Factorii care determină obţinerea producţiilor performante de porumb

Factorii sintetici care determină nivelul producţiei vegetale, inclusiv ale producţiei de porumb, sunt:

1. Favorabilitatea pentru diferite culturi (şi pentru porumb) a condiţiilor naturale din zonele agricole: a) factori climatici: căldură (temperatură); lumină; apă (precipitaţii); b) factorii edafici de sol sau de teren (textura, densitatea aparentă, porozitatea totală, porozitatea de aeraţie, capacitatea de apă utilă, permeabilitatea, volum edafic util, gradul de saturaţie în baze, reacţia pH, conţinutul de săruri solubile, conţinutul de humus, indicele de azot, conţinutul de fosfor, conţinutul de potasiu, conţinutul în mocroelemente, adâncimea apei freatice, panta terenului, gradul de tasare).

2. Potenţialul biologic şi alte însuşiri necesare ale soiurilor şi hibrizilor.

3. Munca vie şi materializată, înglobată în recoltă (tehnologiile aplicate; munca vie depusă, cantitatea şi felul materialelor folosite, epoca şi modul lor de aplicare, lucrările executate, epoca şi calitatea lor, felul maşinilor folosite, alte elemente tehnice şi de organizare).

Desigur, recolta obţinută este rezultanta interacţiunii tuturor acestor grupe de factori, nivelul recoltelor fiind în raport direct cu gradul în care fiecare factor şi toţi la un loc se apropie de valorile optime pretinse de biologia culturilor. Această condiţie globală este rar întâlnită în zonele naturale, dar oricare din factorii amintiţi poate fi modelat şi dirijat de către om. Cunoscând cerinţele culturii porumbului faţă de climă şi sol, prezentăm în continuare posibilitatea dirijării unor factori de producţiile din zonele noastre agricole, care să permită realizarea unor recolte mari la această cultură. Dintre factorii climatici care participă la creşterea plantelor şi formarea producţiei agricole, lumina şi căldura naturală sunt elemente inseparabile, ale căror valori urmează, în general, aceeaşi curbă. De aceea, în calcule şi determinări au fost folosite temperatura şi precipitaţiile. Pentru a se putea determina ce niveluri de producţie pot asigura aceşti factori climatici în diverse zone, s-a constituit o unitate sintetică a acestor factori denumită „Indice hidrotermic“ (D. Teaci şi colaboratorii), care este dat de formula: I.ht = (Pmm x T) : 1.000, în care I.ht = indice hidrotermic; Pmm = precipitaţii medii anuale ale zonei, în mm; T = temperatura medie anuală, în grade Celsius. Totodată, experimental şi prin calcul statistic, s-a stabilit că în cazul aplicării de tehnologii adecvate, unei unităţi I.ht. îi corespunde o cantitate de producţie care variază de la o cultură la alta, astfel: 1-1,5 tone porumb boabe; 0,8-1 tone cereale păioase (grâu, orz, orzoaică); 0,4 - 0,5 tone soia, floarea-soarelui; 10 tone sfeclă de zahăr.

Folosind factorii climatici, a fost întocmit „poligonul climatic“ al României. Cercetarea şi practica au stabilit că grâul se poate cultiva cu rezultate bune în zone a căror temperatură medie anuală este mai mare de 6 grade Celsius, porumbul în zone cu peste 7 grade Celsius, iar soia în zone cu peste 8,5 grade Celsius, în aceste zone realizându-se suma gradelor de temperatură utilă în perioada de vegetaţie a culturilor respective. Desigur, există o variaţie largă a zonelor din acest punct de vedere şi corespunzător de ale soiurilor şi hibriziilor potriviţi. Zonele agricole mari ale României din Dobrogea, Bărăgan, Câmpia de Sud, Câmpia de Vest, Transilvania şi Moldova au temperatura medie anuală cuprinsă între 8,2 şi 11,2 grade Celsius şi precipitaţii medii între 359 şi 631 mm. Din punct de vedere termic, toate zonele agricole mari sunt deci favorabile culturii porumbului. În cadrul „poligonului climatic“ s-au calculat indici hidrotermici şi s-au trasat izoliniile acestora. Se constată că în zonele fiecăreia dintre principalele culturi (a ne opri la zonele porumbului cu peste 7 grade Celsius temperatura medie anuală şi cu limitele de 359-631 mm precipitaţii medii anuale), valorile indicilor hidrotermici sunt cuprinse între 4 şi 7, în condiţii naturale, neirigate. Rezultă, deci, că factorii climatici ar putea asigura, la neirigat, producţii de 4.000-10.500 kilograme/hectar porumb boabe, desigur dacă aceste condiţii climatice sunt puse de acord cu factorii edafici (corectaţi), cu soiurile şi hibrizii folosiţi şi cu tehnologiile aplicate. În zonele cu temperatura medie anuală de 9 grade Celsius, evapotranspiraţia în timpul vegetaţiei este din ce în ce mai intensă. Pentru valorificarea cât mai bună a căldurii şi a luminii din aceste zone şi obţinerea unor producţii mari, este necesară completarea apei din precipitaţii până la limite de 650-750 mm pentru cereale păioase, 800-900 mm pentru porumb, soia, unele culturi furajere, 900-1.000 mm pentru sfecla de zahăr, legume, lucernă. În cazul completării precipitaţiilor cu apă din irigaţii, valorile indicelui hidrotermic în zonele respective se ridică la 7-8,5 în cazul cerealelor păioase şi la 9-11,5 în cazul porumbului, soiei şi sfeclei. Astfel, factorii climatici îmbunătăţiţi permit realizarea de producţii care pot atinge: 9.000-18.000 kilograme/hectar porumb boabe; 5.600-8.500 kilograme/hectar grâu şi orz; 4.000-5.000 kilograme/hectar soia şi floarea-soarelui; 90.000-115.000 kilograme/hectar sfeclă de zahăr.

Este clar că factorii climatici - căldura şi implicit lumina - satisfac la optim nevoile plantelor, factorul limitativ fiind apa, care, dacă se completează, poate dubla recolta faţă de cea realizată la starea naturală a factorilor climatici. Producţiile prezentate ca potenţiale în condiţiile climatice din zonele agricole (în stare naturală şi la irigat) nu sunt de domeniul fantasticului: ele s-au determinat pornind de la rezultatele obţinute atât în cadrul Staţiunilor de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă ce aparţin Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti“ din Bucureşti, cât şi în unele ferme sau unităţi agricole. Situaţia concretă a zonelor şi suprafeţelor de terenuri agricole din punct de vedere al favorabilităţii factorilor climatici este următoarea: aproape 11,5 milioane de hectare de teren agricol se află în zone cu temperatura medie anuală de peste 8 grade Celsius; circa 8 milioane de hectare în zone cu temperatura medie anuală de 9 grade Celsius; circa 2 milioane în zone cu temperaturi medii între 7 şi 8 grade Celsius, iar restul (1,2-1,5 milioane hectare de pajişti montane), în zone cu mai puţin de 7 grade Celsius media anuală - circa 6,5 milioane teren agricol, din care: 5,5-6 milioane hectare arabil se află în zone cu mai puţin de 500-550 mm precipitaţii anuale; 4,5-4,9 milioane hectare în zone cu 500-600 mm precipitaţii, iar circa 3,5-3,9 milioane hectare în zone cu peste 600 mm precipitaţii anuale. Deducem uşor că pe 76% din teritoriul agricol al ţării factorul termic (implicit lumina) este favorabil şi foarte favorabil culturii porumbului, el putând asigura obţinerea de recolte mari. Cantitatea de căldură variază foarte mult în zonele agricole, limitele foarte distanţate ale temperaturii medii anuale de la mai puţin de 7 grade Celsius la peste 11 grade Celsius oferă sume ale gradelor de temperatură foarte variate în perioada de creştere şi dezvoltare a plantelor în diferite zone. În unele din acestea căldura este factor limitativ pentru producţia de porumb. Deşi precipitaţiile naturale împreună cu temperatura (indicele hidrotermic) din zonele noastre agricole oferă, în general, condiţii pentru producţii potenţiale ridicate, avem totuşi zone şi suprafeţe agricole mari unde apa este factor limitativ al producţiei de porumb.

Completarea apei prin irigaţii în zonele cu precipitaţii între 350 şi 600 mm duce la îmbunătăţirea substanţială a indicilor hidrotermici şi la posibilitatea de a dubla sau tripla recolta de porumb. Factorul căldură şi implicit lumină pot fi în mai mică măsură modificaţi, dar gradul de valorificare a acestora poate fi mult îmbunătăţit prin măsurile pe care le putem întreprinde, cum ar fi zonarea culturii porumbului, repartizarea pe teritoriu făcându-se ţinând seama de căldura necesară pentru a ajunge la maturitate şi a da producţii mari. Trebuie evitată amplasarea pe zone şi microzone cu căldură şi lumină abundentă a hibrizilor care necesită o sumă mică de grade de temperatură şi nu valorifică bine căldura şi lumina disponibile din zonă.

De exemplu, porumbul cultivat în zona E a poligonului climatic, cu 8,2 grade Celsius media anuală a temperaturii, poate da la neirigat 4-4,5 tone/ hectar boabe, iar în zona D (cu 10,9 media anuală a temperaturii) 6,5-7 tone/hectar sau în zona D, hibrizii timpurii şi semitimpurii vor da recolte cu 1-3 tone/hectar mai mici decât hibrizii semitardivi şi tardivi; crearea şi folosirea de hibrizi cu suprafaţa foliară mai mare, cu o creştere vegetativă rapidă, cu frunze erecte pentru captarea unei cantităţi mai mari de lumină şi căldură, cu proces mai intens de fotosinteză şi capacitate mai mare de asimilare şi de depunere a substanţelor de rezervă în bob; alegerea unei densităţi corespunzătoare a plantelor pe unitatea de suprafaţă şi orientarea rândurilor astfel încât toate plantele să primească maximum posibil de lumină şi căldură, iar producţia de masă organică asimilată să fie maximă pe unitatea de suprafaţă.

Putem trage concluzia că pe mai mult de 75% din teritoriul agricol al României factorii climatici sunt favorabili culturii porumbului, iar prin corectarea factorului apă în marile zone agricole ei devin foarte favorabili, asigurând producţii potenţiale foarte ridicate. Dar factorii climatici (prin indicele hidrotermic) nu pot determina sau măsura decât din punct de vedere climatic favorabilitatea pentru culturile agricole, precum şi nivelul producţiilor posibile. Acestea sunt legate în mare măsură de factorii edafici şi de interacţiunea acestora cu factorii climatici. Din punct de vedere al interacţiunii factorilor edafici cu cei climatici, pe teritoriul României se pot întâlni următoarele situaţii: - Zone cu indice hidrotermic natural corespunzător şi factori edafici favorabili; Exemplu: zona Lovrin - 560 mm precipitaţii + 250 mm aport freatic; 10,5 grade Celsius temperatura medie anuală; sol cernoziom freatic umed cu însuşiri fizice şi chimice favorabile; sol cu însuşiri favorabile; I.ht =  (810 mm x 10,5) : 1.000 = 8,5, ceea ce înseamnă o  producţie potenţială de porumb de 12,7 tone /hectar. - Zone cu indice hidrotermic natural corespunzător, dar cu factorii edafici nefavorabili. Exemplu: zona Beiuş - 850 mm precipitaţii anuale; 10,3 temperatura medie anuală; sol podzolic cu însuşiri defavorabile; sol cu însuşiri nefavorabile; I.ht. = (850 mm x 10,3) : 1.000 = 8,7, adică 3 tone porumb, producţie efectiv realizată fără lucrări de ameliorare a însuşirilor solului.

Deşi indicele hidrotermic este practic acelaşi şi la Lovrin, şi la Beiuş (8,5 şi 8,7) producţia la Beiuş a fost de trei ori mai mică decât la Lovrin din cauza factorilor edafici nefavorabili ai podzolului. Pe acelaşi teren, la Beiuş, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Oradea a executat lucrări de îmbunătăţire a însuşirilor fizice şi chimice ale solului (corectarea acidităţii, afânare şi aerare, permeabilizare, eliminarea excesului de apă) în urma cărora, prin interacţiunea indicelui hidrotermic cu factorii edafici îmbunătăţiţi, s-au realizat producţii de 8-9 tone de porumb boabe la hectar, egale cu cele de la Lovrin. Astfel de situaţii se pot întâlni pe zone agricole întregi, pe microzone, pe o parte din suprafaţa unei unităţi agricole sau chiar numai pe unele parcele (cu soluri compacte, impermeabile, exces de apă, sărăturate, alcaline, nisipoase, sărace în rezervă de hrană, soluri de mică profunzime, cu capacitate mică de reţinere a apei etc.). În toate aceste cazuri, pe suprafeţele respective trebuie aplicate măsurile indicate de studiile pedologice şi agrochimice pentru îmbunătăţirea factorilor edafici nefavorabili şi aducerea lor la niveluri optime de favorabilitate pentru culturile zonate. În felul acesta şi în astfel de zone este posibilă realizarea unor niveluri ridicate de producţie de porumb. - Zone cu indice hidrotermic natural necorespunzător, dar cu factori edafici favorabili. Aici se încadrează cea mai mare parte din suprafaţa zonelor din Dobrogea, Bărăgan, Câmpia de Sud şi alte zone încă neamenajate pentru irigat, excepţie făcând terenurile cu un bun aport freatic. 300 mm precipitaţii anuale; 11,2 grade Celsius temperatură medie anuală; sol cernoziomic cu însuşiri favorabile; sol cu însuşiri favorabile; I.ht. = (300 x 11,2 ) : 1.000 = 4,7 (4,5-7 tone/hectar porumb, poducţie posibilă în condiţii naturale). Dacă prin irigaţii se îmbunătăţeşte factorul apă, completându-se până la 800 mm, I.ht. devine (800 x 11,2) : 1.000 = 8,9, iar producţia poate să crească până la peste 13-14 tone boabe la hectar. - Zone, microzone, trupuri de teren sau parcele cu indice hidrotermic natural necorespunzător şi factori edafici nefavorabili.

Aceste situaţii se pot întâlni în toate regiunile ţării - pe teritorii întinse, în zone cu temperaturi scăzute (sub 6-7 grade Celsius media anuală) şi cu precipitaţii abundente (peste 750-800 mm), unde indicele hidrotermic are valori destul de ridicate datorită cantităţilor mari de precipitaţii, dar porumbul şi alte culturi nu produc boabe sau nu ajung la maturitate din cauza nerealizării sumei gradelor de temperatură necesare. În aceste zone sunt, de asemenea, soluri reci, compacte, impermeabile, cu aeraţie slabă, pH accentuat acid, sărace în elemente nutritive. Pe aceste teritorii trebuie să amplasăm culturi furajere care cresc bine pe soluri umede şi reci, cum sunt Lolium sp., diverse amestecuri de graminee perene, trifoiul şi altele sau să dezvoltăm şi să îmbunătăţim pajiştile naturale adaptate la aceste condiţii.

Pentru sporirea producţiei putem acţiona prin completarea rezervei de hrană a solului, eliminarea excesului de apă, corectarea acidităţii, îmbunătăţirea compoziţiei florei naturale sau amestecurilor de ierburi cultivate. Arii sau microzone cu indice hidrotermic necorespunzător şi factori edafici necorespunzători se pot întâlni şi pe porţiuni din teritoriul unităţilor agricole, ferme sau chiar unele parcele în cadrul zonelor calde şi secetoase din sudul şi estul ţării, încă neamenajate pentru irigat şi care au soluri sărăturate, alcaline, nisipoase, sărace în materie organică, soluri superficiale, cu o capacitate redusă de reţinere a apei, sărace în elemente nutritive. Tot în această grupă putem include şi crovurile sau microdepresiunile cu soluri compacte neirigate sau cele mlăştinoase cu exces de umiditate, neaerate. În aceste situaţii trebuie acţionat atât pentru îmbunătăţirea indicelul hidrotermic, prin amenajări pentru irigaţii şi completarea apei necesare, cât şi pentru îmbunătăţirea factorilor edafici, prin lucrări agropedoameliorative. Din cele prezentate reiese că în zonele agricole ale României este posibilă realizarea unor producţii mari de porumb. Se desprinde însă concluzia că în unele zone producţii mari se realizează numai dacă se corectează indicele hidrotermic - şi anume elementul apă - prin amenajarea terenurilor respective pentru a fi irigate.

În alte zone sunt necesare intervenţii pentru îmbunătăţirea factorilor edafici, pentru a se putea obţine producţii mari de porumb. În multe cazuri, pe suprafeţe mari, sunt necesare măsuri atât pentru îmbunătăţirea indicelui hidrotermic, cât şi a factorilor edafici.

Victor VĂTĂMANU