Vița-de-vie este una dintre plantele cele mai studiate și cu istoria cea mai veche. Această minune vegetală a fost considerată ca simbol al fecundității și al sănătății, iar vinul apreciat ca nectar al zeilor. Tăierile de formare și rodire sunt strâns legate de formele de conducere a butucilor și tipurilor de tăiere.
Obișnuit, se folosesc două tipuri de tăieri: a) tăierea scurtă în cepi de rod de 2-3 ochi; b) tăierea mixtă, care are la bază constituirea verigilor de rod, care asigură elementele de rodire. Acestea constau într-o cordiță de 4-6 ochi sau coardă de 8-12 ochi și elemente de înlocuire a lor în anul următor, reprezentate de cepi de doi ochi. Cu ocazia executării tăierii în uscat, se face și toaletarea butucului, prin suprimarea cioturilor, a lemnului uscat, a brațelor necorespunzătoare, a cordoanelor sau porțiunilor de cordon degarnisite de elementele de rod, a lăstarilor de portaltoi etc.
Tăierea de formare și rodire la conducerea joasă
a) Sistemul de tăiere scurt (în cepi de rod) se practică în arealele de cultură protejată și la soiurile cu rodire la baza coardelor. Anul I – la plantare, vițele se fasonează, prin dimensionarea lungimii cordiței la 3-4 muguri, iar lungime rădăcinilor la 8-10 cm. Anul II de la plantare – din coardele formate se realizează doi cepi a câte 2-3 muguri fiecare. Anul III de la plantare – din coardele existente pe butuc, prin tăierea de formare se lasă patru cepi a 2-3 muguri fiecare. Anul IV – se execută tăierile de rodire cu respectarea criteriilor de realizare a producției planificate (normarea încărcăturii pe muguri de rod).
b) Sistemul de tăiere mixt Tăierea de formare și rodire pentru formarea cordonului târâtor În anul al II-lea de la plantare se proiectează cordonul orizontal târâtor (la 8-10 cm înălțime), cu o lungime egală cu distanța dintre vițe pe rând sau cu lungimea maturată a coardei, urmând a se completa în anul următor până la vița următoare. În anul al III-lea se definitivează cordonul orizontal târâtor. Pe porțiunea cu cepi de înlocuire se formează verigi de rod (un cep și o coardă de rod de 8-12 muguri). Coardele crescute pe prelungirea cordonului se scurtează în cepi de înlocuire. În anul al IV-lea de la plantare se finalizează procesul de formare. Pe întreaga lungime a cordonului se formează verigi de rod. Pe cepii de înlocuire pot exista două coarde, cea mai de jos se transformă în cep, iar cea mai de sus se taie în coardă de 8-12 muguri.
Tăierea de formare și rodire pentru forma Guyot dublu
În anul al II-lea de la plantare, prin tăiere, din coardele formate se realizează o verigă de rod reprezentată printr-o cordiță de 5-8 muguri și un cep (situat mai jos) sau doi din 2-3 muguri. În anul al III-lea de la plantare se lasă două codițe a câte 5-8 mugurași și 3-6 cepi a câte 2-3 muguri fiecare. Din anul al IV-lea, se urmărește ca numărul cepilor de înlocuire să fie mai mare cu unul decât al coardelor de rod. Încărcătura de muguri la butuc se stabilește în funcție de productivitatea soiului, condițiile de mediu și agrotehnica aplicată.
Tăieri de formare pentru formă de conducere semiînaltă
Forma Guyot (cap înălțat) se utilizează pentru soiurile care rodesc pe coarde lungi. În anul al II-lea de la plantare, tăierile în uscat și operațiunile în verde se execută ca și la Guyot simplu, numai că se lasă o lungime mai mare la coarda cea mai bine plasată pentru a forma o tulpină de 50-60 cm. Aceasta se taie la 10-15 cm sub prima sârmă. Dacă lemnul este încomplet maturat, aceasta se realizează în anul al II-lea. În anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpina verticală prin alegerea unei coarde viguroase, cu punctul de inserție bine plasat. Aceasta se scurtează la 10-20 cm sub sârmă portantă și se leagă la tutore în poziție verticală. La baza butucului, cât mai aproape de suprafața solului, se lasă un cep de siguranță de 1-2 ochi. Celelalte coarde existente pe butuc se înlătură de la punctul de inserție. În perioada de vegetație se îndepărtează lăstarii crescuți pe tulpină, imediat după dezmugurit, cu excepția ultimilor 4-5 de la vârf. Lăstarii rămași pe butuc se dirijează printre sârmele perechi de la nivelul 2 al spalierului și în mod asemănător când depășesc pe cele de la nivelul 3. Lăstarii crescuți pe cepul de siguranță de la baza butucului se leagă pe tulpină și se ciupesc atunci când au depășit în lungime sârma portantă. În anul al IV-lea de la plantare se realizează primele elemente de formare și rodire la partea superioară a tulpinii (doi cepi a 2-3 ochi și două cordițe de câte 8-10 muguri). Cepii au o poziție de inserare inferioară cordițelor care se leagă de sârma portantă în poziție apropiată de orizontală. Coardele crescute pe cepul de siguranță de la baza butucului, dacă nu devin necesare scopului pentru care au fost obținute, se scurtează din nou cu lăsarea unui cep de 1-2 ochi. Celelalte coarde existente pe butuc se înlătură de la bază, iar în perioada de vegetație se aplică operații în verde în mod asemănător formei de conducere în cordon unilateral și bilateral. În anul al V-lea de la plantare, forma butucului fiind realizată, se execută tăieri de rodire în sistem mixt cu vergi de rod formate din câte un cep de înlocuire (2-3 ochi) și o coardă de rod (12-15 ochi). Coardele de pe cepul de siguranță care nu sunt necesare se scurtează la 1-2 ochi. La stabilirea încărcăturii de rod se vor avea în cedere criteriile dominante folosite pentru calcularea încărcăturii de rod. Coardele lăsate pe butuc se conduc în semicerc pe direcția rândului cu legare de sârma portantă.
Tăieri de formare pentru formă de conducere înaltă
Tăierea la conducerea în cordon Lenz Moser unilateral În primul an de la plantare se favorizează creșterea și maturarea lăstarului din vârf. Acesta se leagă în poziție verticală de picheți, ceilalți lăstari nu se leagă și se ciupesc, iar toamna toți lăstarii se cârnesc. În anul al II-lea de la plantare se scurtează coarda la 15-20 cm sub locul de formare a cordonului (sub prima sârmă). În anul al II-lea de la plantare, coarda din care se proiectează tulpina se taie acolo unde diametrul este de 8-10 mm și se dirijează în poziție verticală până la prima sârmă, apoi se curbează cu atenție și se leagă orizontal de aceasta pentru formarea cordonului. Înălțimea tulpinii este de 1-1,2 metri. Din lăstarii ciupiți se alege coarda cea mai de jos și se taie în cep de doi muguri, pentru a forma cepul de siguranță, celelalte coarde se înlătură complet. Ca lucrări în verde din anul al III-lea se efectuează plivitul (îndepărtarea lăstarilor proveniți din tulpină, cu excepția celor porniți din cepul de siguranță). Pe coarda orizontală se plivesc lăstarii care pornesc din mugurii de sub coardă, lăsându-se tot al doilea lăstar (deci un lăstar rămâne, următorul se plivește etc.). Ciupitul se face la toți lăstarii, cu excepția celui din vârf. Momentul execuției este la începutul înfloritului. Copilitul se execută prin îndepărtarea tuturor copililor (lăstarii care cresc la baza pețiolului frunzei din mugurii de copil). Cârnitul este ultima lucrare în verde. Se execută în luna august și constă în îndepărtarea vârfului lăstarului cu 4-6 frunze numărate de la vârf spre bază. În anul al IV-lea de la plantare, prin tăierea de încărcare, se definitivează lungimea cordonului. Coarda lăsată în vârf se scurtează la nivelul lungimii stabilite a cordonului și se leagă la orizontală la prelungirea acestuia. Coardele de pe cordonul orizontal se taie în cepi de doi muguri. Din coardele crescute pe cepul de siguranță (de la baza tulpinii), una (cea mai de sus) se înlătură, iar cea mai de jos se taie în cep de doi muguri. În perioada de vegetație se efectuează aceleași lucrări în verde ca și în anul al III-lea. În anul al V-lea de la plantare, la vițele la care nu s-a realizat lungimea cordonului (până la vița următoare) se prelungește ultima cordiță până la lungimea stabilită. Porțiunea de cordon cu cepi de înlocuire formează verigi de rod din coardele acestora (un cep de înlocuire din doi muguri, aflat cât mai aproape de cordon și o cordiță de 5-7 muguri). La baza tulpinii se menține cepul de siguranță, care de obicei se îngroapă iarna pentru a putea reface formă de conducere în cazul înghețării cordonului din cauza gerurilor mai scăzute de -20°C. Cordonul formelor înalte elimină aproape în întregime lucrările în verde (ciupit, copilit), cu excepția cârnitului. Alte forme de conducere înaltă sunt: pergola rațională, aplicată numai pentru soiurile cu vigoare mare, în zonele cu resurse ecologice îndestulătoare; pergola cu consolă simplă sau dublă (tăieri în formă de: a) pergola cu streașină simplă; b) pergolă cu strașină dublă; conducere în forma cortinei duble genoveze, care se execută în următoarele momente: înainte de tăiere; după tăiere; înainte de intervențiile în verde; după intervențiile în verde; conducere sub formă de boltă peste alei). În practică se mai pot întâlni și conduceri pentru garduri roditoare sub formă de: palmete cu punți roditoare etajate cu coarde de rod dirijate oblic; cordon în formă de U; conducere cu cordon bilateral, orizontal cu cordoanele conduse în jos, conducere cu cordoane verticale inegale cu cepi de rod; conducere cu cordon bilateral cu cepi de rod; conducere cu cordoane orizontale plasate la înălțimi variabile, conducere pentru realizarea de chioșc arcadă. De asemenea, se pot amenaja conduceri sub formă de chiosc circular sau conducere pe stâlpi sau lampadare cu cepi de rod pe tulpină spiralată.
Victor VĂTĂMANU
