
„În agricultură trebuie să ai credință. Fără credință, și plantele, și animalele te urăsc. Omul fără credință nu are coordonate și nu are sens”.
Acestea sunt cuvintele care dl Costel Vânătoru le-a urmat și a reușit în viață. Preot, doctor inginer, dar și cercetător științific în cadrul Stațiunii Legumicole Buzău, dânsul ne-a explicat de ce trebuie să cultivăm legume, dar și ce impact au ele asupra sănătații noastre.

Există o legumă pe care o recomandați în mod special pentru a fi cultivată?
Este greu să spunem asta. Eu recomand toate legumele, însă ponderea cea mai mare între legume o dețin tomatele. Practic, tomatele sunt legumele care dețin suprafața cea mai mare în legumicultură românească, în general, dar și în cea străină. Pot fi cultivate atât în spații protejate, cât și în camp.
Tomata noastră românească este net superioară tomatei importate. Asta depinde și cum privim calitatea. Mulți înteleg prin calitatea unui produs aspectul fenotipic, aspectul exterior. Să fie rotundă, să fie colorată uniform, să fie tare. Pentru mine, ca și cercetator, calitatea înseamnă altceva: aspectul nutritiv, compoziția chimică și mai ales aportul medicinal, pentru că legumele sunt un izvor de sănătate. Ele conțin vitamine, substanțe flavonoide, substanțe antioxidante, găsim nenumărate substanțe benefice organismului.
Printre tomatele pe care noi le avem la stațiune pot să enumar: tomata Buzău 1600 – soi semitardiv de tomate, cu creștere nedeterminată, viguros; tomata Buzău 22 – soi semitardiv, cu creștere determinată, viguros, fruct mare, greutate medie aproximativ 180 g, de formă globulos-turtită; tomata Buzău 4 – soi timpuriu de câmp, cu creștere determinată și coacere concentrată a fructelor, tufă de vigoare medie, cu foliaj verde mediu; tomate Buzău 50 – soi timpuriu, cu creștere nedeterminată, talia medie a plantei 1,90 cm, prima inflorescență apare după 4–5 frunze, cu 6–7 fructe în inflorescență, fructe sferice ușor alungite, cu 3-4 lojii seminale, fără calotă verde înainte de maturare, cu fermitate bună și rezistență la crăpare.
Pe lângă roșii, o altă legumă importantă în alimentația omului este ardeiul (gras, gogoșar, capia). Cultura de ardei gras în sere sau solarii este o cultură anuală, cu ciclu lung de producție și din acest motiv trebuie avută în vedere o grijă deosebită în prima parte de dezvoltare a plantelor. Pentru obținerea unor recolte productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.
Ca exemple de la noi în stațiune vă pot da: ardei gogoșar Splendens – soi timpuriu de ardei gogoșar destinat consumului în stare proaspătă și industrializarii. Plantele nu prezintă internoduri scurte și sunt viguroase, cu înălțimea medie de 50-55 cm și cu 3-4 ramificații; ardei gras Arum – soi timpuriu, cu o perioadă de vegetație de 134 de zile, destinat consumului în stare proaspătă. Planta este viguroasă, cu frunze de culoare verde deschis; ardei lung Cosmin – soi semitârziu (137-142 de zile), cu plante de 55-60 cm înălțime, tufă viguroasă, cu 3-4 ramificații. Fructele pendente, tip teacă, cu suprafața voalată, roșu intens la maturitatea fiziologică, cu greutate cuprinsă între 70 și 110 g, cu 2-3 muchii, înalțimea medie a fructului – 14,5 cm și diametrul între 4 și 7 cm.
O altă legumă importantă în alimentația noastră este vânăta. Vinetele se află printre cele mai consumate legume de vară datorită gustului bun, vitaminelor pe care le conține, dar și pentru că sunt cultivate destul de intens. Îngrijirea vinetelor în grădină nu este una dificilă, iar dezvoltarea acestora se face cu ușurință. Ca exemple de la noi în stațiune vă pod da: vinetele Drăgaica – soi timpuriu, planta este viguroasă, fructul este cilindric, ușor piriform, și la maturitatea tehnică are culoare violet închis, foarte lucios, cu suprafață netedă.
La maturitatea tehnică, pulpa este colorată în alb-gălbui; are o textură fină și un gust plăcut. Greutatea medie a fructului la maturitatea tehnică este de 300 g. Se poate cultiva în toate zonele din țară, în solarii și în culturi de câmp; vinetele Zaraza – soi semitimpuriu, destinat consumului în stare proaspătă și industrializării, cu fructe cilindrice, ușor piriforme, cu lungime medie de 19-20 cm, diametru median mare, 7,5-8 cm, greutate medie a fructelor – 450g și potențial de producție de 45-50 t/ha. Problema pe care o întâmpinăm în prezent este că noi importăm adevărate bombe chimice, legume care nu sunt crescute în pământ, ci pe suport nutritiv, hrănite cu perfuzii și cu substanțe chimice. Pe eticheta lor ar trebui să scrie „Legumă obținută pe suport nutritiv chimic” și atunci nu aș mai cumpăra pentru copilul meu acele legume.
De ce sunt fabricate aceste scandaluri, îi e frică Uniunii Europene de noi?
Nu cred că Uniunii Europene, ci anumitor producători din cadrul ei, pentru că România are potențial agricol neexplorat și nevalorificat. România ar putea deveni o forță dacă am avea oameni care să facă strategii serioase pentru binele țării. Eu cred ca horticultura este cea care ne poate salva. Cei de la cultura mare au nevoie de suprafețe mari de teren comasate și de tehnologie de vârf pentru a face o agricultură performantă. În horticultură avem nevoie de suprafețe mai mici. Dacă o fermă în agricultura mare trebuie să aibă câteva mii de hectare, în horticultură ne trebuie suprafețe mai mici. De exemplu, în legumicultură o fermă de până la 30-50 ha este o fermă viabilă. În viticultură la fel.
Care este sfatul dumneavoastră pentru tinerii fermieri?
Ma bucură faptul că, după ultimele statistici, din ce în ce mai mulți tineri s-au apucat de agricultură. Numărul absolvenților de facultate cu profil agricol care se întorc la țară este în continuă creștere. Asta nu poate decât să ne bucure. Și la noi în statiune vin din ce în ce mai mulți tineri fermieri care ne cer sfaturi în ceea ce înseamnă legumicultura. De exempu, ce legume să-și pună în curte și cu ce să înceapă. Toate acestea pentru că doresc să mănânce sănătos și să știe ceea ce consuma. Este păcat să ai toată gama de relief, o țară brazdată în lung și-n lat de izvoare și de ape curgătoare și tu, ca agricultor, să te vaiți de secetă.
Iulian ANDREI






















