Fără depozite și sisteme de irigare nu putem vorbi de un viitor al culturii de cartof

​Pe 14 iulie a fost Ziua Cartofului în România. A 45-a ediție s-a dorit să fie nu doar o celebrare a acestei legume, ci și o masă rotundă pentru relansarea culturii. Ajunsă într-un punct critic atât ca suprafață, cât și ca producție, cultura de cartofi este în pericol de a se reduce și mai mult, cu consencințe grave pentru piața românească. Evenimentul a fost organizat de Federația Națională Cartoful România, Clubul Fermierilor Români, Institutul Cartofului, gazdă fiind ferma Manos Agro a lui Sorin Mănoiu, din Hălchiu, județul Brașov.

​Întâlnirea producătorilor de cartofi a fost structurată în două părți: prima a avut loc în fermă, iar partea a doua s-a desfășurat în apropiere de Codlea. Peste 200 de producători au fost prezenți și au putut interacționa cu firmele partenere printre care Agricover, Corteva, BASF, Syngenta, SumiAgro, TimacAgro, Kwizda, Bayer, Titan Machinary, FMC, Invigo, Belchim, Nufarm etc., alături de furnizorii de material semincer și echipamente de sortare-ambalare.

​Sorin Mănoiu are o fermă de 240 ha, iar cartoful ocupă aproximativ 100 de hectare, jumătate fiind pentru consum și jumătate pentru sămânță. Este producător de la începutul anilor 90 și a putut asista la declinul acestui sector și la schimbările climatice care acum afectează dramatic culturile. De altfel, acest lucru s-a putut observa și pe câmp: parcela irigată avea un potențial de peste 40 tone/ha, în timp ce de pe suprafețele neirigate nu știa dacă va recolta 25-26 tone. La costurile actuale, această producție nu asigură profit (un minim necesar ar fi de 30 tone/ha). Regimul pluviometric deficitar în zona centrală de producere cartof a început să se facă simțit de mai mulți ani, iar faptul că nu există sistem național de irigare (care să poată fi reabilitat, ca în alte zone din țară) pune în mare pericol producțiile de cartofi. Anul acesta se prevăd deja pierderi de 30%, iar pentru următoarele săptămâni nu se anunță ploi semnificative.
Cu aceste gânduri și cu mari semne de întrebare privind politicile de susținere a sectorului în următorii ani, producătorii s-au adunat să discute „Măsurile de relansare a culturii cartofului în România” cu reprezentanții MADR, ANF și autorități locale.
Eforturilor făcute de FNCR, în scopul de a atrage atenția Guvernului și Parlamentului asupra problemelor cu care se confruntă sectorul de cartof, li s-a alăturat de anul trecut și CFRO, parteneriat marcat și de prezența producătorului Laszlo Becsek în funcția de președinte al Clubului, pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2022. Dezbaterile au fost deschise de Florian Ciolacu, director executiv CFRO, care a făcut o scurtă analiză privind situația generală a agriculturii europene și naționale, punctând lipsurile din PNS și eforturile ambelor organizații de corecta omisiunile privind unele nevoi strategice din agricultură, provocările pe care le avem în față în următorii ani, cu impact asupra întregului lanț valoric. Laszlo Becsek, la finalul președenției rotative a CFRO, a trecut în revistă momentele cheie și motivele care au adus sectorul în situația în care este acum, printre ele fiind interesul redus din partea autorităților, erori majore privind cifrele oficiale raportate decidenților politici de la noi și de la Bruxelles care au dus la subfinanțare etc. Obiectivele mandatului său au vizat și stabilirea tipului de fermă performantă românească (au fost identificate trei categorii: familială, medie și foarte mare, existând și un proiect împreună cu USAMV din țară pentru stabilirea criteriilor cu scopul de a vedea ce fel de subvenție ar trebui să primească fiecare tip de fermă); dialoguri cu supermarketurile pentru ca marfa românească să fie tratată corect și să nu se mai facă diferențe în detrimentul producătorilor autohtoni.
 
Măsurile de relansare a sectorului cartofului propuse de producători
De peste 15 ani cultivatorii de cartofi atrag atenția asupra cifrelor prezentate de INS și cele de la APIA. Conform datelor oficiale pe ultimii 7 ani, România ar produce 2,8 milioane tone anual.
În realitate se produc 880 mii tone, adică sub 30% din necesarul de consum intern! Aceste date incorecte au adus sectorului mari neajunsuri, pentru că datele sunt preluate la Bruxelles și dacă ele ar fi adevărate ar însemna că noi exportăm peste 1 milion de tone, deci cartoful nu ar avea nevoie de susținere. Pentru producție, dacă ne comparăm doar cu Olanda, suntem cu peste 80% sub nivelul lor. De aceea FNCR și CFRO au gândit un plan de redresare pentru următorii ani, astfel încât din producția internă să se acopere cel puțin consumul la nivel național. 

​De punctat faptul că o producție sub 30 tone, în condițiile costurilor de azi, nu mai este profitabilă. Pentru susținerea performanței s-a propus acordarea unui sprijin de 8 euro/tona produsă, și nu pe suprafață. Astfel că, prin eforturile FNCR și CFRO s-a reușit obținerea a două tipuri de subvenții: ajutorul de Minimis (cu un buget de circa 3 milioane euro în loc de 6 cât ar fi necesar, diferența trebuind să fie acoperită din buget de stat) și subvenția la sămânță. Problema rămâne la cel pentru industrializare, unde se va pierde finanțarea, deși efectele ei pozitive sunt foarte clare, atât în suprafață cât și prin tendința de mărirea a capacităților de procesare: am crescut de la 1.400 de hectare în anul 2015, la 3.700 de hectare în anul 2022. ”Noi procesăm cam 80.000 de tone, alte țări de ordinul milioanelor de tone. De ce se elimină acest sprijin? Pe cine deranjăm?”, se întreabă Romulus Oprea, președintele FNCR.
De asemenea, pentru ca sectorul de cartof să se dezvolte se impune construirea de depozite individuale și sisteme de irigare. Pentru cele destinate cartofului va fi o sumă bugetată separat, pentru a nu mai intra în concurență cu cerealele.
Astfel că, din datele analizate, spații de 500 tone ar fi nevoie pentru 1450 de fermieri care exploatează 15 ha și obțin producții minime de 27 t/ha, de 1.000 tone pentru 83 fermieri cu suprafețe de circa 50 ha, depozite de 1.500 tone pentru aproximativ 75 fermieri care au 150-200 ha, și un număr de sub 10 fermieri care cultivă 250 ha cu cartof. Numărul total de depozite necesar de construit pentru a păstra cantitatea necesară la consumul intern ar fi de 1527. 

​Și cartoful de consum va circula doar cu pașaport fitosanitar
Un aspect subliniat de mai multe ori de Romulus Oprea este faptul că deși pentru sămânță se acordă sprijin cuplat, suprafața nu crește. Unul dintre motive, pe lângă costurile de 55-60 mii lei/ha anual, producătorul este expus unor riscuri foarte mari în cazul apariției unui organism de carantină, pentru că este pierdută întreaga producție, fără posibilitatea de despăgubire. Acest lucru se pare că va fi corectat, a anunțat Paulina Gabor director general ANF, care a spus că noile regulamente prevăd despăgubiri atunci când se aplică măsurile de carantină, dar în același timp, de la 11 iulie au fost publicate în Jurnalul Oficial al UE noile regulamente care vor schimba directivele pentru măsurile de control privind cele 4 organisme de carantină (Clavibacter, Ralstonia, nematozi cu chiști și râia neagră).
„Măsurile mai restrictive revin din cauza incidenței mari înregistrate în România, a focarelor. De aceea, atât cartoful de sămânță cât și cel de consum vor trebui să circule cu pașaport fitosanitar, ceea ce înseamnă că toate suprafețele cu cartof trebuie înregistrate, astfel încât să pată fi testate”, a atras ea atenția.
Președintele Federației a mai punctat și faptul că „este salutară decizia de acordare a ajutorului de Minimis, venită târziu pentru producătorii de cartofi timpurii, dar cei 200 de euro (dacă nu se va micșora suma în urma redistribuirii) reprezintă doar 3% din cheltuielile pentru 1 hectar, la costurile actuale. În lumina pierderii sprijinului  pentru industrializare, ar trebui gândit pe viitor ca ajutor de stat.”
 
Roxana Drăghici