Ferma de brazi Normandiana de la Sălaj, probabil cea mai mare din sud-estul Europei

​În județul Sălaj se află cea mai mare fermă de brazi din România, și probabil din sud-estul Europei. Doi profesori, soț și soție, reîntorși în zona rurală în comuna Camăr, au plantat în 2006 primele 20 de hectare cu puieți de brazi. Acum plantația a ajuns la 220 de hectare și aprovizionează piața din România, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina etc. Și nu doar în perioada Crăciunului.

​De ce brazi, și nu pomi fructiferi sau viță de vie sau altceva, fiind zonă de deal? Szoboszlai Attila spune că a căutat în primul rând să producă ceva ce nu se găsește în agricultura noastră.
Pe de altă parte imaginea satului îmbătrânit, cu locuitori împuținați și mari suprafețe de teren rămase nelucrate l-au determinat să pună bazele unui business în care să poată coopta cât mai mulți oameni din împrejurimi. ”Am vrut să găsim o modalitate de a cultiva pământul și de a dezvolta un business care nu se practica în zona noastră. Mai sunt câțiva în Maramureș, mici producători care au început și ei. M-am plimbat în câteva țări din Europa – Danemarca, Germania, Austria, Ungaria și în zonele deluroase este o afacere profitabilă cultivarea brazilor. M-am întâlnit cu producători din țările vecine care aveau ferme de 400-600 de hectare cu brazi pentru Crăciun. M-am entuziasmat. Așa am hotărât în anul 2006 să plantăm și noi 20 de hectare, o primă încercare.
Terenul a fost arendat la început, apoi am mai și cumpărat. Am găsit un partener din Austria, pentru că singuri nu am fi putut investi, și în 4 ani am reușit să plantăm în jur de 360 de hectare”, povestește cultivatorul de brazi.
Pentru că ocoalele silvice nu i-ar fi putut asigura materialul săditor necesar, s-a îndreptat către pepinierele din marile țări producătoare, mai ales că 90 % din suprafața actuală este plantată cu Abies Normandiana. În plus, el spune că a fost și o modalitate eficientă de a mai stopa furturile de brazi din pădure, unde s-au tăiat haotic, fără discernământ, sute de mii de arbori.
Până la obținerea primelor venituri din producția proprie, a importat brazi, iar profitul era reinvestit în fermă. Apoi, după câțiva ani partenerul său din Austria decide să se retragă, moment în care familia sălăjană preia întreaga afacere și investește în continuare. Din vechea plantație, suprafața cultivată cu brazi a rămas de 220 de hectare, la care s-au adăugat 300 de hectare de cultură mare și 40 de hectare cu viță de vie, struguri pentru vin și pentru masă. 

​Provocările pentru ”Bradul perfect”
Unei plantații de brazi, ca să ajungă la maturitate, îi trebuie 10-12 ani. Puieții, la plantare, au în jur de 15-20 cm, iar în primii trei ani se dezvoltă preponderent rădăcina, creșterile aeriene fiind nesemnificative. Plantația nu are sistem de irigare, așadar sistemul radicular trebuie să fie extrem de bine dezvoltat pentru a putea asigura plantelor apa necesară. Atenția la lucrările solului și la fertilizare este foarte mare, mai ales în primii ani. Sunt necesare îngrășăminte speciale, cu conținut ridicat în magneziu, potasiu sau fosfor și mai puțin în azot, explică Attila Szoboszlai.
Ca orice alte plante, au boli și dăunători, iar substanțele de protecție omologate pentru conifere nu se prea găsesc pe la noi, fiind necesar să aducă din alte state membre UE.
”Avem surprize și în prima perioadă când rădăcina este sensibilă, pot apărea dăunători. Dar mereu ne consultăm cu un specialist din Germania, ei au mai multă experiență și aplicăm metodele lor. Aceste parcele unde apar dăunătorii încercăm să le izolăm (inclusiv muncitorii de pe aceste zone nu lucrează în alte parcele) și facem tratamentele necesare cu substanțele omologate”, spune cultivatorul.
Grijile cu cheltuielile de întreținere au crescut și ele, pentru că după cei 10 ani de stat în pământ trebuie să scoți cât mai mulți brazi de calitate foarte bună pe care să îi poți vinde la un preț care să asigure o marjă de profit satisfăcătoare.
Criteriile pentru calitatea I includ: culoare, formă geometrică regulată, densitatea uniformă a ramurilor, stare fitosanitară foarte bună, la care se adaugă și altele funcție de înălțime și volumul coroanei. ”La calitatea a doua, prețul de vânzare este foarte apropiat de cel de producție, și atunci provocarea este să ai cât mai mulți de calitate superioară. La calcul aproximativ, un brad de 2 m în plantație, fără alte cheltuieli (forță de muncă, ambalat, încărcat care este un plus de 10-15 lei/plantă) ajunge cam la 40 lei, fără tva. Brazii de calitatea I, din producție proprie, cu înălțimea de 2 metri ajunge la 90-120 lei/buc, în funcție de formă sau volum”, mai spune Attila Szoboszlai.
În acest preț, o pondere mare o au costurile cu oamenii, mai ales că munca afară în pepinieră pe o vreme nu tot timpul prietenoasă, nu foarte atractivă. Dar, având și alte culturi, a reușit să formeze o echipă de 70 de angajați permanenți, la care se adaugă cei sezonieri aduși din împrejurimi. În acest scop, foarte eficientă s-a dovedit și colaborarea cu primăriile.
 
Chiar dacă majoritatea cere brazi la container sau cu balot, după trecerea perioadei de decor, șansele ca ei să se prindă la replantare scad foarte mult, îi avertizează cultivatorul pe clienți. Ținuți în casă, sau în beciuri, în condiții improprii, pomii suferă și rădăcinile le sunt afectate. Dar toamna și primăvara se vând brazi, cu baloți de pământ, destinați special replantării. Printre orașele unde vinde cel mai mult, în afară de Capitală, se mai numără Timișoara, sau Ploiești de exemplu, în timp ce zona centrală a țării mai puțin.
Un alt aspect pe care cultivatorul din Sălaj îl punctează este polarizarea pieței europene de brazi: dacă Danemarca, Austria sau Germania sunt mari exportatori, România și vecinii sunt net importatori, chiar dacă el însuși exportă către aceste țări și din producție proprie. De asemenea observă preferința unor țări pentru anumite specii: noi cumpărăm foarte mult bradul Normandiana, în timp ce țări precum Moldova sau Ucraina cer molizi sau alți brazi.
 
O familie împlinită
Chiar dacă Attila Szoboszlai nu uită să sublinieze că toate acestea nu au venit fără neplăceri și sacrificii, este un tată mândru de doi băieți implicați activ în afacerea familiei (fiind absolvenți de studii de specialitate, Silvicultură, respectiv Agronomie) și un bunic fericit.
”Suntem diferiți și trebuie să fim conștienți că fiecare are propria viziune și preocupare pentru un domeniu, dar muncim toți pentru același scop și asta este ceea ce contează la final”, spune cu satisfacție cel care a pus bazele primei plantații de brazi Normandiana din România, ferma Nordmanbaum, județul Sălaj.
Cu puțin noroc, poate cumpărăm un brad de calitatea I, producție autohtonă.
 
Roxana Draghici