Executarea tăierilor la viţa-de-vie

Viţa-de-vie este una dintre plantele cele mai studiate şi cu istoria cea mai veche. Această minune vegetală a fost considerată ca simbol al fecundităţii şi al sănătăţii, iar vinul apreciat ca nectar al zeilor. Tăierile de formare şi rodire sunt strâns legate de formele de conducere a butucilor şi  tipurilor de tăiere.

Obişnuit, se folosesc două tipuri de tăieri: a) tăierea scurtă în cepi de rod de 2-3 ochi; b) tăierea mixtă, care are la bază constituirea verigilor de rod, care asigură elementele de rodire. Acestea constau într-o cordiţă de 4-6 ochi sau coardă de 8-12 ochi şi elemente de înlocuire a lor în anul următor, reprezentate de cepi de doi ochi. Cu ocazia executării tăierii în uscat, se face şi toaletarea butucului, prin suprimarea cioturilor, a lemnului uscat, a braţelor necorespunzătoare, a cordoanelor sau porţiunilor de cordon degarnisite de elementele de rod, a lăstarilor de portaltoi etc.

Tăierea de formare şi rodire la conducerea joasă

a) Sistemul de tăiere scurt (în cepi de rod) se practică în arealele de cultură protejată şi la soiurile cu rodire la baza coardelor. Anul I - la plantare, viţele se fasonează, prin dimensionarea lungimii cordiţei la 3-4 muguri, iar lungime rădăcinilor la 8-10 cm. Anul II de la plantare - din coardele formate se realizează doi cepi a câte 2-3 muguri fiecare. Anul III de la plantare - din coardele existente pe butuc, prin tăierea de formare se lasă patru cepi a 2-3 muguri fiecare. Anul IV - se execută tăierile de rodire cu respectarea criteriilor de realizare a producţiei planificate (normarea încărcăturii pe muguri de rod).

b) Sistemul de tăiere mixt Tăierea de formare şi rodire pentru formarea cordonului târâtor În anul al II-lea de la plantare se proiectează cordonul orizontal târâtor (la 8-10 cm înălţime), cu o lungime egală cu distanţa dintre viţe pe rând sau cu lungimea maturată a coardei, urmând a se completa în anul următor până la viţa următoare. În anul al III-lea se definitivează cordonul orizontal târâtor. Pe porţiunea cu cepi de înlocuire se formează verigi de rod (un cep şi o coardă de rod de 8-12 muguri). Coardele crescute pe prelungirea cordonului se scurtează în cepi de înlocuire. În anul al IV-lea de la plantare se finalizează procesul de formare. Pe întreaga lungime a cordonului se formează verigi de rod. Pe cepii de înlocuire pot exista două coarde, cea mai de jos se transformă în cep, iar cea mai de sus se taie în coardă de 8-12 muguri.

Tăierea de formare şi rodire pentru forma Guyot dublu

În anul al II-lea de la plantare, prin tăiere, din coardele formate se realizează o verigă de rod reprezentată printr-o cordiţă de 5-8 muguri şi un cep (situat mai jos) sau doi din 2-3 muguri. În anul al III-lea de la plantare se lasă două codiţe a câte 5-8 muguraşi şi 3-6 cepi a câte 2-3 muguri fiecare. Din anul al IV-lea, se urmăreşte ca numărul cepilor de înlocuire să fie mai mare cu unul decât al coardelor de rod. Încărcătura de muguri la butuc se stabileşte în funcţie de productivitatea soiului, condiţiile de mediu şi agrotehnica aplicată.

Tăieri de formare pentru formă de conducere semiînaltă

Forma Guyot (cap înălţat) se utilizează pentru soiurile care rodesc pe coarde lungi. În anul al II-lea de la plantare, tăierile în uscat şi operaţiunile în verde se execută ca şi la Guyot simplu, numai că se lasă o lungime mai mare la coarda cea mai bine plasată pentru a forma o tulpină de 50-60 cm. Aceasta se taie la 10-15 cm sub prima sârmă. Dacă lemnul este încomplet maturat, aceasta se realizează în anul al II-lea. În anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpina verticală prin alegerea unei coarde viguroase, cu punctul de inserţie bine plasat. Aceasta se scurtează la 10-20 cm sub sârmă portantă şi se leagă la tutore în poziţie verticală. La baza butucului, cât mai aproape de suprafaţa solului, se lasă un cep de siguranţă de 1-2 ochi. Celelalte coarde existente pe butuc se înlătură de la punctul de inserţie. În perioada de vegetaţie se îndepărtează lăstarii crescuţi pe tulpină, imediat după dezmugurit, cu excepţia ultimilor 4-5 de la vârf. Lăstarii rămaşi pe butuc se dirijează printre sârmele perechi de la nivelul 2 al spalierului şi în mod asemănător când depăşesc pe cele de la nivelul 3. Lăstarii crescuţi pe cepul de siguranţă de la baza butucului se leagă pe tulpină şi se ciupesc atunci când au depăşit în lungime sârma portantă. În anul al IV-lea de la plantare se realizează primele elemente de formare şi rodire la partea superioară a tulpinii (doi cepi a 2-3 ochi şi două cordiţe de câte 8-10 muguri). Cepii au o poziţie de inserare inferioară cordiţelor care se leagă de sârma portantă în poziţie apropiată de orizontală. Coardele crescute pe cepul de siguranţă de la baza butucului, dacă nu devin necesare scopului pentru care au fost obţinute, se scurtează din nou cu lăsarea unui cep de 1-2 ochi. Celelalte coarde existente pe butuc se înlătură de la bază, iar în perioada de vegetaţie se aplică operaţii în verde în mod asemănător formei de conducere în cordon unilateral şi bilateral. În anul al V-lea de la plantare, forma butucului fiind realizată, se execută tăieri de rodire în sistem mixt cu vergi de rod formate din câte un cep de înlocuire (2-3 ochi)  şi o coardă de rod (12-15 ochi). Coardele de pe cepul de siguranţă care nu sunt necesare se scurtează la 1-2 ochi. La stabilirea încărcăturii de rod se vor avea în cedere criteriile dominante folosite pentru calcularea încărcăturii de rod. Coardele lăsate pe butuc se conduc în semicerc pe direcţia rândului cu legare de sârma portantă.

Tăieri de formare pentru formă de conducere înaltă

Tăierea la conducerea în cordon Lenz Moser unilateral În primul an de la plantare se favorizează creşterea şi maturarea lăstarului din vârf. Acesta se leagă în poziţie verticală de picheţi, ceilalţi lăstari nu se leagă şi se ciupesc, iar toamna toţi lăstarii se cârnesc. În anul al II-lea de la plantare  se scurtează coarda la 15-20 cm sub locul de formare a cordonului (sub prima sârmă). În anul al II-lea de la plantare, coarda din care se proiectează tulpina se taie acolo unde diametrul este de 8-10 mm şi se dirijează în poziţie verticală până la prima sârmă, apoi se curbează cu atenţie şi se leagă orizontal de aceasta pentru formarea cordonului. Înălţimea tulpinii este de 1-1,2 metri. Din lăstarii ciupiţi se alege coarda cea mai de jos şi se taie în cep de doi muguri, pentru a forma cepul de siguranţă, celelalte coarde se înlătură complet. Ca lucrări în verde din anul al III-lea se efectuează plivitul (îndepărtarea lăstarilor proveniţi din tulpină, cu excepţia celor porniţi din cepul de siguranţă). Pe coarda orizontală se plivesc lăstarii care pornesc din mugurii de sub coardă, lăsându-se tot al doilea lăstar (deci un lăstar rămâne, următorul se pliveşte etc.). Ciupitul se face la toţi lăstarii, cu excepţia celui din vârf. Momentul execuţiei este la începutul înfloritului. Copilitul se execută prin îndepărtarea tuturor copililor (lăstarii care cresc la baza peţiolului frunzei din mugurii de copil). Cârnitul este ultima lucrare în verde. Se execută în luna august şi constă în îndepărtarea vârfului lăstarului cu 4-6 frunze numărate de la vârf spre bază. În anul al IV-lea de la plantare, prin tăierea de încărcare, se definitivează lungimea cordonului. Coarda lăsată în vârf se scurtează la nivelul lungimii stabilite a cordonului şi se leagă la orizontală la prelungirea acestuia. Coardele de pe cordonul orizontal se taie în cepi de doi muguri. Din coardele crescute pe cepul de siguranţă (de la baza tulpinii), una (cea mai de sus) se înlătură, iar cea mai de jos se taie în cep de doi muguri. În perioada de vegetaţie se efectuează aceleaşi lucrări în verde ca şi în anul al III-lea. În anul al V-lea de la plantare,  la viţele la care nu s-a realizat lungimea cordonului (până la viţa următoare) se prelungeşte ultima cordiţă până la lungimea stabilită. Porţiunea de cordon cu cepi de înlocuire formează verigi de rod din coardele acestora (un cep de înlocuire din doi muguri, aflat cât mai aproape de cordon şi o cordiţă de 5-7 muguri). La baza tulpinii se menţine cepul de siguranţă, care de obicei se îngroapă iarna pentru a putea reface formă de conducere în cazul îngheţării cordonului din cauza gerurilor mai scăzute de -20°C. Cordonul formelor înalte elimină aproape în întregime lucrările în verde (ciupit, copilit), cu excepţia cârnitului. Alte forme de conducere înaltă sunt: pergola raţională, aplicată numai pentru soiurile cu vigoare mare, în zonele cu resurse ecologice îndestulătoare; pergola cu consolă simplă sau dublă (tăieri în formă de: a) pergola cu streaşină simplă; b) pergolă cu straşină dublă; conducere în forma cortinei duble genoveze, care se execută în următoarele momente: înainte de tăiere; după tăiere; înainte de intervenţiile în verde; după intervenţiile în verde; conducere sub formă de boltă peste alei). În practică se mai pot întâlni şi conduceri pentru garduri roditoare sub formă de: palmete cu punţi roditoare etajate cu coarde de rod dirijate oblic; cordon în formă de U; conducere cu cordon bilateral, orizontal cu cordoanele conduse în jos, conducere cu cordoane verticale inegale cu cepi de rod; conducere cu cordon bilateral cu  cepi de rod; conducere cu cordoane orizontale plasate la înălţimi variabile, conducere pentru realizarea de chioşc arcadă. De asemenea, se pot amenaja conduceri sub formă de chiosc circular sau conducere pe stâlpi sau lampadare cu cepi de rod pe tulpină spiralată.

Victor VĂTĂMANU