Exploatarea vacilor în sistem liber şi în sistem legat

Este o metodă de exploatare modernă şi eficientă, care se dezvoltă în prezent din ce în ce mai mult în ţări cu zotehnie avansată, în a căror preocupare, după cum prezintă S. Dinescu şi N. Badea, pe lângă sporirea producţiei de lapte şi carne, se află şi creşterea productivităţii muncii pe baza introducerii mecanizării integrale a procesului de producţie şi chiar a automatizării unor segmente tehnologice: furajare, detaşarea şi reglarea automată a aparatului de muls, evacuarea dejecţiilor etc., acestea fiind de fapt tehnologia viitorului

Pe lângă uşurarea muncii, avantajele acestui sistem rezultă şi din faptul că exploatarea animalelor se face în condiţii cât mai apropiate de factorii naturali de mediu, cu condiţia ca furajarea zilnică a animalelor să se facă la discreţie, pentru evitarea aglomerării acestora la iesle şi a golurilor de furajare. Sistemul de furajare recomandat este de fapt un efort al crescătorului, care se materializează prin punerea în valoare a potenţialului biologic productiv al rasei de taurine crescute în fermă. De aceea numai acolo unde pot fi asigurate furajele la discreţie şi cu asigurarea principiilor nutritive necesare exploatării potenţialului biologic productiv se recomandă acest sistem de creştere şi exploatare a vacilor în gospodăria familiară, atât pentru obţinerea unor producţii mari de lapte, cât şi pentru realizarea unor beneficii substanţiale din creşterea taurinelor. În scopul creării unor condiţii optime de creştere şi exploatare a vacilor şi a tineretului aferent, se recomandă să se aibă în vedere ca la calculaţiile făcute pentru spaţiile de cazare, care se vor construi în sistemul liber de exploatare, să se asigure o suprafaţă utilă în adăpost de 6-8 metri pătraţi/vacă, şi de 1,8-3,5 metri pătraţi, în funcţie de vârstă, pentru tineretul aferent. Padocurile ce se vor construi trebuie să fie prevăzute cu o alee din beton, de 1,5-2 metri, de-a lungul ieslei de furajare. Sunt însă şi cazuri când în imediata apropiere a padocurilor, în spaţiul destinat ieslei, se amplasează silozul de suprafaţă şi fânarul, utilităţi prevăzute cu grile mobile, care au menirea de a facilita furajarea animalelor direct din depozit, permiţând astfel o alimentaţie raţională şi la discreţie, în funcţie de preferinţele animalelor.

În adăpostul cu stabulaţie liberă, fără cuşete, exploatarea animalelor se face pe aşternut permanent, iar în adăpost se disting două zone: zona de odihnă şi zona de mişcare şi acces a animalelor la iesle şi padoc. Zona de odihnă a vacilor şi tineretului trebuie să cuprindă cel puţin 70% din suprafaţa totală şi trebuie prevăzută cu aşternut permanent de paie şi zonă de plimbare şi acces al animalelor la furajare. Zona de odihnă va fi delimitată cu o bordură din beton sau cu un dulap de lemn înspre zona de mişcare şi acces al animalelor în padoc. Atât zona de plimbare, cât şi suprafaţa padocului vor fi prevăzute cu o pantă de 1% pentru scurgerea urinei, spre un sifon central de colectare care, prin intermediul unui canal, va face legătura cu un bazin (fosă), a cărui capacitate este de 2 metri cubi şi este amplasat la capătul adăpostului. Pentru asigurarea apei la discreţie, în partea opusă a uşilor ce facilitează accesul animalelor în padoc, adică în zona de mişcare, se amplasează adăpătorile cu nivel constant. Evacuarea dejecţiilor din zona de mişcare se poate face manual sau cu tractorul cu lamă, iar bălegarul se depozitează într-o platformă special amenajată în acest sens, lângă grajd.

Mulsul vacilor se face pe o platformă care este prevăzută cu o instalaţie dispusă „în tandem“ sau „brăduleţ“, tip de instalaţie de muls care se produce şi în România. Sistemul de exploatare de acest tip se practică din ce în ce mai mult, cu bune rezultate, în gospodăriile familiare din ţările cu zootehnie avansată; de asemenea se aplică cu bune rezultate şi în România.

În zonele mai reci, exploatarea liberă a animalelor se face în grajduri închise, în care odihna vacilor se face în cuşete individuale care au o lungime de 210-220 cm şi o lăţime de 110-115 cm, iar plimbarea şi accesul la iesle se face pe alei interioare. Dispunerea cuşetelor se face de obicei la perete şi uneori acestea sunt prevăzute cu o bară limitatoare reglabilă care permite menţinerea curăţeniei în cuşetă. Pentru asigurarea unui confort sporit de odihnă al animalelor în cuşetă, crescătorii au adoptat soluţii constructive a căror pardoseală diferă în funcţie de materialele constructive folosite. Detaliile constructive prezentate, numai atunci când acestea sunt executate corespunzător, asigură un confort sporit animalelor, confort care se materializează prin producţie, deoarece din cele 24 de ore de viaţă/zi vaca se odihneşte 8-10 ore în decubit, perioadă în care se realizează circa 70-80% din producţia de lapte, în caz contrar acestea dăunează producţiei şi sănătăţii animalelor. Aleea de plimbare şi de acces al animalelor la iesle are o lăţime de 350 cm, iar evacuarea dejecţiilor de pe aceasta se face într-un bazin amenajat la capătul adăpostului. Furajele sunt introduse în grajd pe aleea de administrare a acestora, ce are o lăţime de 300 cm. Pentru administrarea furajelor, grajdul este prevăzut cu iesle, care au o lăţime de 70 cm şi sunt prevăzute obligatoriu cu un gard limitator. Grajdul cu stabulaţie liberă prevăzut cu cuşete de odihnă este tipul de grajd, după cum consideră specialiştii, care oferă un grad sporit de confort animalelor, prin asigurarea unui microclimat corespunzător şi totodată, a unui front de furajare egal cu cel prevăzut în sistemul legat, care este de 110-115 cm, fapt recunoscut ca fiind necesar pentru aplicarea unei furajări corespunzătoare a animalelor şi pentru evitarea accidentelor. Asigurarea frontului de furajare şi administrare a furajelor la discreţie sunt de fapt factorii esenţiali de care crescătorul trebuie să ţină cont în reuşita promovării acestui sistem de exploatare.

Exploatarea vacilor în sistem legat

În cazul modernizării sau construirii de adăposturi noi, în care vacile se întreţin în sistem legat, exploatarea acestora se face pe un stand (pat) de odihnă, care poate avea lungimea variabilă de 160-180 cm şi o lăţime de 110-115 cm şi care este compartimentat cu bare metalice pentru două locuri de vaci. Lungimea standului fiind variabilă, aceasta se dimensionează în funcţie de rasa de taurine crescută în corelaţie cu sistemul de legare ales. Amenajarea interiorului grajdului trebuie să permită asigurarea condiţiilor optime de lucru pentru crescător şi, în acelaşi timp, un confort sporit pentru animale. Astfel, pentru gospodăriile familiare se practică frecvent proiectarea sistemului de exploatare în care tipul de grajd preconizat este prevăzut cu două compartimente dispuse de o parte şi de alta a unei alei comune ce se foloseşte pentru administrarea furajelor. Acest tip de grajd are avantajul că oferă căldură biologică necesară pentru creşterea tineretului în timpul iernii, fără a fi folosită energia termică. În acest adăpost, vacile se întreţin în sistem legat, pe stând, iar tineretul aferent înlocuirii mătcii creşte liber în boxe comune amenajate în acest scop. Printre principalele elemente tehnologice şi constructive moderne de exploatare a vacilor în sistem legat, menite să contribuie la sporirea productivităţii muncii şi la menţinerea unui microclimat corespunzător, dar şi a unor condiţii de igienă corespunzătoare a animalelor amintim: asigurarea unui confort sporit al vacii pe standul de odihnă, care trebuie să fie dimensionat, după cum am amintit, cu o lungime variabilă între 160 şi 180 cm în funcţie de rasă şi ridicat cu 10 cm faţă de rigola de evacuare a dejecţiilor. De asemenea, la dimensionarea în lungime a standului se va mai ţine cont obligatoriu de sistemul de legare ales, precum şi de înălţimea buzei ieslei. Astfel, la sistemul scurt de legare a animalelor, de tipul „grabner“, sau la alte sisteme cu legare şi dezlegare colectivă la iesle, gospodarul trebuie să cunoască faptul că poate opta pentru construirea unui stând scurt, sistem practicat, de altfel, în majoritatea exploataţiilor. Pentru a înţelege mai bine acest lucru prezentăm un model de stand (pat) şi motivaţia tehnică dată de mărimea unei vaci în corelaţie cu următoarele elemente tehnologice: legare de tip „grabner“; muls mecanizat; evacuarea dejecţiilor prin rigolă sau racleţi de suprafaţă; adăpătoare automată. Avantajul construirii unui stand scurt constă în faptul că la construcţie se folosesc mai puţine materiale, acesta fiind mai economic şi în acelaşi timp păstrează animalele curate. Greşelile făcute în construcţie, legate de elementele tehnologice vizate anterior, referitor la dimensiunea buzei interioare a ieslei, precum şi montarea necorespunzătoare a lanţului vertical, pentru legarea vacilor, i-a determinat pe mulţi specialişti să creadă că acest sistem este necorespunzător şi, de aceea, au adoptat, nejustificat, ca exploatarea vacilor să se facă pe un stand lung.

Cu motivaţiile anterioare, se poate înţelege avantajul metodei prin prezentarea utilităţilor tehnologice: aleea de plimbare a vacilor dispusă la perete, ce are o lăţime de 130 cm, se foloseşte pentru evacuarea animalelor în padoc sau la păşune; rigola de evacuare a dejecţiilor, cu o lăţime de 44 cm şi o adâncime de 15 cm, în cazul evacuării dejecţiilor cu racleţi, este utilă deoarece preia dejecţiile de pe stand; standul ridicat cu 10 cm faţă de aleea de plimbare sau de cota zero are rol de a menţine trenul posterior al vacii curat şi de a preveni unele infecţii ale aparatului genital; fundul ieslei amplasat cu 10 cm mai sus faţă de stând, ce oferă o poziţie corespunzătoare animalelor la furajare; patul de odihnă realizat din cărămidă, pe cânt, cu pantă de 1-2% este odihnitor şi permite scurgerea urinei; compartimentarea metalică pentru două locuri, montată la înălţimea de 107 cm şi lungimea de 120 cm pe stând, menţine poziţia longitudinală a vacii pe stând şi contribuie la menţinerea curăţeniei; bara limitatoare instalată la 30 cm înspre iesle şi la înălţimea de 90 cm nu permite ieşirea vacilor pe aleea de furajare; adăpătoarea automată ce se montează la înălţimea de 60-65 cm, una pentru două vaci, asigură adăparea la discreţie a animalelor. Menţionăm că din practica curentă a rezultat că disconfortul vacii este dat de modul defectuos de execuţie şi exploatare a sistemului de legare şi nu de dimensiunea standului. Trebuie însă arătat că la sistemul clasic  de legare, la care buza interioară a ieslei depăşeşte dimensiunea de 30 cm înălţime, corespunde un stand de dimensiune mijlocie sau chiar lungă, adică de la 200 la 220 cm; folosirea limitatorului electric în menţinerea curăţeniei standului şi a animalelor, ca element tehnologic modern în exploatarea acestora; limitatorul electric de stând este folosit de unii crescători pentru menţinerea curăţeniei în stând şi reprezintă o bară metalică suspendată deasupra greabănului animalelor prin care circulă curent electric, cu impulsuri de tipul gardului electric; practicarea adăpatului animalelor din adăpători automate cu clapetă de tipul AB-1 oferă apă la discreţie vacilor, contribuind prin aceasta la sporirea producţiei de lapte; introducerea sistemelor moderne de evacuare a dejecţiilor este o condiţie esenţială în igenizarea zilnică a adăposturilor şi are influenţă benefică în menţinerea unui microclimat cresepunzător, prin introducerea în grajduri a unor instalaţii mecanice sau practicarea evacuării hidraulice a acestora; efectuarea mulsului mecanic al vacilor, prin folosirea diferitelor sisteme de instalaţii fixe sau mobile, în scopul sporirii productivităţii muncii şi în special pentru obţinerea unui lapte salubru.

În ceea ce priveşte compartimentul de creştere a tineretului, acesta se caracterizează prin următoarele elemente tehnologice: întreţinerea tineretului dezlegat, în boxe comune, prevăzute cu un gard limitator, de tip oblic sau rabatabil, prevăzut cu un sistem de blocare a animalelor la iesle; delimitarea boxelor se face în două zone distincte: zona de odihnă şi aleea de plimbare şi furajare, cu dimesiunea variabilă de la 130 la 180 cm, în funcţie de vârsta tineretului; adăpatul animalelor se face din adăpători cu nivel constant, dispuse perpendicular cu pereţii despărţitori ai boxei, în aşa fel încât acestea să fie folosite de tineretul existent în cele două boxe.

Din literatură de specialitate şi din practica curentă se desprinde concluzia că randamentul cel mai mare în exploatare îl dau grajdurile de tineret, în care boxele sunt prevăzute cu evacuarea dejecţiilor prin canale acoperite cu grătare de beton, fie hidraulic, fie cu un plug racleur. Acesta este, de fapt, sistemul practicat pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului mascul în majoritatea ţărilor cu zootehnie avansată, dar acesta impune pe de o parte, asigurarea obligatorie a unei densităţi a ani malelor adecvate în boxă, iar pe de altă parte, asigurarea unui front dublu de furajare care să permită hrănirea la discreţie a acestora.

Victor VĂTĂMANU