Fasoliţa pentru boabe valorifică cele mai sărace terenuri, cu humus sub 0,5%

DR. ING. RETA DRĂGHICI,  Staţiunea de Cercetare pt. Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

În contextul numeroaselor discuţii privind proteina din sursă vegetală, fasoliţa (Vigna unguiculata) este o plantă cu multe avantaje. Recunoscută ca fiind rezistentă la secetă, se remarcă şi prin consumul de apă redus la jumătate, comparativ cu soia.

Prin conţinutul ridicat în proteină (22,9-28,8%) şi amidon (47,5-56,5%), boabele se pot folosi cu succes în alimentaţia animalelor. Faţă de fasole şi alte leguminoase, fasoliţa se evidentiază printr-un conţinut mai scăzut în celuloză, umflarea boabelor în grad mai mic, nu produce gaze în tractul digestiv şi are un grad ridicat de digestibilitate. Indicele ureazic foarte scăzut şi acidul prusic absent indică folosirea directă a fasoliţei în hrana animalelor, fără alte prelucrări, cum necesită alte leguminoase (soia). Soiurile create la SCDCPN Dăbuleni (Aura 26, Ofelia şi Doljana) realizează producţii de 2.000-2.500 kg/ha boabe.

Fasoliţa este o plantă rezistentă la secetă, care valorifică cu bune rezultate toate categoriile de soluri nisipoase, dând posibilitatea producătorilor particulari să cultive şi cele mai sărace terenuri, acolo unde alte plante dau producţii mici. Fiind o plantă cu cerinţe reduse faţă de fertilitatea naturală a solului, fasoliţa se cultivă de obicei pe nisipurile cele mai sărace, cu un conţinut în humus sub 0,5%, dezvoltând, prin biologia plantei, o masă vegetativă bogată, care, încorporată în sol sub formă de îngrăşământ verde, contribuie la ameliorarea însuşirilor fizice şi chimice ale nisipurilor, alături de lupinul alb, mazăre şi soia. Cultura fasoliţei se va încadra în asolament de 3-4 ani, cu sau fără solă amelioratoare de lucernă sau lucernă 75% + golomăţ 25%, după următoarele premergătoare: sorg, tutun, ricin, plante furajere. Fasoliţa este o foarte bună premergătoare pentru cereale de toamnă (secară, triticale).

Lucrările solului

Arătura se va efectua primăvara, la adâncimea de 23-25 cm, perpendicular pe direcţia vântului dominant, cu asigurarea încorporării complete a resturilor vegetale, urmată de o lucrare cu grapa cu discuri. Pregătirea patului germinativ se va realiza cât mai aproape de semănat, cu grapa cu discuri sau combinatorul, în funcţie de starea fizică a solului şi pornirea în vegetaţie a buruienilor.

Fertilizarea

Fiind o plantă leguminoasă care îşi sintetizează pe cale simbiotică 80,6% din azotul necesar nutriţiei, fasoliţa are nevoie de cantităţi mici din acest element (60 kg N/ ha), la începutul vegetaţiei până la instalarea activităţii microbiene în sol, în scopul desfăşurării normale a metabolismului plantei. Aplicarea unei doze mai mari de azot determină creşteri vegetative ale plantei, în detrimentul fructificării, vegetaţia bogată a plantei împiedicând pătrunderea razelor solare pe partea inferioară a vexiului florii. Fosforul şi potasiul, de asemenea, au o influenţă favorabilă asupra formării elementelor de productivitate la fasoliţă şi asupra rezistenţei plantei la factorii de stres din zona psamosolurilor.

Rezultatele obţinute în acest sens arată importanţa celor trei macroelemente în maximizarea producţiei. Cunoscută fiind starea deficitară în aprovizionarea cu macroelemente şi microelemente a psamosolurilor, pentru reuşita culturii de fasoliţă pe terenurile sărace, fertilizarea radiculară şi foliară a plantei trebuie realizată în mod raţional. Îngrăşămintele cu fosfor se vor aplica în doze de 60 kg P2O5/ha şi cele cu potasiu în doză de 60 kg K2O/ha, în funcţie de aprovizionarea solului cu fosfor mobil şi respectiv potasiu asimilabil. În cazul când sub arătură nu s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu se vor folosi îngrăşăminte complexe, care se vor încorpora în sol odată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. Fertilizarea foliară cu produse ce conţin NPK de 9-45-15+6 microelemente, aplicate în faza de 4-5 frunze adevărate ale plantei în concentraţie de 0,5% şi în faza de 3-5 ramificaţii ale plantei în concentraţie de 1%, a condus la înregistrarea unor sporuri de producţie de peste 500 kg/ha. Bacterizarea seminţei cu biopreparatul „Nitragin“, care conţine bacteriile specifice fasoliţei, are efecte favorabile asupra nivelului producţiei. Pentru reuşita lucrării se vor respecta instrucţiunile privind bacterizarea seminţelor în câmp, la loc ferit de soare, sub prelată umedă, cu puţin timp înainte de semănat. Se vor folosi patru flacoane pe hectar de „Nitragin fasoliţă“.

Semănatul

Fasoliţa se va semăna când în sol, la adâncimea de semănat, se înregistrează temperaturi de 12-15°C. Calendaristic, această epocă se realizează în ultima decadă a lunii aprilie - prima decadă a lunii mai, când temperatura înregistrată are stabilitate de la o zi la alta. Oscilaţiile mari de temperatură care se înregistrează frecvent în primele decade ale lunii aprilie conduc la prelungirea perioadei semănat - răsărit. Densitatea optimă de semănat va fi de 20-25 b.g./mp, în funcţie de capacitatea de lăstărire a soiului, iar distanţa între rânduri de 70 cm. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de aproximativ 30 kg/ha, adâncime de semănat de 3-5 cm.

Irigarea

Pretenţiile ridicate faţă de apă, pentru imbibiţie şi germinaţie, sunt în mod obişnuit asigurate prin rezerva solului şi ploile căzute în prima jumătate a lunii mai. Umiditatea solului trebuie menţinută peste plafonul minim de 30% din i.u.a., pe adâncimea de 50 cm, în faza de formare a organelor florale, înfloririi şi formării păstăilor. Momentul de întrerupere a udărilor este, fenologic, după formarea păstăilor, ceea ce corespunde calendaristic cu 1-10 august, în funcţie de soi.

Combaterea buruienilor

Pentru a se realiza un grad de îmburuienare redus la răsărirea culturii de fasoliţă este necesară o erbicidare preemergentă. La 1-2 săptămâni de la răsărire se va executa o praşilă mecanică cu viteză mică şi piese active adecvate, pentru a nu acoperi plăntuţele, urmată de praşila manuală pe rând. În vegetaţie, menţinerea terenului curat de buruieni monocotiledonate (Cynodon dactilon, Sorghum halepense şi Digitaria sanquinalis) este asigurată prin 1-2 lucrări mecanice, urmată de aplicarea a 1-2 erbicidări cu unul din produsele Fusilade Forte (150 g/l fluazifop-p-butil) în doză de 1-1,5 l /ha sau Agil 100 EC (100 g/l Propaquizafop), în doză de 1-1,5 l/ha sau Gallant în doză de 1,5 l/ha, pentru combaterea buruienilor pe rând. La apariţia buruienilor dicotiledonate se va aplica o erbicidare cu Basagran Forte 2 l/ha, sau cu Corum (480 g/l Bentazon şi 22,4 g/l Imazamox) în doză de 1,25 l/ha + adjuvantul Dash HC, în doză de 0,25-0,3 litri la 100 litri de soluţie. Această erbicidare poate fi asociată cu unul dintre produsele care combat buruienile monocotiledonate.  

Boli şi dăunători

Soiurile de fasoliţă create la Dăbuleni sunt rezistente la atacul patogenilor, dar uneori, în anii ploioşi, pot apărea infecţii produse de bacteriile Pseudomonas syringae pv. Vignae (arsura bacteriană), începând cu faza de cotiledoane, sub forma unor pete mici galben-brune. La sfârşit de iunie - început de iulie, pe plantele aflate la înflorit - format păstăi pot apărea simptome produse de Uromyces appendiculatus (rugina).

Combaterea şi prevenirea atacului produs de aceşti patogeni se poate realiza prin aplicarea a două tratamente fitosanitare cu produse sistemice şi de contact, primul tratament în faza de 3-4 frunze adevărate, iar al doilea tratament în faza de înflorit. Combaterea afidelor se poate realiza prin aplicarea unui tratament cu Calypso 480 CE în doză de 80 ml/ha sau Confidor Energy, în doză de 0,1%. Acest tratamentul se repetă de două ori la sfârşitul înfloritului plantei şi apoi la un interval de 10-12 zile, pentru prevenirea şi combaterea gărgăriţei fasolei (Acanthoscelides obtectus). Tratamentele se fac dimineaţa sau seara, pentru a evita temperaturi mai mari de 20-22°C. La boabele provenite din culturile foarte infestate cu Acanthoscelides obtectus se efectuează gazarea seminţelor imediat după recoltare cu: Delicia Gastoxin - 30 g (10 tablete)/t; Phostoxin - 30 g (10 tablete)/t produs.

Recoltarea fasoliţei

Se face când majoritatea păstăilor au ajuns la maturitate. Pentru limitarea pierderilor de boabe prin scuturare, nu se va întârzia recoltatul peste perioada optimă de maturare. Recoltarea fasoliţei se poate efectua semimecanizat sau mecanizat, în funcţie de soi şi condiţiile climatice. Astfel, soiurile cu o coacere neuniformă şi vegetaţie prelungită, ca urmare a precipitaţiilor apărute în faza de coacere a păstăilor, se recoltează semimecanizat, prin smugerea manuală a vrejurilor, care se lasă pe loc 3-4 zile pentru uscare şi apoi batozarea în mod staţionar. Recoltarea mecanizată se efectuează direct din lan folosind combina de treierat, reglată corespunzător în aşa fel încât spărturile şi pierderile să fie minime în masa treierată. Soiurile Aura 26, Ofelia şi Doljana se pretează la recoltarea mecanizată, iar soiul Jiana, având un index foliar mare şi o coacere neuniformă a păstăilor, se recoltează semimecanizat.