Experienţa de la Diosig

„Ziua porumbului“ este un eveniment care ia din ce în ce mai mare amploare în întreagă ţară. Firesc este că fiecare zonă importantă agricol a ţării să organizeze un astfel de eveniment, pentru că în fiecare zonă au fost condiţii meteorologice diferite, dar şi solurile şi tehnologiile sunt diferite. Acesta a fost motivul major pentru care am dat curs invitaţiei organizaotrilor de la Diosig: Agroind Cauaceu, Promat Tăşnad şi Agrotex Carei.

Am să încep materialul cu o concluzie rostită de Dan Corbut, care nu mai are nevoie de nici un comentariu: „Aşa producţie la porumb nu am avut niciodată! Anul acesta putem spune că am avut un an foarte bun din punct de vedere al producţiilor porumbului, care sunt extraordinar de mari“. Pentru a explica modul cum s-a ajuns la această performanţă, am stat de vorbă cu Mihai Budai, directorul tehnic al distribuitorului Agroind Cauaceu. „Ca evaluare finală, din punct de vedere climatic, putem spune că anul a fost unul normal, adică ne situăm în normalitatea zonei, între 550 şi 580 mm precipitaţii. Am avut o perioada cu probleme între 7 martie şi 10 mai, în care nu a plouat, dar ulterior am avut noroc, ploile şi-au revenit şi, ca atare, producţiile au ieşit după cum se vede - bune şi foarte bune. Ca umare a condiţiilor climatice al ultimilor ani, a trebuit să regândesc tehnologia de cultură, în sensul că am procedat anul acesta diferit: am administrat 90 kg azot ureic cu 10 zile înainte de semănat, pe care l-am încorporat imediat, urmând că după 10 zile să procedez la semănat. Pauza pe care am făcut-o a fost necesară datorită faptului că momentan pe piaţa din România azotul ureic se regăseşte alături de biuret - o substanţă rezultată prin vaporizare la nivelul solului intrat în contact cu apa. Acest lucru stânjeneşte germinaţia şi, mai mult de atât, scade puterea de străbatere, care duce la o germinaţie întârziată şi implicit va duce la scăderi de producţie care pot ajunge până la 1 tonă-1,2 tone la ha. Ca plantă premergătoare am avut grâul de toamnă. După recoltare, am procedat la calcarare, cu 3 tone de carbonat de calciu la hectar înainte ca terenul să fie scarificat în mirişte la 40-45 cm, iar la mijlocul lunii august am procedat la curăţirea terenului prin erbicidare totală. Am realizat în mare parte eliminarea rezervelor de buruieni de la nivelul primilor 10-15 cm de la nivelul solului, pentru ca apoi, în luna noiembrie, să facem un superdisc cu tăvălug şi nivelare. În primăvară, pregătirea patului germinativ s-a făcut dintr-o singură lucrare cu combinatorul multiflex. În ceea ce priveşte fertilizarea, am adoptat o tehnologie mai nouă din cauza faptului că în ultimii ani ne-am lovit de problema precipitaţiilor, adică am avut precipitaţii insuficiente şi de aceea cu 10 zile înainte de semănat am administrat 90 kg substanţă activă azot ureic pe toată suprafaţă, urmând ca imediat să fie încorporat, şi nu am procedat la semănat decât după 10 zile, pentru a avea siguranţă că acel 1,5-2% de biuret care ar putea stânjenit germinaţia s-a vaporizat din sol. La semănat am folosit un îngrăşământ starter microgranulat în cantitate de 25 kg la hectar, care pare puţin şi o pierdere în plus, dar nu este nici puţin, nici cheltuială în plus. În primele faze de vegetaţie, când porumbul are sistemul radicular mai slab dezvoltat şi porneşte mai greu decât partea aeriană, avem nevoie de aceste îngrăşăminte hidrosolubile, care se dizolvă foarte repede, şi folosim formule în care preponderent avem fosfor şi zinc. Gândiţi-va că noi tratăm pe 3 cm lăţime, ceea ce înseamnă a 30-a parte dintr-un metru, care se poate traduce prin echivalentul unei fertilizări cu 600 kg NPK la hectar. Odată cu semănatul, lateral de rând şi la 5-6 cm sub nivelul seminţelor, la circa 10-12 cm, am aplicat un îngrăşământ solid pe bază de azot şi fosfor 20-20-0 plus 15 trioxid de sulf. Vreau să vă spun că avem un sol bine aprovizionat cu potasiu, deci nu necesită potasiu decât o dată la doi-trei ani. Anul acesta nu am procedat la aplicarea îngrăşământului cu potasiu. Prăşitul l-am făcut cu încorporarea îngrăşămintelor pe bază de azot, în care am dat 25 kg substanţă activă azot amoniacal, 25 kg substanţă activă azot nitric, 15 kg trioxide de sulf, 7 oxid de calciu şi 4 oxid de magneziu.

În cultura de porumb din Occident cantităţile de azot sunt mai mari, dar la noi avem restricţii de 80 kg de substanţă activă, pentru a fi prietenoşi cu mediul. Fermierul occidental foloseşte 300 kg substanţă activă şi de aceea are şi producţie mai mare, la care se adaugă precipitaţiile. Astfel, ajung în mod constant la producţii de 18, chiar 20 tone STAS, pe care noi nu le putem atinge, chiar dacă irigăm, din cauza faptului că nu putem oferi suficientă mâncare. Mai mult de atât, devine o normalitate în România să asiguri în primele faze de vegetaţie, după germinaţia seminţelor, când se face De asemenea, au existat şi produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, cum ar fi: Magiunul de prune Topoloveni (primul produs cu Indicaţie Geografică Protejată - IGP pentru România, din anul 2011), Salamul de Sibiu (cel de-al doilea produs cu Indicaţie Geografică Protejată - IGP pentru România din februarie 2016), Telemeaua de Ibăneşti (primul produs cu Denumire de Origine Protejată - DOP trecerea de la rădăcinile embrionare la rădăcinile proprii, un produs cu fosfor şi zinc, elemente care au cea mai mare importanţă în formarea, dezvoltarea şi puterea de absorbţie a rădăcinilor. Cred că cel mai corect este să folosim o cantitate în aproximativ 700 kg de complex la hectar, chiar în acea perioada de două-trei săptămâni de început al vegetaţiei. Vom asigura un start excelent culturii şi, ca atare, putem să ne aşteptăm, cu ploile survenite ulterior şi cu îngrăşămintele solide aplicate, la producţii apropiate de potenţialul genetic în condiţii normale - în medie 14-17 tone la hectar, cam la toate firmele. După părerea mea, 30% din producţie o realizează macroelementele secundare, sulful şi oxidul de calciu şi apoi microelementele. Aici vorbim de zinc şi bor, care are calităţile lui de sprijinire a dezvoltării sistemului radicular şi a puterii de absorbţie. Când vorbim de bor ne gândim la ajutarea polenizării: ştim că în ultima perioadă apar frecvent arşiţe atmosferice straşnice de 44-47 de grade la soare, care scad viabilitatea la nivelul polenului.

Nu pot să spun care telefon este mai bun: Iphone sau Samsung. Cam acelaşi lucru se poate spune şi despre hibrizii de porumb. Dacă discutăm despre aceeaşi grupă de maturitate, diferenţele genetice ale tuturor companiilor se situează într-o marjă maximă de 5-10%, ceea ce se traduce în producţie la 300-500 kg. Tocmai de aceea, anul acesta am pregătit platforma pentru a nu mai exista comentarii că au fost preferaţi unii şi alţii nu. Am pus companiile în ordine alfabertică, pe grupe de maturitate, începând cu American Genetics până la RAGT. Pentru a evita şi alte comentarii, am lăsat o sola de 50 de ari cu un hibrid martor, pe care l-am recoltat în prezenţa fermierilor şi apoi l-am cântărit. Pe acest lot am obţinut 14.500 kg, care este producţia medie a fermei noastre“.

Valentin BLĂNARU