Executarea tăierilor de rodire la vița de vie

​Tăierile de rodire aplicate viței de vie nu pot fi concepute decât în strânsă legătură cu formele de conducere a plantelor. 

În mod obișnuit, la tăierea în uscat se respectă principiul verigilor de rod, constând din asigurarea elementelor de fructificare (coarde de 8–12 ochi, cordițe de 4–6 ochi sau cepi de 2–3 ochi). Abaterea de la acest principiu se întâlnește numai la tăierea în cepi roditori de 3 ochi (îndeosebi la cordonul bilateral dublu).
La conducerea joasă, clasică, recomandată pentru zona de cultură protejată a viței de vie și pentru soiurile mai sensibile la îngheț (Cardinal), se practică tăierea în verigi de rod, formate din coardele de lungimi variabile și din cepi de înlocuire.
Înainte de executarea tăierii, se examinează starea generală a butucului. Din coardele pornite din scaunul butucului se formează, prin scurtare la 2 ochi, cepii de înlocuire. Din coardele anuale, situate pe lemn de doi ani se aleg cele din care se formează elementele de rod (de producție), care se scurtează la lungimi variabile, în funcție de soi și încărcătura recomandată (eventual compensată). Aceste coarde trebuie să fie situate cât mai corespunzător pe scheletul butucului (de regulă, în lungul rândului și cât mai puțin în afara sa).
În cazul conducerii pe brațe înălțate cu înlocuire periodică (recomandată, de asemenea, în zona de cultură protejată), se aplică o tăiere în verigi de rod. În anii fără pierderi mari de ochi, încărcătura de rod este asigurată pe seama elementelor existente pe brațele butucului. Coardele provenite din cepii de siguranță (situați la baza butucului) și care au iernat protejate prin acoperirea cu pământ se taie în cepi de 2 ochi. În anii cu pierderi mari de ochi, elementele butucului sunt refăcute pe seama coardelor pornite din cepii de siguranță.
Forma de conducere Guyot pe tulpină este foarte răspândită la soiurile de struguri pentru masă, dar este potrivită și pentru soiurile de vin care rodesc pe elemente mai lungi (Fetească albă, Fetească neagră etc). În acest caz se aplică tăierea în verigi de rod, constituite din coarde de 8–12 (chiar 14) ochi și din cepi de înlocuire de 2 ochi. Forma de conducere cordon bilateral este recomandată mai ales pentru soiurile de vin. Se execută tăieri în verigi de rod (cu cordițe de 4–6 ochi și cepi de 2 ochi) sau în cepi roditori de 2–3 ochi.
Tăierile scurte în cepi roditori pot fi practicate cu bune rezultate atât la soiurile pentru vin (Riesling Italian, Fetească regală, Aligote, Chardonnay, Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Merlot), dar și la soiuri de struguri pentru masă (Chasselas, Cardinal). Nu se pretează la acest tip de tăiere soiurile: Fetească albă, Fetească neagră, Sauvignon, Muscat Otonel.
Tăierea în cepi se aplică cel mai bine în cazul unor încărcături reduse (14-16 ochi/m). Încărcăturile de rod mai mari nu pot fi amplasate judicios pe elementele multianuale (cordoane) datorită numărului prea mare de cepi care trebuie asigurați. În asemenea cazuri trebuie folosită forma de conducere cordon bilateral dublu sau, în cazul celui simplu, trebuie folosite 1-2 coarde de rod amplasate în condiții convenabile, de obicei, în poziții centrale (mai aproape de tulpină).
 
Timpul de executare – tăierea în uscat poate fi executată și în timpul iernii (ianuarie-februarie) în viile cu conducere pe tulpini din zona în care viile iernează neprotejate. Pentru viile care se protejează prin îngropare, tăierea se execută după dezgropat (martie).
În cultura semiprotejată a viței de vie, tăierea în uscat se poate executa în perioada de iarnă, cu condiția ca încărcătura de ochi să fie sporită cu 25–30 %. În luna martie se taie coardele de la baza butucului, protejate peste iarnă prin îngropare totală sau mușuroire. Totodată se execută tăierea de corecție, prin care se înlătură surplusul de ochi sau se compensează sarcina de rod (proporțional cu pierderile de ochi determinate).
În viile care au suferit pierderi de ochi de peste 80% se va proceda diferențiat după cum urmează: - dacă pierderile sunt repartizate mai mult spre mijlocul și vârful coardelor, se aplică tăieri de reducție. Recolta ce s-ar obține în plus prin tăieri de compensare nu justifică pagubele viitoare, datorate dezechilibrării butucilor. Dacă pierderile de ochi sunt uniform repartizate pe lungimea coardelor, într-o primă etapă se execută o tăiere provizorie, cu atribuirea unei sarcini de rod mărită la maxim (repartizată pe 5–6 coarde lungi de 12–14 ochi și pe copili) și dublarea numărului de cepi față de normal.
În acest ultim caz, în completarea tăierilor în uscat vor trebui efectuate operații în verde în cursul perioadei de vegetație. Operațiile în verde au ca scop crearea unui echilibru vegetativ sub aspectul numărului de lăstari, favorizarea fructificării, ușurarea efectuării lucrărilor de îngrijire și combatere și, în final, favorizarea maturării coardelor și diferențierea mugurilor de rod pentru anul viitor.
Deci, într-o nouă etapă, după pornirea în vegetație, când se poate aprecia atât procentul pierderilor, cât și amplasarea acestora, se revine cu tăierea de reducție. De pe butuc vor fi înlăturate prin tăiere toate elementele lemnoase de pe care nu au pornit lăstarii, precum și cele care au creșteri izolate la vârf. Dacă au înghețat și formațiuni mai groase, acestea se înlătura.
În continuare, vor fi înlăturați lăstarii de prisos (rău plasați sau deformați). Tăierile de reducție a lăstarilor de prisos reprezintă lucrări pentru definitivarea tăierii, prin care este asigurată refacerea formei de conducere și asigurarea parțială a rodului.
Imediat după detașarea inflorescențelor vor fi ciupiți toți lăstarii sterili (fără rod), în scopul grăbirii apariției copililor. De obicei, aceștia sunt purtători de rod și pe seama lor se poate asigura compensarea parțială a producției. Prin frânarea creșterii lăstarilor, ciupitul contribuie și la favorizarea diferențierii mugurilor pentru anul viitor.
După caz, la soiurile de struguri pentru masă vor putea fi aplicate și alte operații în verde speciale (mai ales scurtarea axului ciorchinilor) pentru îmbunătățirea calității strugurilor. În viile afectate de îngheț trebuie acordată o atenție deosebită stimulării creșterilor în primă parte a perioadei de vegetație. În acest scop, primăvara devreme (în luna martie) trebuie administrate îngrășăminte minerale, azotate și îngrășămintele cu fosfor și potasiu. Cu circa 10 zile înainte de înflorit se mai aplică o tranșă de îngrășăminte cu azot.
Cu ocazia tăierii în uscat se face și toaleta butucului, respectiv suprimarea cioturilor și uscăturilor. Dorim să readucem în actualitate importanța unei lucrări simple, dar cu multe avantaje.
Un ultim amănunt practic, coardele rezultate la tăiere se așează din două în două intervale, în grămezi, pentru a se ușura scoaterea lor din vie. Este bine că aceste coarde să fie distruse prin ardere, ocazie cu care se elimină o parte din rezerva biologică a unor insecte (care iernează sub formă de ouă sau pupe printre crăpăturile sau sub scoarța coardelor), ca și eventualele boli virotice. Cenușa rezultată se împrăștie în vie, constituind un apreciat îngrășământ mineral.
Victor Vătămanu