Fertilizarea cu NPK la cultura de porumb

Marius MARICA, marketing manager TIMAC AGRO ROMÂNIA

Cum să eficientizăm aplicarea de îngrăşăminte chimice complexe pentru ca rezultatul final să fie unul pozitiv, iar investiţia în fertilizanţi să nu fie una mare? Aceasta este întrebarea cel mai des întâlnită printre fermierii români.

---

Practica agrotehnică din România din ultimii ani a demonstrat că prima încercare de a reduce costurile cu fertilizarea a fost aplicarea, prin împrăştiere, la pregătirea patului germinativ, a unor cantităţi de nutrienţi din ce în ce mai reduse, cu mult sub cerinţele plantei. Un al doilea mod de a reduce costurile a fost fertilizarea preponderentă doar cu azot (element nutritiv cel mai puţin costisitor într-o fertilizare). Prin acest tip de fertilizare, s-a renunţat în primul rând la potasiu (pe principiul că solurile din România sunt bogate în acest element) şi la reducerea aplicării de fosfor. Cu atât mai puţin acest tip de fertilizare ia în calcul asigurarea de macroelemente secundare, precum calciu, magneziu, sulf sau microelemente.

Un al treilea mod de a reduce costurile cu fertilizarea a fost aplicarea îngrăşămintelor complexe pe rând (localizat) o dată cu semănatul. În multe cazuri, dozele (şi aşa reduse în cazul fertilizării prin împrăştiere) au fost diminuate mai mult pe baza faptului că „sunt mai bine utilizate de către plantă”. Toate aceste variante de fertilizare sunt eficiente, în primul rând doar în privinţa reducerii costurilor. Avem trei metode prin care s-a încercat obţinerea unui randament mai bun. Administrarea unei cantităţi mici de NPK prin împrăştiere Necesarul de nutrienţi pentru a obţine o producţie anume rămâne constant - prin reducerea cantităţii de fertilizant aplicat, efectul va fi unul de reducere a producţiei. Aplicarea fertilizanţilor doar prin împrăştiere, la pregătirea terenului, va întârzia dezvoltarea plantei (nutrienţi mai greu solubili - P, K şi mai greu accesibili plantei). Recomandarea este ca în cazul fosforului şi al potasiului să se realizeze o fertilizare de bază în toamnă, pentru a avea disponibilitate maximă a nutrienţilor în primăvară, urmând ca nutriţia cu N, S, Ca, Mg să se realizeze la semănat şi în vegetaţie.

Fertilizarea preponderentă cu azot - se va crea un dezechilibru în nutriţie, pentru că planta are nevoie în acelaşi timp de fosfor pentru dezvoltarea radiculară, potasiu - circuitul apei în plantă, sulf - sinteza proteică, magneziu - fotosinteză, calciu - rigiditate pereţi celulari şi dezvoltare radiculară. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente, conform teoriei lui Liebig, va limita producţia finală. O fertilizare preponderent cu azot va da doar creştere vegetativă, în dauna celei radiculare, făcând planta mai sensibilă la boli şi mai predispusă la stresul hidric. Fertilizarea pe rând - într-adevăr, planta consumă mult mai uşor şi mai rapid aceste elemente, dar avantajul este pierdut din cauza reducerii cantităţilor aplicate pe hectar.

O altă teorie spune că prin acest tip de fertilizare planta nu îşi va dezvolta sistemul radicular, având hrană în apropiere. O variantă alternativă a acestor tipuri de fertilizare este propusă, ca noutate, în 2013, de firma TIMAC AGRO. Aceasta presupune aplicarea de NPK la pregătirea patului germinativ (ideală este aplicarea de P, K în toamnă), prin împrăştiere, urmând ca startul culturii să fie dat de noul produs al TIMAC AGRO - PHYSIOSTART. Acesta este un îngrăşământ solid granulat (N, P, S, Ca, Zn) aplicat ultralocalizat, cu efect biostimulator asupra dezvoltării radiculare şi a sistemului foliar. Prin această variantă combinată se asigură un start bun al culturii, dar şi o disponibilitate pe termen lung a nutrienţilor NPK. Planta se va dezvolta armonios, iar rădăcina, bine dezvoltată, va explora mai bine solul, în căutare de apă şi nutrienţi cu efect pozitiv în producţia finală.

---