Există suficiente soluţii de protecţia plantelor disponibile pentru fermierii români?

Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România - AIPROM împreună cu specialiştii din domeniu, cu fermierii şi cu distribuitorii de input-uri pentru agricultură au analizat situaţia produselor de protecţie a plantelor pentru cele mai importante culturi, pentru boli şi dăunători specifici, evidenţiind golurile de protecţie şi încercând să estimeze pierderile de producţie înregistrate în absenţa acestor soluţii.

„Rezultatele acestui demers analitic vor fi puse la dispoziţia factorilor politici, a reprezentanţilor MADR, ANF şi a asociaţiilor profesionale de fermieri. Scopul proiectului este acela de a trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că protejarea culturilor de atacul bolilor şi dăunătorilor a devenit din ce în ce mai dificilă în contextul reducerii numărului de soluţii disponibile pe piaţa europeană. A interzice produsele de uz fitosanitar fără a pune absolut nimic în loc credem noi că nu este sănătos. Astăzi, mai avem aproximativ 30-40% din produsele de uz fitosanitar disponibile acum 15-20 de ani“, a declarat Vasile Iosif, preşedinte AIPROM.

Fermierul român rămâne încet, dar sigur fără soluţii viabile de protecţia culturilor. România are organisme de dăunare specifice, extrem de agresive şi care nu sunt prezente în alte state europene. „Un exemplu în acest sens este Tanymecus Dilaticollis (Raţişoara porumbului). În absenţa unei derogări pentru tratamentul la sămânţă, fermierul român nu are niciun produs eficient omologat pentru combaterea acestui dăunător care pune în pericol cultura de porumb, o cultură extrem de importantă în România“, a explicat preşedintele Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România. AIPROM crede cu tărie ca inovaţia reprezintă o parte importantă a soluţiei pentru o agricultură durabilă şi produse sănătoase într-o societate care respectă mediul şi gestionează cu inteligenţă resursele. „Împreună cu fermierii, ne-am asumat misiunea de a furniza hrană suficientă, de calitate şi accesibilă pentru o populaţie în continuă evoluţie. Putem realiza acest deziderat numai dacă suntem pregătiţi să îmbrăţişăm tehnologia şi să permitem inovaţiilor din agricultură să îşi exprime potenţialul.

Ne dorim ca factorii de decizie să ţină cont de realităţile curente vizavi de inovare şi să nu solicite industriei de protecţia plantelor produse care ar putea fi disponibile în mod real în 20-30 de ani de acum încolo. AIPROM crede că acesta este momentul potrivit pentru ca toţi factorii interesaţi să coopereze pentru a pune la dispoziţia autorităţilor responsabile argumente consistente care să servească intereselor agriculturii româneşti“, a concluzionat Vasile Iosif, preşedinte AIPROM.

Dăunători în cultura de cereale

Culturile de cereale păioase ocupă astăzi cea mai mare suprafaţă cultivată a tării, aproximativ 2,6-2,7 milioane de hectare. Pentru a ajunge la maturitate, cerealele păioase petrec aproximativ 10 luni în câmp şi sunt expuse unui număr foarte mare de agenţi patogeni:
boli, buruieni şi dăunători.

„Controlul chimic al acestor patogeni reprezintă cea mai eficientă armă în lupta integrată împotriva acestora, toate celelalte măsuri agrotehnice de control au rolul de a reduce atacul agenţilor patogeni fără a-i putea controla efectiv. Iniţiativa de reducere a consumului de pesticide în culturile agricole pune fermierii în situaţia de a nu mai putea face faţă presiunilor mari ale atacurilor principalilor patogeni (gândac ghebos, viermi sârmă) şi totodată creează condiţii propice de dezvoltare pentru agenţii patogeni secundari (afide, boli ale bazei tulpinii, boli ale spicului). Controlul parţial sau lipsa controlului acestor patogeni duce la bioacumulări îngrijorătoare în timp foarte scurt, producând atacuri fără precedent în culturile de cereale (ex.: atacul masiv de afide, muşte ale cerealelor şi cicade din toamna lui 2019)“, a explicat Adrian Cosor, membru AIPROM.

Pe termen mediu şi lung, fără posibilitatea de alternare a modurilor de acţiune ale soluţiilor chimice, iniţiativa de reducere a consumului de pesticide va atrage după sine apariţia mai rapidă a fenomenului de rezistenţă al patogenilor la acţiunea pesticidelor, lăsând astfel fermierii fără suficiente instrumente necesare în lupta împotriva dăunătorilor şi a bolilor.

Dăunători în cultura de grâu

Retragerea tratamentului la sămânţă şi ulterior aproape a tuturor insecticidelor sistemice va duce la o utilizare excesivă a produselor de contact, cunoscute sub denumirea generică de piretroizi. „Timpul scurt de protecţie şi rezistenţă, pe care o vor căpăta de la utilizarea excesivă, va duce la un număr mare de aplicări. Astfel că într-un an cu presiune mare a dăunătorilor acest fapt se va răsfrânge într-un mod negativ asupra reziduurilor din recolte, existând riscul ca din cauza unui număr foarte mare de tratamente să fie depăşite MRL şi recoltele respective să fie interzise pentru comercializare şi consum, putându-se merge până la obligarea fermierului să îşi distrugă recolta, fiind improprie pentru orice fel de consum“, a explicat Vladimir Cojuhari, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de porumb

Aproximativ două treimi din cantitatea de porumb produsă în întreaga lume este utilizată ca furaj. În unele ţări, randamentul mediu la hectar atinge 10 t/ha, iar o mare parte a acestei cantităţi este recoltată în stare matură şi utilizată ca furaj. „Atât porumbul boabe, cât şi porumbul însilozat reprezintă hrană cu cel mai ridicat conţinut caloric cu care pot fi hrănite animalele şi care conţine mai mult ulei decât grâul sau orzul, dar are un conţinut de proteine mai mic decât alte plante cerealiere. În România, porumbul face parte dintre alimentele tradiţionale şi de rezistenţă ale ţăranului român, făcându-şi loc până şi pe mesele cele mai rafinate. Producţia de porumb a României în 2019 a fost de 16,99 milioane de tone de boabe. Este o recoltă cu 9% mai mică decât cea raportată în 2018, în ciuda faptului că suprafaţa semănată cu porumb în 2019 a fost mai mare cu 240.000 de hectare. În 2018, producţia de porumb raportată de România a fost de 18,66 milioane de tone“, a spus Daniel Stanciu, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de floarea-soarelui

Floarea soarelui este o cultură de mare importanţă economică şi alimentară, însă până la momentul în care această plantă ajunge să fie consumată ea suportă atacul a numeroase specii de agenţi fitopatogeni, dăunători şi buruieni. „Prin sămânţă se transmit numeroase boli, în special putregaiul cenuşiu, putregaiul alb, mana şi altele.

În faza de germinare/răsărire, floarea-soarelui poate fi atacată de viermii-sârmă, gărgăriţa porumbului - Tanymecus dilaticollis şi alţi dăunători de sol“, susţine Andreea Caimac, membru AIPROM. Tanymecus dilaticollis reprezintă un pericol deosebit, deoarece prin roaderea frunzelor cotiledonale în faza de răsărire, rămâne numai tija, care se usucă. „De asemenea, plantele pot fi retezate de la bază, producând mari pierderi de recoltă. De aceea tratamentul la sămânţă reprezintă o verigă importantă în combaterea unora dintre cele mai păgubitoare boli şi dăunători.

Frunzele, tulpina şi calatidiu sunt atacate de numeroşi agenţi patogeni precum Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinereal, Phomopsis helianthin, Phoma macdonaldi, Alternaria spp.“, a adăugat Liviu Chira, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de rapiţă

Rapiţa este utilizată pentru producerea uleiului de calitate şi a biodieselului. În acelaşi timp, rapiţa are multiple utilizări şi în industrie, precum şi în producţia de furaje pentru animale. „Extinderea culturii de rapiţă a fost însoţită de creşterea atacului dăunătorilor şi o proliferare pe măsură a bolilor, care se constituie în reali factori limitativi ai cantităţii şi calităţii producţiei. Siguranţa producţiilor de seminţe de rapiţă este condiţionată nemijlocit şi de protecţia culturilor împotriva atacurilor dăunătorilor“, a mai spus Liviu Chira, membru AIPROM.

Dăunători în cultura de legume

Utilizăm cu aproximativ două treimi mai puţine produse de protecţia plantelor pe hectar comparativ cu ţările din vestul Uniunii Europene, dar avem cu mult mai multe provocări de depăşit (entomofauna dăunătoare locală atât ca varietate, cât şi ca agresivitate este mult peste ceea ce se întâlneşte în ţările concurente, mari producătoare de legume).

„Pe lângă retragerea multor soluţii de protecţie eficiente, legumicultorii înfruntă şi o concurenţă foarte agresivă reprezentată de ţările din UE puternic subvenţionate şi cu un sistem de producţie performant, dar şi concurenţa cu importurile provenite din ţările aflate în afara UE şi care nu au aceleaşi restricţii, acestea putând utiliza produse mai eficiente, mai agresive, dar generatoare de profituri mai mari. Provocările venite din partea unor dăunători nu pot fi sustenabil depăşite cu actualele soluţii şi mai ales cu viitoarele retrageri de produse. Dăunători ca Tuta absoluta (minierul tomatelor), Helicoverpa armigera (omida fructelor) sau Musculiţa albă de seră (care nu mai este de mult un dăunător specific spaţiilor protejate) sunt deja dăunători cu rezistenţă la un număr mare de produse de protecţie a plantelor. Aici apare cea mai mare nevoie de inovaţie generatoare de noi soluţii“, susţine Sorin Petrache, membru AIPROM.

Dăunători ai pomilor fructiferi

Una dintre cele mai mari investiţii pe care cultivatorii de livezi trebuie să le facă este investiţia în produsele de protecţie, deoarece pe tot parcursul ciclului de vegetaţie numărul de tratamente poate varia pentru o livadă intensivă de la 14 la 20 şi uneori chiar mai mult în cazul în care se înregistrează o presiune ridicată a bolilor şi dăunătorilor. „Având în vedere numărul mare de tratamente care se aplică în livezile superintensive, există o necesitate clară de a alterna diferite clase de chimie, pentru a ţine sub control principalele boli şi dăunători, şi pentru a preveni apariţia formelor de rezistenţă la substanţele disponibile pe piaţă, acestea fiind din ce în ce mai limitate ca număr. În plus faţă de provocările cu principalele boli şi dăunători cunoscuţi, pomicultorii se confruntă cu apariţia unor noi dăunători (de ex., Dasineura Mali, Drosophilla Suzukii) pentru care nu există soluţii omologate în acest moment şi care pot afecta calitativ şi cantitativ producţiile obţinute în livezile din România“, a explicat Ana- Maria Pascariu, membru AIPROM. Fermierii au nevoie de suficiente produse pentru protecţia plantelor care să răspundă punctual problemelor din arealul României. Retragerea mai multor produse fitosanitare poate pune presiune pe cultivator, care va avea dificultăţi în a produce la standardele cerute de piaţă.

„În plus, limitarea acestor soluţii poate determina utilizarea produselor rămase întru-un mod nesustenabil şi implicit poate duce la apariţia unor forme de rezistenţă a agenţilor patogeni şi dăunători. În cazul pomilor fructiferi, fenomenul de rezistenţă se manifestă pentru acarienii din familia Tetranychidae, Paduchele lânos (Eriosoma lanigerum), Paduchele din San Jose (Quadraspidiosus perniciosus), Viespea merelor (Hoplocampa testudinea), Viermele merelor (Cydia pomonella) Afide (Aphis spp), Musculiţa cu aripi pătate (Drosophilla Suzukii) şi boli precum Focul bacterian (Erwinia amylovora) şi Moniliozele. Pomicultorii au nevoie de ajutor pentru a depăşi problemele cu care se confruntă: atât soluţii inovatoare de protecţia plantelor, cât şi suport pentru a produce fructe care să răspundă cerinţelor din ce în ce mai riguroase ale consumatorilor“, a mai spus Andrei Doru, membru AIPROM. Alegerea unor produse de protecţia plantelor selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţii corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de management integrat, iar o plajă cât mai largă de produse de protecţia plantelor ce au la bază substanţe active diferite, cu moduri de acţiune diferite şi din clase chimice diferite pot contribui la îmbunătăţirea managementului integrat la nivel de fermă.