Fermele americane de vaci de carne - de la tradiţie la comercial

În Statele Unite ale Americii încă mai sunt ferme familiale, de tip tradiţional, unde cowboy-ul a rămas tot călare, uneori pe motoscutere, dar a şi înţeles că pentru a supravieţui asaltului fermelor comerciale trebuie să investească în rasă şi nutriţie. Aşa că, chiar şi acolo unde proprietarul îşi vede vita la 3, 4 luni, progresul genetic este prezent.

Vaca de carne s-a impus tradiţional în stepă

Chiar dacă vita de carne este subprodusul proprietăţilor imobiliare în SUA, în ziua de azi calitatea primează şi în acest sector. Altfel, crescătorul va rămâne cu vaca nevândută dacă nu va avea o carcasa competitivă. De altfel, în State, procentul de carne în carcasă a crescut continuu prin ameliorare. Americanii cresc multe vaci de carne pentru că au unde, iar dezideratul principal al fermelor de vaci pentru carne este un viţel viu - înţărcat/an. Nutriţia este secretul reuşitei şi la vaca de carne, spune profesorul emerit Bob Kaiser de la Serviciul de Consultanţă al Universităţii Wisconsin (SUA). Tendinţa este asemănătoare cu cea din Europa în ceea ce priveşte numărul de exploataţii, per total. Adică, un trend descrescător, dar şi aici este în creştere sectorul fermelor comerciale, cum le spun americanii fermelor specializate pe creşterea raselor pure, în special Black Angus. În Florida sunt ferme comerciale şi de 45.000 capete, dar, per total, numărul mediu de vite/exploataţie este de 35 de capete, iar încărcătura variează, în funcţie de zonă, de la 5 la 7 ha/cap de vacă.

Perioadele de montă - cât mai concentrate

Este necesar un interval de montă cât mai scurt pentru a avea rezultate cât mai bune. De regulă acesta nu trebuie să depăşească 60-70 de zile. În aşa fel încât fătările să se realizeze în perioada optimă. Se recomandă ca înainte de această perioadă să se efectueze vaccinarea vacilor şi a taurilor. De asemenea, trebuie făcute şi tratamentele antiparazitare înainte de perioada de reproducţie. În primele două săptămâni se face inseminare artificială, iar după aceea se introduc taurii, recomandă specialistul american. Apoi se verifică reuşita montei. Vitele care nu au rămas gestante se reformează.

Evitarea stresului la înţărcare

Când viţeii au făcut 6-7 luni şi au greutatea bună pentru a fi înţărcaţi, sunt mutaţi împreună cu mamele lor, pe o păşune separată. După două, trei zile se despart, dar mai rămân o săptămână pe păşuni vecine, pentru a reduce stresul înţărcării. La vârsta de un an, aceştia sunt vânduţi către îngrăşătoriile comerciale unde, până împlinesc 24 de luni, sunt furajaţi intensiv. De aici iau calea abatoarelor.

Americanii susţin selecţia genomică

Aceasta nu presupune renunţarea la vechiul sistem de testare reproductivă care, deşi lent şi costisitor, centralizează pe termen lung date mult mai „curate“. Testarea reproductivă costă între 25.000 şi 50.000 $/taur şi doar unul dintr-o medie de 8-10 tauri trece acest test. Asta presupune că un taur „activ“ înseamnă o investiţie minimă de circa 200.000 $. Testarea reproductivă pentru caracteristici productive durează minim 3-4 ani, iar taurul are cel puţin vârsta de 5 ani până să fie autorizat. Pe când prin evaluarea genomică, materialul seminal poate fi recoltat şi comercializat de la vârsta de 2 ani.

Pedigriul genomic versus pedigriul clasic

Dacă la pedigriul clasic se aşteaptă ca produsul obţinut să fie o medie a pedigriului deţinut de părinţii săi, în cazul celui genomic se poate stabili clar care dintre părinţi a avut un efect dominant pe fiecare caz în parte. Selecţia genomică a dus la identificarea mamelor de tauri cu anumiţi indici genomici. Genomica a permis un câştig de fiabilitate, ceea ce înseamnă că o poţi cumpăra mai devreme, nemaifiind nevoie să aştepţi fenotiparea. Asta înseamnă că prin determinarea valorii taurului încă de la fătare creşte intensitatea selecţiei. De asemenea, precizia selecţiei este mult mai mare, ceea ce face ca rata sporului genetic să crească. Printre altele, este de reţinut ca există posibilitatea folosirii materialului seminal cu sex determinat.

În SUA, patru mari procesatori deţin 75% din piaţă

Din cei peste 60 de procesatori de carne de vită din SUA se disting patru firme mari care procesează peste trei sferturi din totalul bovinelor de carne. Americanii iau foarte des masa în oraş, iar din totalul meselor servite în restaurant circa 43% sunt mâncate în localuri tip fast-food. Carnea de vită este produsul cel mai căutat în state, iar carnea de Black Angus este pe primul loc. Americanii sunt în majoritate crescători de rase englezeşti.

S-a trecut de la licitaţiile tradiţionale la telelicitaţii

În ultima vreme, licitaţiile video, online înlocuiesc tradiţionalul sistem al licitaţiilor cu strigare. În felul acesta s-a mărit potenţialul de vânzări. Asta nu înseamnă că au dispărut marile târguri şi licitaţiile „live“, care fac deliciul publicului şi acum.

Tudor CALOTESCU