rol important în anii care vor urma. De fapt, în reforma sectorului vegetal din 2007 au fost introduse câteva măsuri care să stimuleze crearea organizațiilor de producători. În Uniunea Europeană, circa 2/3 din fermieri nu fac parte dintr-o organizație. Statele noi membre ale UE au cele mai puține organizații de producători. În România, din păcate, există doar o singură structură. Există anumite măsuri în statele noi pentru a încuraja constituirea de organizații ale producătorilor din sectorul legumicol. UE acordă, în acest sens, sprijin pe o perioadă de 5 ani. Sunt multe avantaje pe care producătorii le pot avea dacă fac parte dintr-o organizație de profil. Pe lângă cele legate de achiziția în comun a echipamentelor și utilajelor, de reducerea cheltuielilor de marketing, mărirea puterii de negociere cu supermarketurile, producătorii pot beneficia de o măsură suplimentară de siguranță în cazurile în care apar situații speciale. Organizațiile au posibilitatea de a plăti pentru retragerea produselor de pe piață în situațiile de criză. Sperăm că atunci când criza din sectorul legumicol european se va sfârși, producătorii vor vedea avantajele funcționării organizațiilor și o vor vedea ca pe o măsură suplimentară de siguranță.”
Din luna noiembrie a anului trecut, când a fost lansată dezbaterea publică pe tema viitoarei Politici Agricole Comune, am început să schițăm principalele idei și acum știm foarte clar încotro trebuie să mergem. Au avut loc o serie de consultații și discuții în cadrul Consiliului de Miniștri și în Parlamentul European. În acest an, la jumătatea lunii octombrie, vor fi publicate primele propuneri legate de viitorul PAC, însă acestea se vor baza, în primul rând, pe noul buget pe care Comisia Europeană îl va stabili.
