Fără irigaţii, este aproape imposibil să faci legumicultură în câmp

Acum aproape nimeni nu se mai încumetă să facă legumicultura altfel decât în spaţii protejate. În sistem superintensiv şi cu un consum de inputuri foarte mare. Cât priveşte varianta tradiţională, din cauza schimbărilor climatice, dar şi a înmulţirii bolilor şi a dăunătorilor, a dispărut aproape în totalitate. Nicu Bogdan este, după spusele sale, singurul producător la nivel industrial de legume în câmp din judeţul Brăila.

Cultivă 200 ha cu legume, dar are şi cultură mare pe ceva mai mult de 300 ha

Nicu Bogdan este inginer agronom, administratorul SC Iosiflor SRL, şi cultivă legume semănate direct în câmp pe mai mult de 200 ha. Asta în judeţul Brăila, în localitatea Albina, comuna Tighileşti. Şi face un profit frumos. Fermierul brăilean a fost coleg de facultate cu Nicuşor Şerban, preşedintele Holstein Ro. Este născut în Tighileşti, iar părinţii lui au fost producători agricultori, cum se spune acum ţăranilor. Zâmbeşte când spune că tatăl său a evoluat odată cu el. „Când eram la liceu, tata era motopompist, iar când am intrat la facultate s-a făcut tractorist, ca să mă poată ţine la şcoală“, povesteşte tighileşteanul. Este şi preşedintele OUAI Isiflor Spp 18-19 Tighileşti, unde au accesat fonduri europene pentru modernizarea staţiei, dar şi pentru schimbarea întregii reţele de distribuţie în câmp. Asta a adus cu sine scăderea cu peste 30% a costurilor generale pe mia de metri cubi de apă. Irigarea este principala condiţie pentru a face legume, spune fermierul brăilean. Inclusiv în spaţii protejate. Dar şi pentru cultura mare, posibilitatea de a iriga schimbă total abordarea economică. Societatea sa deţine şi 3.100 mp de spaţiu protejat, folosit în special pentru producerea de răsaduri. „Devii atractiv şi pentru instituţiile bancare, care se înghesuie să te crediteze“, subliniază preşedintele OUAI Isiflor Spp 18-19 Tighileşti.

Legume semănate în câmp - o povocare, dar cu profit foarte bun!

Imediat după absolvire, a ales CAP Tighileşti ca loc de repartiţie şi a lucrat acolo ca inginer-şef până la desfiinţare. A fost apoi o scurtă perioadă profesor de agronomie la Penitenciarul Tighileşti, dar nu se prea împăca această meserie cu dorinţa sa de a face agricultură. În paralel, cultiva împreună cu soţia (care este profesoară) cele 9 ha, pe care le deţine în proprietate, cu pepeni, cartofi şi tot felul de alte culturi profitabile. Dar marea lui şansă a fost Horticola Brăila, „ferma în care sunem acum“. S-a angajat aici şi a pus mult suflet. A ţinut să facă răsadurile aici, iar directorul a fost de acord, deşi nu prea avea mari speranţe (asta s-a schimbat la prima recoltă de răsaduri, când a exclamat că „asemenea răsaduri frumoase nu se găsesc în judeţ“). Ferma pierduse multe terenuri, era înglodată în datorii, dar el a crezut în potenţialul legumiculturii. A rămas aici şi a dus mai departe activitatea şi după lichidare. A cumpărat spaţiul, care arăta jalnic, apoi a arendat teren şi a purces la treabă. A început cu vinetele, după o metodă „furată“ de la domnul Cojocaru, un coleg mai vârstnic, care acum este bolnav. Însă păstârnacul a fost cultura emblematică. Rădăcinoasele şi plantele aromatice (mărar, leuştean, pătrunjel de frunze, ţelină etc.) au scos la lumină profitul. Chiar şi Nicuşor Şerban s-a apucat de legumicultură după ce a văzut la el că se poate, povesteşte fermierul brăilean despre colegul său de la Agronomie, care a devenit între timp cel mai vestit „cowboy“ din ţară.

A făcut bani frumoşi cu fasole boabe

Acum, de când beneficiază de sprijin suplimentar, s-au mai înghesuit şi alţii să producă fasole boabe, dar tot mai este loc. Anul trecut a cumpărat o batoză din Brazilia special pentru fasole (a avut 75 ha cu fasole în 2015), iar un asociat (care a avut 100 ha cu fasole boabe) a investit într-o cositoare. „Pot spune că batoza a fost o investiţie excelentă, are o productivitate de 15 ha/zi şi nu sparge nici măcar un bob, dar în ce priveşte cositoarea, investiţia partenerului a fost un dezastru. S-a dezmembrat pur şi simplu din toate încheieturile”, povesteşte Nicu Bogdan şi despre cele rele, şi despre cele bune. Dar, la urma-urmelor, fasolea boabe are o piaţă extrem de liberă, aşa că a intrat triumfător pe ea!

Păstârnacul, cultura care l-a propulsat

Anul trecut l-a cultivat pe 20 ha. O mare parte nu îl scoate în toamnă, ci îl lasă pentru primăvară. „Iernează mult mai bine sub brazdă“, spune fermierul. Morcovi a avut pe 5 ha, dar a mai pus încă trei în cultură dublă, pentru că a avut preţ bun. Cei de la Tymbark regretă că nu au mai făcut contract (este adevărat că anul trecut s-a vândut prost morcovul, iar ei au zis că este mai bine fără de contract). Mai are sfeclă roşie pe 7 ha, o cultură de sezon care se vinde foarte bine în fiecare an. Ceapă, din sămânţă, a avut pe 12 ha, iar varză albă - pe 3 ha. O jumătate de hectar a pus şi ceva conopidă, pentru murăturile brăilenilor. Tomate nu a avut decât 5 ha anul trecut, dar a făcut peste 400 de tone. Le vinde, în principal, la un procesator din Slatina. Mărar - 5 ha, ţelină - 2 ha, leuştean - 3 ha, pătrunjel de frunze - 3 ha, iar de rădăcină - 5 ha. Pepeni a avut pe 8 ha, dintre care 5 ha cu pepeni galbeni puşi în extrasezon (semănaţi după 1 iunie), pe care a obţinut preţuri de peste 1 leu/kg. A mai avut şi mazăre de grădină pe 5 ha, dar şi spanac, „mai ales cel de toamnă, merge excelent“, spune fermierul din Albina. Cu ridichiile a dat chix în 2015. A avut un atac de pureci, pe care nu a reuşit să-l stopeze cu nimic, „nici o substanţă nu şi-a făcut efectul, infecţia a fost mult prea mare“. La cultura mare a avut peste 150 ha cu grâu (o medie peste 7 t/ha), 80 ha cu rapiţă (sunt primii bani în cultura mare) şi ceva mai mult de 40 ha cu porumb, „pentru arendă“. Pentru vinete (8 ha), dar şi pentru fasolea verde (3 ha) are contract cu Frigoriferul Tulcea, iar la ardeii graşi, capia şi gogoşar (10 ha) are înţelegeri cu angrosiştii care au desfacere în toată ţara.

Fără investiţii în utilaje şi genetică nu se poate face performanţă

Cea mai bună achiziţie din ultima vreme a lui Nicu Bogdan fost combinatorul Pro de la Kongskild,e care „dintr-o singură trecere îmi face pământul mălai“, fapt care îi asigură un pat germinativ excelent pentru seminţele mici. Spune că au şi un service foarte bun, deoarece a avut o problemă cu utilajul şi au rezolvat rapid şi în garanţie. În fermă se seamănă cel mai mult la 20 cm între rânduri, dar au şi alte necesităţi, inclusiv maşini de plantat cartofii de sămânţă. Modelatoare de bandă, care pot fi folosite în diverse scheme, inclusiv la rebilonat. Deţine trei semănători, două Monosem şi una italiană, Breviglieri, prăşitori de legat după tractor, dar şi prăştori de faţă, prăştori de tip freză cu trei saupatru secţii reglabile, dar şi maşini de scos cartofii şi maşini de scos morcovii. Combina a schimbat-o anul trecut. A achiziţionat un Tucano 340 de la Claas. „Şi cea dinainte era tot de la Claas, dar era deja depăşită de nevoile mele, aşa că mi-au înlesnit vânzarea ei în Irak şi mi-au recomadat-o pe acesta pentru ceea ce fac eu. Noi nu prestăm servicii cu ea, o folosim doar în câmpul nostru“, subliniază fermierul brăilean. Totul cumpărat cu banii jos. Fonduri europene a luat doar pentru modernizarea infrastructurii de irigaţii, prin intermediul OUAI Isiflor. În fermă trudesc zilnic peste 30 de angajaţi permanenţi, dar şi o mulţime de zilieri organizaţi pe echipe. Cât despre operatori mecanizatori, are şase care folosesc cele şase tractoare din fermă. Un New Holland de 200 CP, pentru lucrările mari, două Valtra (unul de 95 CP şi unul de 75 CP) cu roţi înguste pentru legumicultură. Mai au şi trei U 650 care sunt foarte bune, spune fermierul, mai ales că sunt uşor de întreţinut, „un RK la U 650 mă costă cât un schimb de ulei la Valtra“.

Are doi copii, dar deocamdată niciunul nu pare interesat să-i continuie munca

Fata a absolvit un master în Relaţii Culturale şi Antreprenoriale la Nottingham şi lucrează pentru o firmă de publicitate din Regatul Unit care promovează muzică şi film. Deci, cu totul diferit de legume în câmp. Băiatul „este anul 2 la Mediu“, dar încă nu s-a apropiat prea mult de activitatea tatălui său. „Sper să ducă mai departe această fermă pentru care am muncit, pot spune, pe brânci. Tot ceea ce vedeţi aici este făcut de mine, prin forţele mele, şi mi-ar părea rău să nu continuie copiii mei. Poate ginerele, poate nora, cine să mai ştie“, spune cu undă de regret Nicu Bogdan, fermierul care pune seminţele direct în câmp.

Tudor CALOTESCU